Contract de mandat. Obligatia de a da socoteala. Prescriptia dreptului la actiune pentru executarea acestei obligatii. Inceputul termenului de prescriptie. Proba executarii obligatiei. Prezumtii simple.
- Cod Civil, art.1541, art.1203;
- Decretul nr.167/1958, art.7, art.8
1. Prin cererea de fata reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul sa-i dea socoteala cu privire la indeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat. Ca atare, obiectul actiunii nu l-a constituit obligarea paratului sa execute mandatul, caz in care s-ar fi putut pune problema inceperii termenului de prescriptie de la data incheierii contractului de mandat, ci dreptul corelativ obligatiei de a da socoteala despre indeplinirea mandatului, in virtutea careia mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat.
Dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat (contra non valentem agere non currit praescriptio), astfel ca in acest caz prescriptia incepe sa curga, potrivit art.7 alin.1 sau 3 din Decretul nr.167/1958, de la data incetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti. In cazul in speta este aplicabila prima varianta, mandatul fiind executat.
In doctrina si practica judiciara s-a apreciat ca intrucat problema nu poate fi solutionata in baza art.7 din Decretul nr.167/1958, s-a adoptat solutia aplicarii art.8 alin.1 din acelasi decret, si anume calcularea prescriptiei din momentul in care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i-a fost pricinuita de mandatar prin primirea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
2. Concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si care nu sunt determinate prin lege se numesc prezumtii simple. Prezumtiile simple se pot baza pe anumite mijloace de proba directe (depozitia unui martor, un inscris, un inceput de proba scrisa) sau pe anumite imprejurari care permit judecatorului sa traga concluzia existentei sau inexistentei faptului ce trebuie probat.
Prima conditie "prezumtii, care sa aiba o greutate" are in vedere temeinicia rationamentului logico-judiciar. Nu se poate deduce, printr-un rationament logico-juridic, din faptul ca nu se mentioneaza expres in procura ca s-ar fi primit suma de bani ce constituie pretul terenului si din faptul ca reclamantul nu a cunoscut ca s-a incheiat contractul la care se referea procura sau ca acesta nu a primit suma de bani ce reprezenta pretul terenului, la un moment anterior incheierii contractului, atat timp cat din declaratiile martorilor coroborate cu celelalte probe s-a ajuns la concluzia ca acesta a primit aceasta suma. (Decizia nr.230R din 11.05.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 28.01.2008, reclamantul P.D. a chemat in judecata pe paratul A.V., solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul sa-i dea socoteala cu privire la indeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin procura mentionata l-a imputernicit pe parat sa vanda mai multe terenuri situate in comuna Merei, sat Lipia, judetul Buzau, iar de la autentificarea procurii, paratul nu a mai luat legatura cu reclamantul, acesta revocand procura la data de 02.08.2007, conform declaratiei autentificate sub nr. 2154/3211 de Consulatul general al Romaniei la Montreal. Dupa revocarea procurii, l-a notificat pe parat prin executorul judecatoresc D. S., conform notificarii nr.17123/10.09.2007, sa se prezinte la data de 18.09.2007, ora 16.00, la sediul Cabinetului de Avocatura F.P., pentru a da socoteala cu privire la mandatul executat. A mai aratat reclamantul ca paratul nu s-a prezentat si nici nu i-a dat in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1541 si urmatoarele Cod civil.
