Obiectul controlului realizat de instanta in temeiul art.2781 din Codul de procedura penala. Obiectul plangerii il constituie solutia de netrimitere in judecata si nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plangerea facuta conform art.... Decizie nr. 144/R din data de 30.04.2009
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin sentinta penala nr.73 din 26 februarie 2009 Judecatoria Sighetu Marmatiei, in temeiul art. 2781 al.8 lit.a Cod procedura penala a respins plangerea formulata de partile vatamate S.V. si S.A. si a mentinut rezolutia de neinceperea urmaririi penale din data de 15 ianuarie in dosar 29/II/2/2009 2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin plangerea adresata instantei, partile vatamate S.V. si S.A. au solicitat desfiintarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din data de 15 ianuarie in dosar nr.29/II/2/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale.
In motivare s-a aratat ca prin rezolutia de din data de 15 ianuarie in dosar 29/II/2/2009 2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures s-a apreciat in mod nejustificat ca nu a fost comisa infractiunea de fals in declaratii prevazuta de art. 292 Cod penal.
Din actele de la dosar instanta a retinut ca, in baza plangerii persoanelor vatamate s-au efectuat acte premergatoare de cercetare penala fata de numitul P.I., sub aspectul infractiunii de fals in declaratii prevazut de art. 292 Cod penal. Persoanele vatamate au sustinut ca in anul 2004 faptuitorul a adresat o solicitare scrisa Oficiului Judetean de Cadastru, Geodezie si Cartografie Maramures , solicitand modificarea unei suprafete de teren, iar in legatura cu modificarea respectiva asumandu-si responsabilitatea exactitatii acesteia.
Prin rezolutia penala din 18 decembrie 2008, Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei , a fost confirmata propunerea de neincepere a urmaririi penale in baza art. 10 lit.d Cod procedura penala, cu privire la infractiunea de fals in declaratii, prevazuta de art. 202 Cod penal.
S-a apreciat ca nu a fost comisa fapta respectiva, ca faptuitorul a solicitat modificarea suprafetei de teren pe baza unor documente. Pe de alta parte , s-a avut in vedere ca intre parti au existat procese civile, iar din examinarea probatoriului nu rezulta existenta infractiunii .
Instanta a considerat ca probele administrate nu conduc la concluzia ca in deplina cunostinta de cauza, faptuitorul ar fi declarat in fals aspecte legate de intinderea acelei suprafete de teren in litigiu. De fapt, asemenea declaratii nici nu sunt suficiente pentru a se opera modificari in legatura cu intinderea suprafetelor de teren, respectiv mentiunilor cadastrale ale institutiei respective. La momentul la care faptuitorul a solicitat modificarile in evidentele acelei institutii, existau anumite lucrari de specialitate, care justificau acest demers. De altfel, asa cum s-a aratat si in rezolutia atacata, nici pe calea civila litigiul nu a fost solutionat in favoarea persoanelor vatamate.
Pentru motivele aratate, instanta a considerat ca solutia adoptata de parchet este legala si temeinica, iar in temeiul dispozitiilor art. 2781 al(8) lit. a Cod procedura penala, a respins plangerea ca nefondata.
Prin decizia penala nr.144/R din 30 aprilie 2009 tribunalul a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei si petentii S.V. si S.A., a casat in intregime sentinta atacata si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, Judecatoria Sighetu Marmatiei.
In considerentele deciziei de casare s-a retinut ca dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala prevad o reglementare speciala a plangerii in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Conform acestor prevederi legale, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Din aceleasi dispozitii mai rezulta ca plangerea in fata judecatorului este conditionata de parcurgerea unei etape procesuale prealabile si obligatorii, respectiv plangerea la procurorul ierarhic superior. Aceasta procedura prealabila nu modifica insa obiectul plangerii, din interpretarea prevederilor legale rezultand ca plangerea in fata instantei vizeaza rezolutia ori ordonanta procurorului de netrimitere in judecata si nicidecum rezolutia sau ordonanta procurorului ierarhic superior data in urma rezolvarii administrative a plangerii.
Or, din verificarea actelor dosarului, reiese ca prima instanta a analizat si in final a respins plangerea petentilor impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din data de 15 ianuarie 2009 in dosar nr. 29/II/2/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, rezolutie pe care a mentinut-o, respectiv rezolutia procurorului ierarhic superior.
Chiar daca in plangerea adresata instantei petentii au indicat in mod eronat ca ataca rezolutia procurorului ierarhic superior, instanta avea obligatia, in virtutea rolului activ, sa stabileasca corect obiectul plangerii si implicit al procesului. Aceasta obligatie este impusa si de textul art. 2781 alin.7 Cod procedura penala, potrivit caruia, judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, ceea ce inseamna ca instanta trebuia sa verifice, in speta, rezolutia din 18 decembrie 2008 data in dosar nr. 154/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, din economia textelor legale enuntate, rezultand ca acesta este actul procurorului care poate fi atacat in instanta.
Pentru motivele mai sus aratate, tribunalul a considerat ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala intrucat nu a rezolvat plangerea impotriva rezolutiei de confirmare a propunerii de neincepere a urmaririi penale. Sub acest aspect, respectiv al nerezolvarii temeinice si legale a plangerii petentilor, s-a apreciat ca este admisibil si recursul acestora.
In consecinta, au fost admise recursurile declarate de parchet si petenti si in temeiul art. 38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala s-a casat in intregime hotararea atacata, s-a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, in conformitate cu prevederile legale mai sus mentionate.