comisionul de administrare nu reprezinta o dobanda mascata, fiind vorba despre un element al pre?ului contractului de credit, distinct de dobanda, care reprezinta echivalentul folosin?ei banilor imprumuta?i

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de __ sub nr. __.., reclamanta M. E. in contradictoriu cu intimatele SC B. SA si EB, EF a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna urmatoarele:
1. Constatarea caracterului abuziv , cu consecinta ca nu produc efecte asupra reclamantei al clauzelor contractuale cuprinse in contractul de credit incheiat cu intimata si mentionate mai jos:
1.1 clauza referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral rata dobanzii: art. 4.3;
1.2 clauza referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral graficul de rambursare : art. 5.3;
1.3 clauzele care prevad modalitatea ( formula) de calcul a dobanzii prin raportare la un an calendaristic de 360 zile : art. 4.7 alin. 2 si formula de calcul din art. 5.3 ;
1.4 clauza referitoare la comisionul de acordare si gestiune a creditului : art. 4.11 lit. a;
1.5 clauzele prin care se instituie comisionul de administrare lunara : art. 4.11 lit. b , mentiunile referitoare la comisionul de administrare din art. 4.7 alin. 2 teza a II a, art. 5.2, 5.4 din contractul de credit;
2. constatarea nulitatii :
a)clauzelor din contractul de credit , care fac obiectul primului capat al cererii de chemare in judecata;
b)actelor unilaterale de modificare a ratei dobanzii emise de parata , in temeiul clauzelor contractuale mentionate la pct. 1.1 al primului capat de cerere al actiunii, precum si a graficelor de rambursare aferente acestor acte unilaterale;
3. obligarea paratei la restituirea sumelor platite nedatorat de catre reclamanta, cu titlu de dobanda si comisioane , in temeiul clauzelor contractuale abuzive , cu privire la care a fost solicitata constatarea nulitatii prin prezenta actiune, de la data incasarii acestora si pana la data incetarii perceperii lor;
4. constatarea nulitatii prevederilor din actele aditionale emise de SC B SA cu privire la reclamanta , in vederea punerii in aplicare a OUG nr. 50/2010, referitoare la rata dobanzii , prin care se instituie o rata a dobanzii variabila (atat rata dobanzii curente , cat si rata dobanzii penalizatoare - dobanda majorata).
5. obligarea paratei la plata dobanzii legale pentru sumele achitate in plus in mod nedatorat de reclamanta, cu titlu de dobanda si comisioane , catre parata, cu incepere de la data la care au fost facute aceste plati si pana la restituirea lor efectiva.
In motivare, reclamanta a aratat ca clauza referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral rata dobanzii are caracter abuziv in sensul Legii nr. 193/2000 si al Directivei nr. 93/13/ CEE a Consiliului . Avand caracter abuziv , aceasta clauza nu produce efecte asupra reclamantei , astfel incat rata dobanzii stipulata in contractul de credit are caracter fix la nivelul prevazut la momentul incheierii contractului de credit. Cu privire la clauzele referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral graficele de rambursare emise in temeiul contractului de credit ca urmare a modificarii ratei dobanzii , reclamanta a aratat ca acestea sunt abuzive in sensul Legii nr. 193/2000 si al Directivei 93/13/ CEE a Consiliului si avand caracter abuziv , aceste clauze nu produc efecte asupra reclamantei. A mai precizat reclamanta ca si clauzele contractuale care prevad o modalitate ( formula) de calcul a dobanzii prin raportare la o perioada de 360 zile , in loc de 365/366 zile sunt abuzive in sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si al art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului si astfel nu produc efecte asupra reclamantei. S-a aratat ca caracterul abuziv al acestei clauze rezulta din indeplinirea, in ceea ce le priveste , a tuturor conditiilor prevazute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 , interpretat prin prisma Directivei 93/13/CEE a Consiliului. Astfel , aceste clauze nu au fost negociate cu consumatorul si formulate astfel incat sa creeze , in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte , un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In privinta clauzei care instituie in sarcina reclamantei obligatia de plata a unui comision de acordare si gestiune, reclamanta a aratat ca aceasta poate fi calificata drept abuziva prin prisma alin. 1 lit. g din Anexa nr. 193/2000 , fiind clauze care , din modul in care sunt formulate , ajung sa nu confere decat profesionistului posibilitatea de a le interpreta. De asemenea, a aratat ca caracterul abuziv al acestora rezulta si din indeplinirea, in ceea ce le priveste , a tuturor conditiilor reglementate de art. 4 din Legea nr. 193/2000 , interpretate prin prisma Directivei 93/13/CEE a Consiliului , aceste clauze nefiind negociate cu consumatorul si fiind formulate astfel incat sa creeze , in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte , un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile parrtilor.