Paratul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca in realitate intre parti nu a intervenit un contract de mandat propriu-zis, ci unul de vanzare-cumparare in forma autentica la un pret stabilit, paratul fiind imputernicit sa-si vanda siesi insusi, conform clauzelor stipulate in procura in mod expres. Toate inscrisurile privind vanzarea si finalizarea mandatului au fost deja predate mandantului, paratul personal inmanandu-le sotiei acestuia, P.A., inca din anul 2004. A mai aratat ca intre parti exista o relatie de prietenie foarte stransa, paratul fiind persoana la care reclamantul a apelat, avand nevoie de o suma importanta de bani in vederea plecarii definitive in Canada, unde de altfel s-a si stabilit si locuieste in prezent. In acest scop, i-a propus sa cumpere de la el un teren in suprafata de 14 hectare, situat pe raza comunei Merei, sat Lipia, judetul Buzau, la pretul de 70 milioane ROL. La momentul acela, pretul mentionat era un pret foarte bun, fiind propus chiar de reclamant, mai ales in conditiile in care titlul de proprietate nu fusese inca emis si nu fusese facuta punerea in posesie asupra terenului, conditii in care vanzarea autentica nu putea fi perfectata si, data fiind relatia stransa de prietenie dintre parat si reclamant, de comun acord, au stabilit toate conditiile vanzarii, incheind in scopul realizarii acesteia, procura nr. 1462/26.04.2002.
Paratul a invederat ca in procura autentica partile au stipulat expres toate conditiile vanzarii, respectiv obiectul viitoarei vanzari, pe de o parte terenul, iar pe de alta parte pretul, stabilit la 70.000.000 lei (7000 RON), fiind platit reclamantului chiar inainte de semnarea mandatului, clauza de vanzare catre parat insusi si imputernicirea pentru a obtine toate actele necesare vanzarii. Avand in vedere conventia dintre parti, paratul a fost imputernicit la obtinerea tuturor actelor necesare vanzarii, convenind ca pentru aceste operatiuni mandatul sa fie gratuit, intrucat cheltuielile de vanzare cad in sarcina cumparatorului, iar reclamantul, urmand sa plece definitiv in Canada, incasase pretul terenului, astfel ca neputand semna personal actul autentic, paratul a inserat in cuprinsul procurii clauza speciala conform careia mandatarul poate sa vanda oricui va crede de cuviinta, inclusiv catre sine. In baza acestei conventii, la data de 05.07.2004 a incheiat actul de vanzare cumparare nr.2208 autentificat la BNP Stefan Vergu si a comunicat reclamantului copii ale tuturor actelor perfectate, atat cele obtinute in vederea perfectarii vanzarii cat si actul de vanzare cumparare incheiat conform intelegerii. Actele au fost comunicate reclamantului prin sotia sa, P.A., ce venise in Romania, deoarece avea un deces in familie.
Paratul a mai aratat ca niciodata reclamantul nu l-a anuntat ca ar dori vreun act, desi a tinut legatura cu acesta, sau ca ii cere socoteala pentru mandat, mai ales ca acesta cunostea foarte bine conventia partilor si actele facute de parat.
A precizat paratul ca la momentul cand a fost notificat se afla internat in spital si a comunicat telefonic avocatului reclamantului - pe care insusi l-a sunat - ca nu intelege de ce i se solicita actele pe care i le-a predat deja si de ce nu a fost contactat chiar de reclamant. Nu s-a pus niciodata problema unei desocotiri financiare, intrucat suma de 70.000.000 ROL a fost predata mandantului la momentul incheierii actului autentic - 26.04.2002, iar mandatul a fost gratuit, fiind in realitate o conventie de vanzare cumparare.
Totodata, paratul a apreciat ca orice obligatie a sa de a da socoteala nascuta in baza mandatului a fost deja executata intocmai, iar in calitate de actual proprietar, ramane in posesia actelor originale.
Prin sentinta civila nr. 9433/03.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, astfel cum a fost indreptata eroarea materiala prin incheierea din 23.01.2009, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamant, a fost obligat paratul sa predea reclamantul pretul vanzarii de 70.000.000 ROL (7.000 RON) si un exemplar al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu Buzau, fiind totodata obligat paratul sa plateasca reclamantului 919,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 26.04.2002, reclamantul a dat imputernicire autentificata de BNP Liberta paratului, ca in numele sau si pentru sine sa vanda cui va crede de cuviinta, inclusiv paratului insusi, dreptul de proprietate asupra terenurilor de 14 hectare (6 hectare in baza Legii 18/1991 si 8 hectare in baza Legii 1/2001) situate pe raza comunei Merei, satul Lipia, judetul Buzau, proprietatea reclamantului, la pretul cel mai avantajos reclamantului, respectiv la pretul de 70.000.000 ROL, prezentand oriunde va fi nevoie actele de proprietate.
