Contestatie la tabelul preliminar al creantelor, pentru inscrierea creantei cu titlu de chirografara, nu creanta garantata pentru existenta unui drept de retentie. Respingere. Sentinta comerciala nr. 1086s din data de 13.09.2011
pronunțată de Tribunalul Iasi

Prin cererea inregistrata la data de 24.01.2011, creditorul CL a formulat contestatie la tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. F S.R.L..
Sustine creditorul ca lichidatorul judiciar a inscris creanta sa impotriva averii debitoarei, insa nu a inscris si dreptul de retentie in ceea ce priveste imobilul din Iasi, ___. Pentru a dispune astfel, lichidatorul judiciar a constatat ca a renuntat la invocarea acestui drept prin declaratia cuprinsa in contractul de ipoteca autentificat sub nr. ../10.09.2008. Din documentele depuse, rezulta ca a creditat societatea cu suma de 144.373,38 lei, suma cu care debitoarea a achitat avansul catre vanzatorul imobilului. Apreciaza ca suma imprumutata catre societate in vederea achizitionarii imobilului este in conexiune obiectiva cu bunul asupra caruia pretinde recunoasterea dreptului de retentie. Pe de alta parte, in calitatea sa de administrator al debitoarei, detine imobilul chiar daca intre el si debitoare nu exista un raport de locatiune, el avand calitatea de detentor precar. Or, inclusiv practica judiciara recunoaste dreptul de detentie al posesorului de rea credinta pana la restituirea cheltuielilor pe care le-a facut cu bunul imobil. Solicita inscrierea la masa credala a debitoarei cu creanta garantata cu drept de retentie asupra imobilului.
Nu a indicat temeiul in drept al cererii.
Lichidatorul judiciar a depus "note de concluzii", solicitand respingerea contestatiei. Arata ca datoria invocata de contestator nu constituie un debitum cum re iunctum, neavand legatura cu imobilul proprietatea debitoarei. Mai mult, avansul a fost achitat anterior ipotecarii bunului, moment la care a declarat contestatorul ca bunul nu este grevat sau afectat de creante. Prin urmare, contestatorul a renuntat la invocarea dreptului de retentie asupra imobilului. Contestatorul nu este detentor precar, ci exercita posesia bunului in numele persoanei juridice pe care a administrat-o.
Analizand contestatia creditorului, instanta retine:
Prin incheierea nr. _/CC/22.11.2010, Tribunalul Iasi a admis cererea debitoarei si a deschis procedura simplificata de insolventa impotriva acesteia.
La 6.01.2011, creditorul contestator inregistreaza cerere de creanta, solicitand inscrierea la masa credala a debitoarei cu suma de 144.373,38 lei. In declaratie, opineaza ca ar avea un drept de retentie asupra cladirii deoarece suma a fost folosita pentru plata avansului in numerar la cumpararea cladirii. A depus contract de creditare, dispozitie de plata, chitante.
In tabelul preliminar al creantelor debitoarei, creditorul contestator a fost inscris de catre lichidatorul judiciar cu suma solicitata, creanta chirografara.
In drept, potrivit art. 65 si urmatoarele din Legea insolventei, lichidatorul judiciar procedeaza la verificarea creantelor si a garantiilor acestora.
Creditorul sustine ca are un drept de retentie motivat de doua imprejurari: pe de o parte, creanta pe care o are impotriva debitoarei este o creditare a societatii folosita pentru achizitionarea bunului, pe de alta parte este detentor precar al bunului si orice detentor are drept de retentie pana la restituirea cheltuielilor facute cu bunul, chiar si cel de rea credinta.
Dreptul de retentie nu este reglementat distinct in legislatie, el fiind o creatie a doctrinei si se prezinta ca un adevarat drept real de garantie imperfect in virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie,are dreptul sa tina lucrul respectiv,sa refuze deci restituirea lui, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele de bani pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.
Contestatorul sustine ca folosirea sumei cu care a creditat societatea la cumpararea imobilului a determinat o legatura de genul debitum cum re iunctum.
Creditorul nu a probat ca suma a fost utilizata in acest mod, dar chiar daca ar fi probat acest lucru, folosirea sumei de catre societate in acest scop nu creeaza o conexitate obiectiva intre lucru si datorie.
Este adevarat ca in timp s-a cristalizat o interpretare extensiva a notiunii de conexitate cerute de aceasta institutie, dar chiar si in cea mai larga interpretare nu se poate considera ca folosirea sumei pentru achizitionarea unui bun ar conferi imprumutatorului un drept de retentie. Astfel,se considera ca exista conexiune cand creanta s-a nascut in legatura cu lucrul, cand detinerea lucrului si creanta corelativa sunt prilejuite de acelasi raport juridic. Or, in cauza, creanta este anterioara lucrului, creditorul imprumutand societatea inainte de a cumpara imobilul, deci nu este nascuta in legatura cu imobilul si nu este prilejuita de acelasi raport juridic. Mai mult, creditorul are posesia bunului intr-o calitate, cea de administrator, dar solicita sa retina bunul in alta calitate, aceea de detentor precar, ceea ce nu e admisibil.
A admite un astfel de drept, care confera creditorului imprumutator un drept de a fi despagubit cu preferinta din valoarea bunului, pentru suma imprumutata, ar insemna sa i se acorde creantei aceeasi valoare ca a aceleia nascuta din imprumutul garantat cu ipoteca, fara a se respecta formalitatile autentice impuse de lege, in conditiile in care nimic nu il impiedica pe imprumutator la momentul efectuarii imprumutului sa solicite garantii debitorului.
Pentru aceste motive, instanta va respinge contestatia la tabelul preliminar, care se va definitiva in forma intocmita de lichidatorul judiciar.