In drept, s-au invocat Legea nr. 193/2000 interpretata in lumina Directivei 93/13/CEE a Consiliului, OG nr. 21/1992, Legea nr. 296/2004, OUG nr. 50/2010, Codul civil, Codul de procedura civila, OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2001
Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate.
In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
La data de 13.08.2007, intre reclamanta , in calitate de imprumutat si parata SC B SA, prin Sucursala Unirii, s-a incheiat contractul de credit imobiliar nr. ____., avand ca obiect acordarea de catre Banca catre imprumutat a unui credit in valoare de 165000.00 CHF in vederea cumpararii imobilului ce face obiectul creditului situat in ____durata creditului fiind de 372 luni , calculata de la data primei trageri de credit , aceasta durata incluzand si o perioada de gratie de 12 luni calculata de la data primei trageri de credit.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a invocat caracterul abuziv al urmatoarelor clauze:
- art. 4.3 - pe parcursul derularii creditului, cu exceptia perioadei mentionate la art. 4.1, nivelul dobanzii curente se poate schimba in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de banca.
- art. 5.3 - graficul de rambursare se modifica urmare a schimbarii nivelului ratei dobanzii , a termenului de scadenta a ratelor lunare de credit , a suplimentarii creditului sau a platilor anticipate;
- clauzele referitoare la modul de calcul al dobanzii prin raportare la un an calendaristic de 360 zile : art. 4.7 - formula de calcul a dobanzii este : produsul dintre soldul creditului, rata dobanzii procentuale si numarul de zile scurse de la data scadentei anterioare , impartit la 360 de zile precum si formula de calcul prevazuta la art. 5.3;
- art. 4.11 lit. a - pentru creditul acordat , imprumutatul va plati comision de acordare si gestiune de 1 % calculat la valoarea creditului , platibil o singura data , la acordarea creditului;
- clauzele referitoare la comisionul de administrare lunara: art. 4.11 lit. b - pentru creditul acordat , imprumutatul va plati un comision de administrare lunara a creditului de 0.1 % aplicat la valoarea soldului creditului; art. 4.7 alin. 2 teza finala - formula de calcul a comisionului de administrare este produsul dintre soldul creditului, rata anualizata a comisionului de administrare si numarul de zile scurse de la data scadentei anterioare impartit la 360 zile; art. 5.2 - in perioada de gratie mentionata la art. 2.1 din contract, imprumutatul va plati lunar dobanda si comision de administrare , calculate la soldul creditului, in conformitate cu graficul de rambursare; modalitatea de calcul de la art. 5.3.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, (1) o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract , creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte , un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului , in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
(4) Lista cuprinsa in Anexa care face parte integranta din prezenta lege, reda , cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fara a incalca prevederile prezentei legi , natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de :
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia;
b) toti factorii care au determinat incheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata , pe de o parte, , nici cu produsele si serviciile oferite in schimb , pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Conform art. 6 din aceeasi lege, clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal , fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului , iar contractul se va derula in continuare , cu acordul consumatorului , numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei referitoare la caracterul abuziv al clauzei prevazute de art. 4.3, instanta retine ca din lecturarea clauzelor contractuale se desprinde cu claritate concluzia ca nivelul dobanzii a fost unul fix doar pentru primele 12 luni ( art. 4.1 - pentru perioada cuprinsa intre data primei trageri din contul de credit si 12 luni , rata dobanzii este fixa), pentru perioada ulterioara nivelul dobanzii urmand a fi variabil (art. 4.3 - pe parcursul derularii creditului , cu exceptia perioadei mentionate la art. 4.1, nivelul dobanzii curente se poate schimba in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de banca).
De altfel, ar fi iluzorie speranta unui imprumutat ca unitatea bancara sa mentina o dobanda fixa pentru o perioada de 372 luni, fiind cunoscuta evolutia imprevizibila a pietei financiar bancare , modificarea continua a nivelului obligatiilor pe care bancile le au la randul lor fata de stat, de banca nationala si de alte unitati bancare la care se imprumuta pe piata interbancara.
Revenind la clauza contractuala vizand dobanda aplicabila creditului , instanta apreciaza ca nu se poate retine caracterul abuziv al acesteia . Astfel, prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 , invocate de reclamant, sunt supuse exceptiilor prevazute in lista anexa la respectivul act normativ, conform carora :"sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care : a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului , fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare , fara o notificare prealabila , daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Or, in speta, o asemenea posibilitate este conferita consumatorului - reclamant de art. 4.6. Conform acestei clauze, reclamanta a beneficiat de dreptul de a rambursa creditul, in cazul in care ar fi apreciat prea impovaratoare noua rata a dobanzii.