In baza acestei procuri, mandatatul era imputernicit sa reprezinte pe reclamant la orice institutie competenta pentru a obtine certificatele necesare perfectarii actului, inclusiv la Biroul de Carte Funciara de pe langa Judecatoria Municipiului Buzau, in vederea depunerii dosarului cadastral si ulterior ridicarii acestuia la Primaria comunei Lipia in vederea inscrierii fiscale a terenurilor mentionate si obtinerii certificatului fiscal necesar intabularii dreptului de proprietate si obtinerii extrasului de carte funciara, acte necesare vanzarii, urmand a stabili conditiile vanzarii, incasa pretul cuvenit si semna actul de vanzare cumparare la Biroul Notarial competent si oriunde va fi necesar, semnatura sa fiindu-i opozabila reclamantului.
Mentiona reclamantul pe proprie raspundere ca nu a mai vandut, ipotecat si nu are procese pe rol pentru terenurile mentionate, iar prezentul mandat era dat cu titlu gratuit fiind netransmisibil si valabil pana la revocare.
La data de 02.08.2007, reclamantul a dat o noua declaratie autentificata la Consulatul General al Romaniei la Montreal, prin care arata ca declara nule procura mentionata si o alta procura, nr. 1461/26.04.2002.
Instanta a apreciat ca in realitate aceasta reprezinta o simpla manifestare de vointa a sa in sensul de a revoca mandatul, lipsita de eficienta juridica asupra procurii in litigiu, deoarece, la data declaratiei, mandatul dat prin procura nr.1462/26.04.2002 era deja executat.
A retinut instanta ca paratul nu a facut dovada ca ar fi predat reclamantului vreun exemplar al contractului de vanzare cumparare nr. 2208/05.07.2004 autentificat de BNP Stefan Vergu, cum sustinea in aparare, ci doar a depus la dosar o copie a acestuia, desi contractul poarta mentiunea ca a fost redactat si autentificat la BNP in 6 exemplare, din care 5 s-au eliberat partilor, conform incheierii de autentificare, prezent la autentificare fiind doar paratul A. V., in nume propriu - in calitate de cumparator si ca mandatar al reclamantului vanzator in baza procurii nr. 1462/26.04.2002.
Conform contractului, terenul vandut face parte din extravilanul comunei Merei sat Lipia, fiind situat astfel: 80.000 m.p. in tarlaua 167 parcela 3453, 53161 m.p. in tarlaua 151 parcela 3260 si 8591 m.p. in tarlaua 151 parcela 3263 comuna Merei sat Lipia judetul Buzau.
Terenul face parte din titlurile de proprietate nr. 55578/55 eliberat pe numele reclamantului, in calitate de mostenitor al defunctului P.G., de Comisia Judeteana de Fond Funciar Buzau, la data de 13.05.2003, si numarul 58181 eliberat pe numele reclamantului in calitate de mostenitor al defunctului P.G., de Comisia Judeteana de Fond Funciar Buzau la data de 08.04.2003.
A mai retinut instanta ca vanzarea-cumpararea intervenita pe aceasta cale intre parti nu a fost singurul acte de vanzare-cumparare realizat intre acestea. Astfel, la data de 16.01.2002, reclamantul personal instraina paratului, in schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan in suprafata d, 9808 m.p. situat in sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2274 si 2275, dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza L.1811991 conform s.c. nr. 2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 125 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal instraina paratului, in schimbul pretului de 27.500.000 Rol, terenul arabil intravilan in suprafata de 9053 m.p., liber de constructii, situat in sat Lipia comuna Merei, tarla 33 parcelele 2269 si 2270, dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Lg.l8/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 126 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal instraina paratului, in schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan liber de constructii in suprafata de 9802 m.p., situat in sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2268 si 2269, dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Lg. 18/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 127 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal instraina paratului, in schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan liber de constructii in suprafata de 9576 m.p. situat in sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2273 si 2275 dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Lg.18/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 128 la BNP Liberta Bucuresti.
