Plangere impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. actele ce pot fi supuse controlului judecatoresc in procedura reglementata de art. 2781 c.p.p. plangere impotriva rezolutiei prin care procurorul a confirmat inceperea urmaririi pen... Hotarare nr. 137 din data de 08.03.2010
pronunțată de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti

PLANGERE IMPOTRIVA SOLUTIEI PROCURORULUI DE NETRIMITERE IN JUDECATA. ACTELE CE POT FI SUPUSE CONTROLULUI JUDECATORESC IN PROCEDURA REGLEMENTATA DE ART. 2781 C.P.P. PLANGERE IMPOTRIVA REZOLUTIEI PRIN CARE PROCURORUL A CONFIRMAT INCEPEREA URMARIRII PENALE. INADMISIBILITATE.
Prin sentinta penala nr. 137 din 08.03.2010 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a dispus, in baza art. 2781 al. 8 lit. a C.p.p., respingerea ca inadmisibila a plangerii formulate de petentul C.O.P. impotriva rezolutiei nr. 173/P/2010 din data de 07.01.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin care s-a confirmat inceperea urmaririi penale fata de petent sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 272 al. 2 din Legea nr. 31/1990, iar in baza art. 192 al. 2 C.p.p., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
In fapt, s-a retinut ca, prin rezolutia nr. 173/P/2010 din data de 07.01.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale fata de petentul C.O.P. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 272 al. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.
Contestand temeinicia acestei solutii, petentul a promovat plangere, adresata instantei de judecata, impotriva rezolutiei procurorului nr. 173/P/2010 din data de 07.01.2010, intemeindu-se pe dispozitiile art. 2781 C.p.p.
In drept, instanta a retinut ca, pe calea procedurii reglementate de dispozitiile art. 2781 C.p.p., pot fi contestate rezolutiile de neincepere a urmaririi penale sau ordonantele ori, dupa caz, rezolutiile de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale date de procuror. Din analiza textului rezulta ca aceasta enumerare a actelor ce pot face obiectul unei astfel de plangeri este limitativa, neputand fi extinsa si cu privire la alte acte ale procurorului sau la alte solutii date de acesta.
In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in recurs in interesul legii (decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007), statuand ca plangerea indreptata impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori in baza dispozitiilor date de acesta, altele decat rezolutiile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata, reglementate de art. 2781 al. 1 din C.p.p., este inadmisibila.
In consecinta, instanta a retinut ca rezolutia nr. 173/P/2010 din data de 07.01.2010, prin care procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale fata de petentul C.O.P. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 272 al. 2 din Legea nr. 31/1990 rep., nu poate face obiectul controlului judiciar, plangerea adresata instantei impotriva acestui act al procurorului, ce nu contine o solutie de netrimitere in judecata, fiind asadar inadmisibila.
Nu au fost primite sustinerile aparatorului ales al petentului in sensul ca plangerea adresata instantei impotriva rezolutiei de confirmare a inceperii urmaririi penale trebuie considerata admisibila in lumina legislatiei europene, care are prioritate fata de dispozitiile dreptului intern.
Astfel, s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 278 C.p.p., in aplicarea principiului controlului ierarhic ce guverneaza activitatea Ministerului Public, plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de procurorul ierarhic superior. In speta, petentul a uzat de aceasta cale, plangerea formulata fiind respinsa ca nefondata de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 C.p.p., acestea prevad in mod expres si limitativ actele procurorului impotriva carora se poate face plangere in fata instantei de judecata, facandu-se referire exclusiv la actele ce contin solutii de netrimitere in judecata.
Asa cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia pronuntata in recurs in interesul legii invocata anterior, „aceste reglementari, prin continutul lor neechivoc, asigura exercitarea efectiva de catre toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu dreptul oricarei persoane la un proces echitabil in sensul prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Nu se poate considera ca accesului liber la justitie, garantat prin art. 21 din Constitutie, in sensul ca "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime" fara ca vreo lege sa poata ingradi exercitarea acestui drept, i s-ar aduce limitari in cazul riguroasei aplicari a dispozitiilor cuprinse in art. 2781 din Codul de procedura penala, cata vreme in interpretarea data de Plenul Curtii Constitutionale, prin decizia nr. I/1994, un astfel de drept consta in posibilitatea de a accede la structurile judecatoresti uzand de mijloacele prin care justitia se infaptuieste, potrivit legii, adica inclusiv cu respectarea cadrului reglementat pentru exercitarea dreptului de a face plangere in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata.
In aceste conditii, din moment ce prin dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei solutiilor de netrimitere in judecata, in raport cu cercetarile efectuate in cadrul actelor premergatoare sau al urmaririi penale, este evident ca in cazul celorlalte acte sau masuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozitiilor date de el, un asemenea control din partea judecatorului nu mai poate avea loc.
Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe langa ca nu este prevazut controlul judiciar decat asupra rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, precum si cu privire la dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau masuri ale procurorului ori efectuate din dispozitia sa, cum sunt masurile preventive si cele asiguratorii, au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediata de catre instanta (art. 1402 si art. 168 din Codul de procedura penala) ori exista posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instanta, fie in cadrul procedurii prevazute de art. 300 din Codul de procedura penala, referitoare la verificarea regularitatii actului de sesizare, fie cu ocazia cercetarii judecatoresti.”
Nu in ultimul rand, instanta a retinut ca inceperea urmaririi penale nu impune doar obligatii persoanei invinuite fata de care se efectueaza actele de cercetare penala, ci, mai mult decat atat, este menita a garanta acesteia o serie de drepturi procesuale ce dau consistenta dreptului mai larg la aparare.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 2781 al. 8 lit. a C.p.p., instanta a respins ca inadmisibila plangerea formulata de petentul C.O.P. impotriva rezolutiei nr. 173/P/2010 din data de 07.01.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin care s-a confirmat inceperea urmaririi penale fata de petent sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 272 al. 2 din Legea nr. 31/1990.
In baza art. 192 al. 2 C.p.p., retinandu-se culpa procesuala a petentului in declansarea prezentei proceduri judiciare, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sentinta penala nr. 137 din 08.03.2010, dosarul nr. 4413/301/2010