Astfel, instanta retine ca reclamantul cunostea ca dobanda creditului are valoare fixa numai pentru primele 12 luni de creditare, iar dupa expirarea acestui termen se aplica o dobanda variabila avand posibilitatea reala de a solicita bancii sa-i comunice modul in care procedeaza la calcularea dobanzii de referinta si putand refuza incheierea contractului daca dupa verificarea acestor date considera ca acest contract nu corespunde nevoilor sale. Pe de alta parte, modificarea nivelului dobanzii nu poate fi calificata ca fiind unilaterala , deoarece reclamantul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii si sa restituie restul creditului sau sa accepte tacit aceasta modificare conform prevederilor contractuale. Este adevarat ca in contract nu a fost indicat nivelul dobanzii de referinta a bancii , insa aceasta dobanda este reprezentata de dobanda cea mai buna pe care banca o practica in relatia de creditare cu clientii sai , constituind referinta pentru toate produsele care se raporteaza la acest indicator. Dobanda de referinta se calculeaza de catre banca periodic, avand in vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii , cheltuielile aferente atragerii fondurilor, conditiile dominante ale pietei si politica bancii de atragere a resurselor , precum si alte criterii care tin de activitatea specifica a unei institutii de credit, astfel incat nu se poate retine ca criteriul ales pentru modificarea ratei dobanzii ar fi unul exclusiv subiectiv. Astfel, nivelul dobanzii de referinta a bancii nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic in functie de anumite criterii. Deoarece bancile au stabilite criterii in functie de care calculeaza dobanda de referinta , nu se poate sustine ca obiectul contractului de credit sub aspectul dobanzii nu este determinabil. In situatia in care reclamantul avea indoieli asupra acestui aspect putea solicita bancii sa-i comunice modul in care se calculeaza dobanda de referinta , insa la momentul incheierii contractului a acceptat clauzele contractului fara rezerve , insusindu-le prin semnarea contractului.
Pe de alta parte, art. 981 C civ. prevede ca acele clauze care au caracter obisnuit intr-un contract se subinteleg , desi nu sunt prevazute expres in cuprinsul sau.
De asemenea, instanta apreciaza ca aceasta clauza nu poate fi considerata ca fiind abuziva , intrucat din punct de vedere obiectiv nu creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in detrimentul consumatorului . Un asemenea dezechilibru s-ar crea insa in detrimentul unitatii bancare in masura in care instanta ar admite cererea reclamantului , cata vreme aceasta vizeaza un element esential al contractului de credit bancar (dobanda) , banca fiind lipsita de posibilitatea modificarii dobanzii , in masura in care vointa partilor expusa in conventia incheiata la data de 13.08.2007 (si care se impune cu putere de lege intre partile contractante ) a fost aceea ca, exceptand primele 12 luni , dobanda aplicabila creditului sa fie una variabila. Dezechilibrul contractul trebuie privit prin raportare la procentul lunar , la perioada lunga de timp pentru care s-a acordat creditul si nu in ultimul rand prin prisma faptului ca un contract de credit presupune o executare succesiva a prestatiilor din partea reclamantului, in timp ce prestatia bancii a fost o executare uno icto , aspect ce trebuie luat in considerare la aprecierea echilibrului prestatiilor asumate prin contract. Astfel, in timp ce banca acorda imprumutul intr-o singura transa, la momentul incheierii contractului , consumatorul isi executa obligatia de plata lunar, pe o perioada indelungata de timp, aspect ce impune si obligatia de plata a contravalorii folosintei capitalului, sub forma de dobanda, a carei incasare nu poate aparea ca abuziva atata timp cat a fost clar exprimata si acceptata de consumator.
De asemenea, in cauza nu s-a probat nici reaua-credinta a bancii , iar aceasta nu rezulta nici din continutul contractului . Mia mult decat atat, pentru primele 12 luni dobanda s-a prevazut a fi la in procent fix de 3.85 % pe an , rata dobanzii fiind diminuata cu 1 pp pe toata perioada de creditare.
Prin urmare, instanta apreciaza ca nu se poate retine caracterul abuziv al clauzei prevazute la art. 4.3 din contract si in consecinta, nu se poate retine nici caracterul abuziv al clauzelor care confera dreptul bancii de a modifica unilateral graficul de rambursare cand se modifica rata dobanzii.