Pentru instrainarea terenurilor inscrise in cele trei contracte, in schimbul pretului total de 65.000.000 Rol (2.025 USD la cursul BNR de la data vanzarii, 16.01.2002), incheiate in aceeasi zi, reclamantul imputernici se anterior pe parat, la 07.01.2002, prin procura autentificata sub numarul 1 de BNPA D.C.S. si A.D. Bucuresti, ca in numele sau si pentru sine sa ridice de la Primaria competenta titlul de proprietate privind terenul intravilan in suprafata de 3 hectare situat in sat Lipia, comuna Merei, judetul Buzau.
Nu a putut fi retinuta ca pretentie intemeiata sustinerea reclamantului, in care a aratat ca paratul nu i-a predat dosarul cadastral pentru cele 14 hectare teren si incheierile de intabulare, acestea fiind acte necesare, conform procurii prin care l-a imputernicit la vanzare, nr.1462/26.04.2002, tocmai pentru realizarea vanzarii.
Or vanzarea s-a executat conform contractului de vanzare cumparare mentionat.
Conform art. 1541 Cod civil, in urma actelor realizate in baza mandatului nr. 1462/26.04.2002, paratul datoreaza reclamantului predarea unui exemplar original al contractului de vanzare-cumparare executate.
In acelasi timp, s-a observat ca paratul nu dovedeste faptul ca ar fi predat reclamantului pretul vanzarii. Ca intr-adevar intentia partilor a fost in sensul ca paratul sa cumpere terenul de la reclamant dupa ce va obtine titlul de proprietate ce nu-i fusese inca eliberat de la Comisia de Fond Funciar, pentru terenurile ce le solicitase in baza Lg.18/1991 conform celor rezultate din titlul de proprietate nr.55578/55/13.05.2003 si in baza Lg.1/2000 conform celor rezultate din titlul de proprietate nr. 58181/96/08.04.2004, este dovedit prin faptul ca reclamantul l-a imputernicit pe parat prin procura 1462/26.04.2002 sa-si vanda inclusiv siesi insusi.
Dar aceasta imputernicire nu are valoarea unui contract de vanzare-cumparare sau antecontract (bilateral) de vanzare-cumparare, nementionandu-se in aceasta ca reclamantul ar fi primit pretul. Faptul ca se mentioneaza in aceasta ca semnatura paratului ii va fi opozabila se refera la semnarea actelor necesare vanzarii, insa pentru probarea platii pretului paratul era necesar sa prezinte o proba certa.
A retinut instanta ca paratul sustine ca a pierdut chitanta, insa prin audierea martorului propus nu a dovedit ca ar fi platit pretul. Martorul cunoaste doar ca paratul i-a dat reclamantului peste 2000 dolari in anul 2002. Or, daca se aduna preturile mentionate in celelalte contracte de vanzare-cumparare, incheiate intre parat si reclamant personal, la data de 16.01.2002, se ajunge la o asemenea suma. Cum martorul precizeaza ca stie doar ca terenul in discutie (pentru care s-au platit peste 2000 dolari) se afla la Buzau o parte in spatele casei, iar alta parte intr-un camp undeva, dar nu stie unde, observandu-se ca terenul din parcelele celor doua titluri de proprietate (55578/55/ si 58181/96) pe baza carora s-a vandut terenul mentionat in procura in litigiu se afla numai in extravilan, tarlalele si parcelele mentionate in actul de vanzare-cumparare regasindu-se in suprafetele inscrise in extravilan pe aceste 2 titluri, si cum pentru celelalte vanzari, realizate personal de catre reclamant paratului prin contractele nr. 125-128 din 16.01.2002, instanta a observat ca terenurile vandute erau situate in intravilan, iar cel intravilan inscris in contractul nr. 125 116.01.2002, situat in tarlaua 33, chiar se invecineaza la nord cu restul proprietatii reclamantului, s-a retinut ca pretul platit la care face referire martorul (de peste 2000 USD) este cel acordat de parat reclamantului pentru terenurile pe care reclamantul i le-a vandut personal in anul 2002, situate in intravilan.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul, apelul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila la data de 23.02.2009.
