Conditiile cerute de lege pentru a fi acceptata tacit mostenirea. Actele de conservare si administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel care le-a facut nu si-a insusit calitatea de erede (Decizia civila nr.42 R/13.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila) Art. 689 -690 Cod civil.
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 in data de 06.12.2006, sub nr.18658/300/2006 reclamantul S.M a chemat in judecata pe parata G.D. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei sale sotii, S.I. decedata la data de 25.10.2000, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str.Toamnei, sector 2, sa se constate ca masa succesorala se compune dintr-un bun imobil situat in Bucuresti, str. Toamnei nr.63, corp B; parter, alcatuit din 2 camere si bucatarie in suprafata utila de 31,31 m.p., o cota indiviza de 6,43% din partile de folosinta comuna ale imobilului si in suprafata de 24,82 m.p. teren situat sub constructie, sa se constate calitatea de mostenitor a reclamantului ca si sot supravietuitor al defunctei, parata fiind straina de succesiune prin neacceptare, sa se dispuna atribuirea intregii mase succesorale catre reclamant, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in data de 25.10.2000 a decedat sotia sa, iar in timpul casatoriei a achizitionat impreuna imobilul situat in Bucuresti, str.Toamnei nr.63, corp B; parter, alcatuit din 2 camere si bucatarie in suprafata utila de 24,82 m.p. teren situat sub constructie, prin contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr.4416/19.01.1998 incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti prin SC Apolodor SA, imobil ce a fost achitat in intregime in data de 24.03.1999, masa succesorala fiind formata din cota de Vi din imobil, iar potential mostenitor ramanand reclamantul in calitate de sot supravietuitor si parata, in calitate de fiica din alta casatorie a defunctei.
Sustine reclamantul ca dupa decesul sotiei sale a continuat sa locuiasca in imobil pe care l-a si ingrijit, iar in ceea ce o priveste pe parata a aratat ca dreptul acesteia de acceptare a succesiunii s-a prescris intrucat nu a exercitat nici un act de vointa si nici vreun act sau fapt care sa demonstreze acceptarea tacita a succesiunii. In drept, au fost invocate dispozitiile art.111 si 112 C.pr.civ., ale art.651 si 689, 700 Cod civ. si art.78 alin.1 lit.b si al.3 din Legea nr.36/1995.
Legal citata, parata G.D. a formulat intampinare si cerere reconventionala prin intermediul careia a invederat ca achieseaza la cererea reclamantului in ceea ce priveste constatarea deschiderii succesiunii si compunerea masei succesorale, aratand totodata ca nu contesta calitatea de comostenitor a reclamantului, insa sustine ca are calitatea de mostenitoare a mamei sale deoarece nu a renuntat expres la mostenirea acesteia, renuntarea la mostenire fiind un act juridic solemn. Solicita sa se constate calitatea sa de comostenitoare a defunctei S. I., sa se dispuna iesirea din indiviziune a partilor prin partajarea bunurilor ramase la decesul defunctei si stabilirea cotelor legale.
Prin sentinta civila nr.2651/21.03.2008 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamantul-parat S.M.,in contradictoriu cu parata-reclamanta G.D.,a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata G.D.,a constatat deschisa succesiunea defunctei S.I.,decedata la data de 25.10.2000, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, sectorul 2, a constatat ca masa succesorala ramasa la decesul defunctei S.I.este alcatuita din cota de 1/2 din imobilul in valoare de 78.068 Euro, situat in Bucuresti, str.Toamnei nr.63, corp B, sector 2, a constatat ca are calitate de unic mostenitor reclamantul-parat in calitate de sot supravietuitor, parata-reclamanta fiind straina de succesiune prin neacceptare, a atribuit intreaga masa succesorala reclamantului-parat, a obligat parata-reclamanta la plata catre reclamantul-parat a sumei de 1319,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, la data de 24.07.2008 G.D. a declarat apel.
Prin decizia civila nr.228 din 13.02.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata-reclamanta G.D..
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, ca apelanta a criticat hotararea apelata sustinand ca are calitatea de mostenitor al mamei sale.
In ceea ce priveste acceptarea succesiunii de catre apelanta, potrivit legii, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta - indirect - dar neindoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii (art.689 Cod civ.). Din textul de lege mentionat rezulta doua conditii pentru a fi prezenta unei acceptari tacite:1) vointa succesibilului de a accepta mostenirea; 2) conduita lui din care sa rezulte intentia de a accepta mostenirea. Codul civil nu stabileste in concret care anume acte savarsite de succesibil constituie o manifestare a intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel care le-a facut nu si-a insusit (se subintelege prin alte acte) calitatea de mostenitor (art.690 Cod civ.) si ca actele de dispozitie avand ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar daca - aparent - imbraca forma "renuntarii" la mostenire (art.691 Cod civ.).
Impotriva deciziei pronuntata de tribunal, a declarat recurs parata G.D.,criticand solutia pentru nelegalitate si invocand in drept dispozitiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca instantele au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 689-691 Cod civil, in sensul ca trebuia sa se constate ca a acceptat tacit mostenirea mamei sale deoarece a participat la ingrijirea starii imobilului ramas in mostenire, precum si la organizarea obiceiurilor traditionale a parastaselor.
S-a aratat ca, din declaratiile martorilor propusi de recurenta -parata reiese ca reclamantul dupa un an de la data decesului autoarei i-a interzis sa intre in imobil si i-a luat exemplarul de cheie pe care il detinea.
Recursul este nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, se constata ca tribunalul a pronuntat o hotarare legala si temeinica, solutionand in mod just litigiul dedus judecatii. Instanta de apel a aplicat in mod corect dispozitiile art.689 si urmatoarele din Codul Civil, stabilind ca parata nu a acceptat mostenirea, nici expres si nici tacit.
In conformitate cu dispozitiile art.689 Cod civil: "Este tacita acceptarea cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare".
Or, in speta, actele invocate de catre recurenta-parata se refera la ingrijirea imobilului, a reclamantului si participarea la pomenile crestinesti, ceea ce nu este de natura a stabili acceptarea tacita a succesiunii autoarei sale. De altfel, art.690 Cod civil prevede in mod expres: "Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede".
In raport de prevederile legale mentionate, instantele anterioare nu puteau constata acceptarea tacita a succesiunii, astfel incat in mod corect a fost admisa actiunea formulata in fata instantei de fond, constatandu-se ca mostenitorul este intimatul-parat in calitate de sot supravietuitor, iar recurenta-parata este straina de succesiune prin neacceptare.