In ceea ce prive?te comisionul de acordare si gestiune, instan?a re?ine ca Banca percepe acest comision in procent de 1 % din valoarea creditului acordat, platibil o singura data , la acordarea creditului.
Legat de solicitarea de constatare ca fiind abuziva a clauzei prevazute la art. 4.11 lit. a privind comisionul de acordare si gestiune, pentru a se putea trece la analiza caracterului eventual abuziv al acestei clauze, se impune o analiza a prevederilor care excepteaza anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea nr.193/2000 este legea de transpunere in dreptul na?ional a cerin?elor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
La art.4 alin.6 din lege se prevede ca “evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerin?ele de pre? ?i de plata, pe de o parte, nici cu produsele ?i serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj u?or inteligibil".
Acest text de lege transpune in legisla?ia na?ionala dispozi?ia comunitara prevazuta la art.4 alin.2 conform careia "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Clauzele referitoare la comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului ?i impreuna cu marja de profit formeaza pre?ul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept na?ionale ?i comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pre?ului sau remunera?iei in raport cu serviciul furnizat, cu condi?ia ca aceste clauze sa fie clar ?i inteligibil exprimate.
Dobanda anuala, comisioanele etc., intra in sfera no?iunii de pre? a contractului de credit, de vreme ce reprezinta contrapresta?ii lunare solicitate de banca in virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit defini?iilor cuprinse la art.3 lit.g ?i i din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori ?i de abrogare a Directivei 87/102/CEE : "g) costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisionele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; i)dobanda anuala efectiva inseamna costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului".
In cauza dedusa judecatii, comisionul perceput constituie un element al pre?ului, iar prevederea art. 4 pct. 11 lit. a. din contract cu privire la comisionul de acordare si gestiune a fost clara ?i redactata fara echivoc, fiind insu?ita de reclamanta consumator prin semnarea contractului.
Se va re?ine totodata ca acest comision a fost calculat procentual la valoarea creditului, iar acest fapt era cunoscut de catre reclamanta la data incheierii conven?iei de credit, astfel incat nu se poate sus?ine impiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.
Prin urmare, comisionul, ca ?i componenta a pre?ului creditului, este exceptat, in spe?a de la controlul caracterului abuziv, potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, intrucat clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al conven?iei de credit, respectiv pre?ul serviciului de finan?are, sunt exprimate fara echivoc, in mod clar, in a?a fel incat sa conduca la concluzia ca, la momentul acordului de voin?a, consumatorului nu i-a fost ascunsa inserarea lui in cuprinsul conven?iei, iar termenii utiliza?i pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili ?i ap?i de a fi in?ele?i cu ajutorul gandirii logice.
A?adar, potrivit celor mai sus re?inu?e, fiind incidenta in spe?a excep?ia prevazuta de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, raportat la art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, nu se poate supune controlului caracterul abuziv al clauzei prevazute la art. 4 .11 lit. a din contractul incheiat de parti, din perspectiva art.4 alin.1 din lege.
Mai mult, chiar daca s-ar verifica indeplinirea condi?iilor instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instan?a considera ca acest comision nu poate fi considerat abuziv pentru urmatoarele argumente:
Cat prive?te prima condi?ie prevazuta de lege, instan?a apreciaza ca, intr-adevar, fa?a de natura contractului de credit (contract de adeziune), nu se poate considera ca prevederea inserata la art. 4.11 lit. a din contract a fost supusa negocierii directe cu consumatorul, ci este vorba de o clauza care a fost impusa reclamantei in forma respectiva, fiind incidente sub acest aspect disp. art.4.2. din lege.
Cu toate acestea, in opinia instan?ei, inserarea unei asemenea clauze, in sensul stipularii obliga?iei de plata (o singura data) a unui comision de 1% din valoarea creditului, nu este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Astfel, desi prevederile contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul, in sensul dispozitiilor Legii nr.193/2000, avand in vedere ca, asa cum afirma insasi Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, instanta constata ca nu sunt incidente in cauza prevederile art.1 alin.3, art.4 alin.1 si 2 si art.1 lit. a din Anexa la lege, cata vreme, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie sa nu creeze, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Or, dispozi?ia amintita nu pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, comisionul de acordare si gestiune fiind perceput pentru amortizarea costurilor pe care parata le suporta prin acordarea creditului (inclusiv cheltuieli pentru salarizarea personalului implicat in activitatea de creditare, pentru asigurarea sistemului informatic, a materialelor de birotica ?i servicii interne, pregatirea dosarului de imprumut etc.) cheltuieli inerente pentru buna desfa?urare a activita?ii Bancii.