Prin apelul formulat, apelantul-parat a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in conformitate cu prevederile art.7 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-a aratat ca in cauza de fata, data nasterii raportului de drept este chiar data incheierii contractului de vanzare-cumparare, respectiv 05.07.2004, data la care a luat nastere dreptul la actiune al reclamantului, termenul de prescriptie curgand cu incepere de la aceasta data. Avand in vedere ca reclamantul a introdus actiunea in data de 28.01.2008, prin raportare la prevederile art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 republicat, apelantul a apreciat ca actiunea reclamantului-intimat este prescrisa extinctiv. Cum in conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, termenul prescriptiei este de 3 ani, rezulta ca actiunea introdusa mai tarziu de 05.07.2007 este prescrisa.
De asemenea, apelantul-parat a aratat ca instanta de fond s-a pronuntat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut si a dat mai mult decat s-a cerut, incalcand astfel principiul disponibilitatii.
Astfel, prin actiunea introductiva, reclamantul-intimat, a solicitat instantei de judecata "sa fie obligat paratul sa dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP LIBERTA".
In aceasta situatie, arata apelantul-parat, suma la a carei plata a fost obligat, nu a fost solicitata de reclamant prin actiune, petitul actiunii fiind obligatia de a face, intemeiata pe prevederile art. 1541 si urmatoarele Cod Civil.
In continuare, apelantul-parat a aratat ca instanta a dispus predarea unui exemplar al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu Buzau, desi acesta a fost depus la dosarul cauzei si comunicat reclamantului intimat.
A precizat apelantul-parat ca instanta a adoptat o solutie netemeinica, interpretand in mod vadit eronat mijloacele de proba administrate in cauza.
Astfel, sumele la care instanta de fond se refera, aferente vanzarii terenurilor despre care se face vorbire, au fost predate vanzatorului P.D. in fata notarului, odata cu incheierea in forma autentica a contractelor de vanzare-cumparare. Acest aspect este consemnat in mod clar si neechivoc in contractele de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 125/16.01.2002; 126/16.01.2002; 127/16.01.2002 de catre Biroul Notarial Liberta.
A mentionat apelantul-parat ca referirile instantei cu privire la imprejurarea ca terenul ar fi situat in extravilan sau intravilan, pentru a interpreta tendentios depozitia martorului, sunt complet eronate. Martorul de altfel a aratat ca stia cu certitudine ca banii predati sunt destinati cumpararii unor terenuri in Buzau, necunoscand detalii precise despre ce anume terenuri.
La data de 31.03.2009, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand calificarea caii de atac ca fiind recursul, in conformitate cu dispozitiile art. 2821 alin. 1 C.pr.civ., avand in vedere valoarea obiectului litigiului de 7000 RON, aceasta fiind sub 1 miliard lei vechi. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civila nr. 1192 A din 25.11.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a respins exceptia prescriptiei ca neintemeiata, a admis apelul, a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind pretentiile si ca ramas rara obiect capatul de cerere privind predarea originalului contractului de vanzare-cumparare, a respins ca neintemeiata cererea intimatului privind cheltuielile de judecata.
