Litigiu de munca. Gresita aprecierea de catre prima instanta a duratei termenului de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune aplicabil in cauza. Eroare avand drept efect necercetarea fondului pricinii. Recurs admis cu consecinta casarii hotararii atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare.
- Codul Muncii, art. 283
Se apreciaza ca in mod gresit instanta de fond s-a raportat pentru calcularea termenului de prescriptie la dispozitiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text in conformitate cu care cererea se prescrie in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din acelasi cod, care sunt incidente in speta si potrivit carora cererea poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca priveste plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Ori, prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 31.10.2008, reclamanta a solicitat, asa cum aratam, acordarea suplimentarilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de munca corespunzator aprovizionarii de toamna-iarna, pentru perioada in care aceasta a avut calitatea de salariata a societatii intimate (contractul individual de munca al recurentei incetand la 4.05.2006, in temeiul art.65, art.66 din Codul muncii), fiind asadar respectat termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii. CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 803 R DIN 12 FEBRUARIE 2010 Prin sentinta civila nr.6760/30.10.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.23915/3/2009, a fost admisa exceptia prescriptiei extinctive invocata de parata si in consecinta, a fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamanta V.M. in contradictoriu cu parata SC P SA.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamanta a avut calitatea de salariat a societatii parate si ca potrivit art.170 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura salariatii beneficiaza de o suplimentare a drepturilor salariale cu o suma fixa pentru aprovizionarea de toamna-iarna.
Prima instanta a apreciat ca prevederea din Contractul colectiv de munca mai sus aratata este o masura de protectie sociala pentru salariat, neavand caracter de permanenta, ci reprezinta o suma de bani ce se acorda exceptional, inscrisa la capitolul privind protectia sociala.
Prin urmare, instanta de fond a considerat ca acest tip de venit nu este un drept salarial pentru a fi incidente dispozitiile art.183 al.1 lit.c din Codul muncii, ci un venit reglementat ca o masura de protectie sociala, fiind aplicabile prevederile art.281 al.1 lit.e din Codul muncii, care stabileste un termen de 6 luni pentru formularea actiunii, in situatia neexecutarii Contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen si motivat reclamanta V.M., aratand ca obiectul actiunii il constituie drepturile banesti cuvenite salariatilor pentru care legiuitorul a stabilit un termen de 3 ani in care poate fi formulata o astfel de cerere, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
In acest context, recurenta s-a referit si la prevederile art.55 al.1 din Codul fiscal, care prevad ca sunt considerate venituri din salariu, toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca indiferent de perioada la care se refera, de denumire a veniturilor ori de forma sub care ele se acorda.
A mai aratat recurenta ca insasi parata a afirmat ca drepturile solicitate in cauza ar fi fost incluse in salariu, ceea ce demonstreaza in mod clar ca drepturile solicitate sunt drepturi banesti iar termenul in care poate fi formulata actiunea este de 3 ani, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Totodata, recurenta a precizat ca art.170 al.1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze pentru perioada 2005-2007 este inscris in capitolul VI intitulat in protectia sociala a salariatilor si alte drepturi si ca prin prezentarea trunchiata si eronata a denumirii capitolului se incearca cu rea credinta inducerea in eroare a instantei in scopul de a se sustrage de la respectarea obligatiilor care ii incumba paratei.
Recurenta a solicitat judecarea recursului si in lipsa sa potrivit art.242 al.2 Cod pr.civila.
Prin intampinarea formulata intimata SC P SA a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor invocate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat obligarea paratei SC P SA sa achite, corespunzator perioadei lucrate in cadrul societatii drepturile salariale reprezentand suplimentarea pentru aprovizionarea de toamna-iarna care trebuia acordata in luna octombrie a fiecarui an, actualizata cu rata inflatiei la data platii efective.
Se are in vedere ca dreptul solicitat de reclamanta prin actiunea dedusa judecatii isi afla reglementarea in art.170 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze pentru perioada 2005-2007, care prevede ca salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna-iarna.
Se apreciaza ca in mod gresit instanta de fond s-a raportat pentru calcularea termenului de prescriptie la dispozitiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text in conformitate cu care cererea se prescrie in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din acelasi cod, care sunt incidente in speta si potrivit carora cererea poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca priveste plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Ori, prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 31.10.2008, reclamanta a solicitat, asa cum aratam, acordarea suplimentarilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de munca corespunzator aprovizionarii de toamna-iarna, pentru perioada in care aceasta a avut calitatea de salariata a societatii intimate (contractul individual de munca al recurentei incetand la 4.05.2006, in temeiul art.65, art.66 din Codul muncii), fiind asadar respectat termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Pentru considerentele aratate, Curtea in baza art.312 Cod pr.civila, va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.