Pentru a putea fi reclamat un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor ar trebui sa lipseasca ori sa fie extrem de redusa, contraprestatia pentru dreptul corelativ al uneia dintre parti.
Dezechilibrul trebuie sa fie analizat intotdeauna in rem. Legea face referire la un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauza abuziva, de exemplu profitul obtinut de comerciant fiind ceva firesc, dat fiind ca scopul si trasatura principala a oricarui comerciant este profitul - finis mercatorum est lucrum.
Pentru a putea caracteriza existenta unui dezechilibru semnificativ intre cele doua parti, cauzat de existenta clauzelor analizate, instanta trebuie sa demareze analiza prin stabilirea exacta a obiectului contractelor.
Fiind vorba de un contract de credit, obiectul acestuia consta in punerea la dispozitia imprumutatului a unor sume de bani, pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unui anumit pret. Pretul este format din dobanda si din comisioane, iar dobanda cuprinde costurile pe care banca le are pentru a putea pune la dispozitie suma imprumutata pentru o perioada indelungata de timp.
Prin urmare, instanta trebuie sa stabileasca daca ceea ce reclamanta numeste dezechilibru semnificativ este sau nu, in realitate, contraprestatia pe care banca o primeste pentru punerea la dispozitia reclamantei a unei sume importante de bani pentru o perioada de 372 de luni.
Iar pentru ca un dezechilibru sa poata fi caracterizat, trebuie sa se identifice care sunt acele drepturi si obligatii intre care se face comparatia, acestea urmand a fi analizate sub toate aspectele si componentele lor. Dezechilibrul trebuie sa fie caracterizat prin compararea tuturor drepturilor si obligatiilor partilor.
Or, contractul de credit incheiat cu reclamanta, prevede nu numai dreptul bancii de a beneficia de o clauza de natura celei inserate la art. 4.11 lit. a, dar si obligatia acesteia de a pune de indata la dispozitia consumatorului o suma importanta, ce urmeaza a fi restituita intr-un interval extrem de lung (372 luni). Ca atare, aprecierea dezechilibrului trebuie sa ia in calcul si dreptul consumatorului de a primi de indata o suma importanta ce urmeaza a fi achitata intr-o perioada lunga de timp.
In plus, pe langa obligatiile directe asumate de parti prin conventiile de credit, exista si o serie intreaga de obligatii pe care banca le are fata de ceilalti actori ai pietei financiare si care pun la dispozitie sumele necesare asigurarii platii imediate a acestor credite. Pentru fiecare conventie de credit, banca este obligata sa se imprumute pentru suma respectiva de la o banca mai importanta, costul acestui imprumut urmand a fi transferat ulterior in sarcina consumatorilor.
Asadar, aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului nu poate fi realizata independent de aprecierea individuala, in fiecare caz in parte, a drepturilor si obligatiilor globale ale fiecarei parti, iar in cauza de fata, raportat la obligatiile ce incumba Bancii, sumele semnificative pe care aceasta le-a pus la dispozitia reclamantei (165000 CHF) si intervalul de timp indelungat acordat debitoarei pentru restituirea imprumutului (372 luni), instanta apreciaza ca dispozitiile art.4.11 lit.a inserate in conventia de credit nu sunt de natura sa dea nastere unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiilor partilor, si in consecinta, nu pot fi considerate abuzive.
Pe de alta parte, dupa cum s-a aratat mai sus, instan?a apreciaza ca prevederea inserata la art.4.11 lit. a din contract este redactata de o maniera clara, neechivoca, care nu pune probleme de interpretare, contrar afirma?iilor reclamantei, fiind de asemenea men?ionat ?i motivul pentru care se percepe acest comision, de altfel explicata ?i de instan?a in paragrafele anterioare.
Mai mult, un asemenea comision este permis in mod expres de lege, la art.36 din OUG nr.50/2010 prevazandu-se ca "pentru creditul acordat, creditorul poate percepe (...) un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va respinge capatul de cerere privind constatarea ca caracterului abuziv al comisionului de acordare si gestiune, prevazut la art.4.11lit. a din contractul de credit nr. ____.
Cu privire la comisionul de administrare de 0,10%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, instan?a re?ine ca obliga?ia de plata a acestui comision a fost inserata in contractul de credit incheiat ini?ial de par?i, stipulandu-se la art. 4.7 ca dobanda si comisionul de administrare se calculeaza si se incaseaza lunar la scadentele stabilite, odata cu rata de credit .