In motivarea deciziei s-a retinut, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca aceasta este neintemeiata. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie de 3 ani incepe sa curga de la data incetarii contractului fie prin executarea lui fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti, iar in cazul de fata, calculul termenului de prescriptie se face in raport cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv din momentul in care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba produsa de mandatar prin nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
In speta, apelantul-parat a sustinut ca intimatul-reclamant a luat cunostinta de indeplinirea mandatului la data de 05.07.2004 (data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu), moment de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani, acesta fiind implinit anterior introducerii actiunii - 28.01.2008. Tribunalul va inlatura aceste argumente ale apelantului, deoarece, din probele administrate, nu rezulta data la care intimatul-reclamant a luat cunostinta de incheierea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004. Astfel, reclamantul a sustinut ca paratul nu a mai tinut legatura cu acesta ulterior momentului la care l-a mandatat prin procura autentificata sub nr. 1462/26.04.2002, mandantul revocand procura la data de 02.08.2007. De asemenea, astfel cum ambele parti au invederat, intimatul-reclamant a plecat in Canada in anul 2002, stabilindu-se in strainatate, iar apelantul-parat nu a facut dovada faptului ca a adus la cunostinta sotiei intimatului, P.A., indeplinirea obligatiei sale, prin executarea mandatului, intimatul nerecunoscand acest aspect si sustinand ca a luat cunostinta de contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 abia la al doilea termen in fata instantei de fond.
Retinand ca nu s-a facut dovada de catre apelant a momentului la care intimatul a aflat despre executarea mandatului prin vanzarea imobilului ce a facut obiectul procurii date de mandant si avand in vedere faptul ca mandatarul si-a vandut siesi terenul, se constata ca nu poate fi stabilit momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie ca fiind data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004, cu atat mai mult cu cat originalul contractului a fost depus la dosar la termenul din 20.05.2009. De asemenea, declaratia data de reclamant in anul 2007, prin care acesta revoca procurile nr. 1461/26.04.2002 si nr. 1462/26.04.2002, confirma necunoasterea indeplinirii mandatului, respectiv necunoasterea realizarii vanzarii din anul 2004, din moment ce revocarea nu mai putea avea efecte juridice dupa executarea mandatului. Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la predarea pretului vanzarii, de 70.000.000 ROL (7000 RON), tribunalul a constatat ca apelul este intemeiat, urmand a fi admis. Astfel, este eronata argumentatia primei instante, in sensul ca paratul a achitat reclamantului suma de peste 2000 USD cu titlu de pret al vanzarii terenurilor, potrivit celor 4 contracte de vanzare-cumparare incheiate intre parti la data de 16.01.2002. Instanta de fond a ajuns la aceasta concluzie interpretand declaratia martorului O.V. (fila 98 dosar fond), insa martorul nu a afirmat aspectele retinute de instanta de fond, ci a invederat ca "in anul 2002 paratul a dat domnului D. o suma de bani pentru un teren", iar la finalul declaratiei a aratat ca "nu am cunostinta ca paratul sa fi cumparat si alte terenuri de la reclamant", Neconcordanta intre locatia terenului, aratata de martor ("stiu ca terenul in discutie se afla in Buzau, o parte in spatele casei, iar alta parte intr-un camp undeva, dar nu stiu unde") si cea reala - teren extravilan - nu poate fi calificata drept o referire facuta la alte terenuri, respectiv cele vandute de reclamant paratului la data de 16.01.2002, care se situeaza in intravilan, din moment ce martorul a indicat faptul ca suma de bani a fost data de parat reclamantului pentru un teren si nu pentru 4 terenuri.
Pe de alta parte, examinand cele 4 contracte de vanzare-cumparare autentificate de Biroul Notarial Liberta, incheiate la data de 16.01.2002, intre reclamant, in calitate de vanzator si parat, in calitate de cumparator (filele 40, 41, 44, 45, 48, 49, 52, 53 din dosarul de fond), s-a observat ca in cuprinsul tuturor celor 4 contracte se mentioneaza ca vanzatorul declara ca a primit pretul vanzarii la data autentificarii actului. Aceste mentiuni cuprinse in contractele de vanzare-cumparare autentice fac dovada pana‘ la inscrierea in fals, deoarece reprezinta constatari personale ale notarului public. De altfel, reclamantul nu a negat faptul ca a primit banii pentru aceste terenuri (raspunsul la intrebarea nr. 5 din interogatoriu - fila 58 dosar fond).
