Opozitie la cererea de deschidere a procedurii insolventei. Sarcina probei starii de insolventa. Sentinta comerciala nr. 1288s din data de 18.10.2011
pronunțată de Tribunalul Iasi

Prin cererea inregistrata la data de 4.08.2011, creditoarea X a formulat opozitie la deschiderea procedurii insolventei dispuse prin incheierea nr_./14.07.2011, pronuntata in cauza _./99/2011.
Solicita revocarea incheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei.
In motivare, in esenta se arata ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata de debitor cu rea credinta si prematur. In fapt, debitoarea nu este in insolventa, ci a formulat cererea pentru a obtine suspendarea executarilor silite impotriva sa. Debitorul se afla in aceeasi stare patrimoniala din 2007 pana in prezent, perioada in care a realizat venituri. Considera creditorul ca starea debitorului este de fapt de indisponibilizare a unor active, debitorul desfasurand activitate de productie cu utilaje sechestrate de creditorul DGFP. Mai arata creditorul ca el detine o creanta garantata ipotecar asupra unor imobile care nu influenteaza procesul de productie, fiind in faza de executare silita a acestor imobile. Sustine creditorul ca ceilalti creditori prezentati de debitoare nu sunt reali si ca de fapt debitoarea urmareste ca plan de reorganizare vinderea imobilului ipotecat in favoarea sa, asupra caruia s-a inceput deja executarea silita, pentru a indestula alti creditori.
In drept, se invoca art. 32 din Legea 85/2006.
Debitorul a formulat intampinare, solicitand respingerea opozitiei.
Arata ca in fapt fondurile banesti pe care le detine nu acopera datoriile exigibile, sustinerea activitatii societatii realizandu-se prin creditarea societatii de catre asociati, obligatiile de plata fiind achitate nesemnificativ. De altfel, depunerea declaratiilor de creanta de catre organele bugetare si chiar de catre creditorul contestator confirma starea de insolventa. In ceea ce priveste inceperea executarii silite, mai arata debitorul ca nici pana in prezent nu i s-a comunicat somatie de catre executorul judecatoresc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
Prin incheierea nr. _../14.07.2011, pronuntata de Tribunalul Iasi, a fost admisa cererea debitorului S.C. M S.A. de deschidere a procedurii insolventei impotriva sa. Judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei.
A avut in vedere actele contabile si inscrisurile depuse de debitoare la dosar in conformitate cu art. 28 din Legea insolventei, din care a rezultat ca debitoarea, desi detine active, nu are disponibilitati suficiente pentru acoperirea creantelor scadente ale creditorilor sai.
Judecatorul sindic este tinut a verifica anumite cerinte pentru deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului, anume existenta starii de insolventa vadite sau iminente.
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea 85/2006, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Insolventa este prezumata ca vadita atunci cand debitorul dupa 90 de zile de la scadenta nu a platit datoria.
Prezumtia este, asa cum arata art. 3 pct. 1 lit a teza finala, relativa, adica poate fi combatuta prin proba contrarie.
Prezumtia in cazul de fata s-a nascut deja, debitoarea prezentand inscrisuri din care rezulta existenta unor datorii foarte mari, exigibile de mai mult de 90 de zile. Cu referire la creantele bugetare, ca exemplu, in contabilitatea debitoarei sunt inregistrate la finele anului 2010 obligatii restante fata de bugetele de stat si impozite care depasesc valoarea de 22.000.000 lei. Raportat la aceste creante doar, conturile la banci si casa din balantele de verificare reflecta valori cu totul insuficiente.
Cum debitoarea sustine teza insolvabilitatii, proba contrarie cade in sarcina creditorului care contesta aceasta stare.
Or, creditorul contestator nu a prezentat nici un inscris din care sa rezulte existenta unor disponibilitati suficiente pentru achitarea macar a datoriilor scadente ale creditorilor "reali". Existenta activelor in patrimoniul debitoarei este irelevanta, cat timp norma conditioneaza insolventa de lipsa fondurilor banesti. Chiar daca in averea debitorului exista bunuri mobile si imobile ce ar putea fi valorificate pentru satisfacerea creantelor, daca debitorul la scadenta nu detine sumele de bani, cerintele insolventei sunt indeplinite.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge opozitia creditorului.