Cat prive?te caracterul pretins abuziv al acestei clauze, vor fi avute in vedere prevederile art.1 alin.3 ?i art.4 din Legea nr.193/2000, anterior citate, in raport de care instan?a apreciaza ca textul art. 4.11 lit. b din contractul de credit nr. HL14626/13.08.2007 nu poate fi considerat abuziv intrucat nu este de natura sa creeze in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta deoarece, de?i ne aflam in prezen?a unui contract de adeziune, clauza inserata la art. 4.11 lit. b din conven?ia de credit nu afecteaza echilibrul contractual, intrucat nu ofera furnizorului de servicii financiare alte drepturi decat cele permise ?i de art.35 din OUG nr.50/2010 ?i art.9 ind.3 lit.e pct.1 ?i 2 din OG nr.21/1992 privind protec?ia consumatorilor, care interzic doar majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri mentionate in contract ?i/sau introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract.
Or, comisionul de administrare de 0,10%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, a fost inserat ab initio in contractul par?ilor, nefiind nici majorat pe parcursul derularii contractului ?i nici perceput ulterior incheierii acestuia, prin voin?a unilaterala a Bancii, pentru a deveni abuziv.
Art.36 din OUG nr.50/2010 prevede ca "pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".
Mai mult, acest comision nu a atras majorarea ratei lunare datorate de reclamanta, astfel ca nu poate fi re?inut in spe?a un eventual dezechilibru semnificativ suferit de reclamanta prin includerea unui comision de administrare in costul creditului.
Fa?a de aspectele semnalate, clauza inserata la art. 4.11 lit. b. din contract nu reprezinta, in opinia instan?ei, o clauza abuziva in in?elesul art.4 din Legea nr. 193/2000, in condi?iile in parata nu a perceput costuri superioare celor convenite cu debitoarea sa, astfel incat sus?inerile acesteia cu privire la prejudiciul suferit sunt lipsite de fundament.
Astfel, clauza contractuala inserata la art. 4.11 lit. b. din contract este redactata de o maniera clara, neechivoca, in a?a fel incat sa conduca la concluzia ca, la momentul acordului de voin?a, consumatorului nu i-a fost ascunsa inserarea lui in cuprinsul conven?iei, iar termenii utiliza?i pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi ?i accesibili .
In plus, acest cost a fost stabilit inca de la data incheierii conven?iei, este clar precizat, este dimensionat in func?ie de o valoare concreta (soldul creditului), are stabilita scaden?a ?i este inclus in graficul de rambursare.
Aceste prevederi clare ?i fara echivoc, exprimate intr-un limbaj inteligibil, au fost cunoscute de reclamanta la momentul incheierii contractului de credit, au fost detaliate separat in graficul de rambursare ce reprezinta anexa la contract, astfel ca nu se poate sus?ine ca reclamanta nu a putut aprecia costurile creditului, avand posibilitatea reala de a lua cuno?tin?a, la data conven?iei de credit, de toate condi?iile contractuale, cunoscand astfel toate elementele care pot avea efect asupra intinderii obliga?iilor sale.
Pe de alta parte, nu se poate considera ca acest comision este o dobanda mascata, cum s-a sus?inut, fiind vorba fara indoiala de un element al pre?ului contractului de credit, distinct de dobanda, care reprezinta echivalentul folosin?ei banilor imprumuta?i.
El constituie un element al pre?ului ?i in spe?a, prevederea perceperii acestui comision a fost clara ?i fara echivoc, fiind insu?ita de catre consumator, prin semnarea contractului ?i a graficului de rambursare care face parte integranta din contract, devenind potrivit art.969 C.civ., lege intre par?i.
Astfel, se mai re?ine ca acest comision de administrare a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului, acest fapt fiind cunoscut de catre reclamanta la data incheierii conven?iei de credit, astfel incat nu se poate sus?ine impiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.
In spe?a, consumatorul nu a fost obligat sa se supuna unor condi?ii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala de a lua cuno?tin?a la data semnarii contractului, fiind in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obliga?iilor acestuia.
De altfel, dupa cum s-a men?ionat in cele in preced, art.36 din OUG nr. 50/2010 prevede dreptul furnizorului de servicii financiare de a percepe, pe langa dobanda, ?i alte comisioane sau costuri, acestea fiind necesare pentru recuperarea cheltuielilor ?i finan?area activita?ii Bancii.
Deoarece activitatea de monitorizare ?i gestionare a riscurilor unui credit este principala activitate a bancii, dupa acordarea unui credit, OUG nr.50/2010, prin art. 36, intare?te aceasta concluzie, legand comisionul de administrare de opera?iunile intreprinse de Banca de-a lungul desfa?urarii creditului pentru monitorizarea utilizarii ?i rambursarii creditului. Astfel, potrivit acestei dispozi?ii legale, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe un comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului, iar in cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
A?adar, clauzele cu privire la comisionul de administrare sunt clauze ce au calitatea de a satisface cerin?ele de pre?.
Reclamanta urmare?te ca, prin constatarea caracterului abuziv al celor doua comisioane (de acordare/gestiune ?i de administrare) sa nu mai achite paratei decat rata de credit ?i dobanda, de?i la momentul semnarii contractului, ?i-a asumat angajamentul de a plati ?i contravaloarea acestor comisioane, fapt care este permis ?i de lege, neputandu-se face abstrac?ie totodata de prevederile art.969 C.civ., care atribuie contractului valoare de lege pentru par?i.
Trebuie de asemenea avut in vedere ?i faptul ca prin incheierea contractului de credit se nasc obliga?ii ?i responsabilita?i importante in sarcina celui imprumutat, de care acesta trebuie sa fie con?tient. Nu se poate admite ca debitorul sa-?i dea acordul la semnarea conven?iei de credit doar pentru a beneficia de avantajele pe care aceasta le implica (primirea unei sume de bani semnificative intr-un interval scurt de timp), iar atunci cand se pune problema executarii propriilor obliga?ii, sa invoce faptul ca masurile Bancii sunt neechivoce, nejustificate ?i abuzive.
De altfel, la data semnarii contractului, reclamanta cu siguran?a a studiat ofertele Bancii, alegand-o pe cea mai avantajoasa pentru ea, ?tiut fiind faptul ca imprumuturile in CHF, cum este cel de fa?a, erau mai accesibile, implicand costuri mai reduse (dobanda mai mica) ?i acces la o suma mai mare de bani - avantaje de care a beneficiat ?i reclamanta.
In plus, debitoarei i s-au adus la cuno?tin?a aceste comisioane de la momentul semnarii contractului, cuantumul procentual ?i valoarea acestora fiind men?ionate in contractul de credit ?i in graficul de rambursare anexa la acesta, in care se regase?te atat valoarea lunara a comisionului de administrare, de la prima rata scadenta pana la finalul perioadei de creditare, cat ?i valoarea totala a acestuia, pe intreaga durata a creditului.
In consecin?a, reclamanta nu a fost obligata sa se supuna unor condi?ii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala de a lua cuno?tin?a la data semnarii contractului, fiind in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obliga?iilor acesteia.
Acest comsion are drept efect majorarea costului lunar al creditului , dar perceperea sa , in mod evident pentru serviciile prestate de banca in legatura cu administrarea creditului acordat (monitorizarea finantarii si diverse alte cheltuieli operationale ale bancii ) nu genereaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor din contractul bancar.
Calculul acestui comision este calculat ca procent aplicat la soldul creditului si se plateste lunar pe toata perioada creditului , perceperea sa fiind contraprestatia imprumutatului pentru serviciile de gestiune prestate de banca in legatura cu administrarea creditului acordat.
Nu exista nicio dispozitie legala care sa oblige banca sa detalieze in raporturile cu clientii sai motivele pentru care percepe comisionul de administrare , mai ales ca aceste servicii de administrare a creditului includ o gama larga de prestatii ce pot chiar sa difere de la un debitor la altul , iar detalierea lor nu afecteaza intinderea obligatiei de plata a imprumutatului si nu contribuie la generarea ori amplificarea dezechilibrului dintre drepturile si obligatiile partilor din contractul de credit.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge ?i solicitarea reclamantei de a se constata caracterul abuziv al comisionului de administrare, prevazut de art.4.11 lit. b din contract, apreciind ca prin acesta nu se aduce atingere drepturilor garantate consumatorului de dispozitiile legale incidente in aceasta materie.
In ceea ce priveste comisionul de rambursare anticipata , instanta retine de asemenea ca clauza care il consacra nu are caracter abuziv , fiind justificata, in raport de data incheierii contractului de credit de costurile pe care banca le suporta cu plasarea sumelor rambursate anticipat de catre client, fiind cunoscut ca , pentru suma din credit rambursata anticipat , banca nu are niciun profit , insa plateste dobanzi si suporta costuri. De altfel, prin eliminarea clauzei care reglementeaza dreptul legitim al bancii de a percepe comisioane de rambursare anticipata a creditelor, ar fi incurajata adoptarea de catre clienti a unei conduite contractuale abuzive , prin efectuarea de dese rambursari anticipate in sume reduse, ceea ce ar genera bancii costuri suplimenate semnificative precum si probleme administrative. Totodata, prin actul aditional propus reclamantei comisionul de rambursare anticipata a fost aliniat prevederilor OUG nr. 50/2010 , astfel cum rezulta din clauzele acestuia.
In ceea ce priveste cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei care prevede formula de calcul a dobanzii/comisionului de administrare prin raportare la o perioada de 360 zile, instanta apreciaza ca in privinta acesteia , conditiile pentru ca o clauza sa fie considerata abuziva , astfel cum au fost descrise mai sus , nu sunt indeplinite, formula de calcul fiind usor accesibila consumatorilor persoane fizice. Ca un argument in plus , se retine ca insasi evalutia legislativa in domeniu a consacrat acest tip de calcul, fiind permisa de OUG nr. 50/2010, art. 38 conform caruia calculul ratei lunare a dobanzii/comisioanelor se va face: a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile in cazul anului bisect, luand in calcul la numaratorul fractiei formulei, numarul efectiv de zile cuprins intre scadente, iar la numitorul aceleiasi fractii, 365 sau 366 de zile, dupa caz; b) fie luand in calcul la numaratorul fractiei numarul 30 zile, iar la numitorul fractiei numarul 360.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea nulitatii prevederilor din actele aditionale emise de banca in vederea punerii in aplicare a OUG nr. 50/2010, referitoare la rata dobanzii , instanta retine, in sensul aratat anterior, ca contractul initial de credit incheiat intre parti reglementeaza caracterul variabil al dobanzii dupa primele 12 luni, din moment ce prevede modificarea ratei dobanzii in functie de indicatorul de referinta stabilit de banca. Prin urmare, actul aditional intocmit ca urmare a intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010, in forma initiala a actului normativ, s-a intocmit cu respectarea prevederilor art. 95 din actul normativ mentionat, atat in ceea ce priveste modificarea nivelului ratelor de dobanda variabila , cat si a momentului aplicarii, fata de prevederile articolului mentionat. Astfel, in baza acestui act aditional, modificarile aduse dobanzii variabile se pot face , potrivit legii, numai in functie de un indice de referinta verificabil. Astfel, rata dobanzii devine formata dintr-o marja fixa, care se adauga la indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni. In acest caz, dobanda la credit se modifica doar daca au loc cresteri sau scaderi ale ratei Libor , marja fiind fixa pe durata contractului . Prin urmare, din prevederile contractuale rezulta in mod expres ca dobanda este variabila , nefiind necesar astfel a se constata ceea ce este evident stipulat in contract, potrivit art. 969 C. civ.
Clauza nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, ci instituie modul de calcul al dobanzii in functie de indici variabili aplicabili contractului , astfel incat dobanda nu variaza in mod discretionar, ci in functie de indicele aplicabil.
Prin urmare , fata de solutia pronuntata pe primul capat de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor indicate, instanta va respinge ca neintemeiate, dat fiind caracterul accesoriu al acestora si pretentiile formulate pe capatul doi de cerere , privind constatarea nulitatii acestor clauze precum si a actelor unilaterale de modificare a ratei dobanzii emise de parata in temeiul clauzelor contractuale mentionate la pct. 1.1 al primului capat de cerere precum si a graficelor de rambursare aferente acestor acte unilaterale. De altfel, reclamanta a invocat in sustinerea cererii de constatare a nulitatii acestor acte principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului anterior), astfel incat , neretinandu-se nulitatea clauzelor din contractul de credit in baza carora banca a emis actele unilaterale de modificare a ratei dobanzii si graficele de rambursare aferente, nu se poate retine nici nulitatea acestor acte.
Cu privire la cererea reclamantei de restituire a tuturor sumelor achitate nedatorat cu titlu de dobanda sau de comisioane de la data incasarii acestora si pana la data incetarii perceperii lor, instanta apreciaza ca este neintemeiata in lumina considerentelor expuse mai sus, urmand a fi respinsa, fa?a de caracterul accesoriu al acestui capat de cerere ?i solu?ia adoptata cu privire la primul petit. Totodata, in raport de aceasta solutie, va respinge si capatul de cerere accesoriu privind plata dobanzii legale pentru sumele pretins achitate in plus in mod nedatorat de reclamanta , de la data efectuarii acestora pana la restituirea lor efectiva.
De asemenea , instanta va lua act de renuntarea reclamantei la cererea de chemare in judecata formulata impotriva paratei EB, EF
Totodata, in baza art. 451-453 C.p.c. si avand in vedere solutia pronuntata , instanta va respinge ca neintemeiata si cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.