Asadar, atat din declaratia martorului audiat in fata instantei de fond cat si din depozitia martorului N.V., audiat in apel, rezulta ca apelantul-parat a platit suma de 70.000.000 ROL intimatului-reclamant, la sfarsitul lunii aprilie a anului 2002, suma reprezentand pretul unui teren vandut paratului de reclamant. Nu reiese din nici o proba faptul ca, asa cum a retinut instanta de fond, pretul ar fi fost achitat pentru cele 4 terenuri vandute de reclamant paratului prin contractele de vanzare-cumparare autentificate la data de 16.01.2002. Concluzia la care a ajuns prima instanta nu are suport probator, dimpotriva, este contrazisa atat prin inscrisurile autentificate de notar cat si prin declaratiile martorilor. Este justificata probarea platii prin depozitiile martorilor, atat timp cat martorul O.V. a confirmat sustinerea paratului, in sensul ca intre parti a existat o relatie de prietenie, martorul cunoscandu-i pe reclamant si pe fiul acestuia de la Clubul S.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca intimatul-parat a dovedit achitarea pretului de 70.000.000 ROL pentru terenul in suprafata de 14 ha (6 ha in baza Legii nr. 18/1991 si 8 ha in baza Legii nr. 1/2000), situat pe raza comunei Merei, satul Lipia, jud. Buzau, suma fiind platita reclamantului in aprilie 2002, la momentul semnarii procurii, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati, care confirma apararile paratului.
Retinand ca obligatia de predare a originalului contractului de‘ vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu a fost indeplinita prin depunerea unui exemplar original al contractului in instanta de apel (potrivit mentiunilor din incheierea de sedinta de la termenul din 20.05.2009), inscrisul fiind depus spre pastrare la grefa tribunalului, capatul de cerere avand ca obiect predarea originalului contractului de vanzare-cumparare a fost respins ca ramas fara obiect.
Avand in vedere argumentele expuse, in baza dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul si a schimbat in tot sentinta civila apelata, in sensul ca a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind pretentiile si ca ramas fara obiect capatul de cerere privind predarea originalului contractului de vanzare-cumparare.
Impotriva deciziei mentionate anterior a declarat recurs reclamantul solicitand in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin.1 si 2 Cod. Proc. Civ. modificarea in tot a hotararii atacate, intrucat aceasta cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii conf. art. 304 pct.7 Cod. Proc.Civ., si este data cu aplicarea gresita a legii conf. art. 304 pct. 9 Cod. Proc. Civ., iar pe fond respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea atacata, cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii conf. art. 304 pct.7 C.proc.civ.
Instanta de apel isi motiveaza decizia intr-un mod contradictoriu avand in vedere considerentele de respingere a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pe care intimatul-parat a invocat-o in fata instantei de apel, raportat la motivarea instantei de apel cu privire la constatarea faptului ca intimatul-parat a achitat pretul vanzarii celor 14 ha. Astfel, daca in motivarea respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune instanta constata ca reclamantul, nu a cunoscut indeplinirea mandatului respectiv necunoasterea realizarii vanzarii din anul 2004, in motivarea respingerii predarii pretului vanzarii de 70.000.000 ROL, instanta in mod netemeinic constata ca aceasta suma a fost platita in aprilie 2002. Instanta motiveaza si respinge un capat de cerere inexistent fata de obiectul cererii, si anume capatul de cerere privind pretentiile, motivare care este straina de natura pricinii care are ca obiect conform art.1541 Cod. Civ. obligatia mandatarului sa ii dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificata sub nr. 1462/26.04.2002 de B.N. "Liberta" si nu o cerere in pretentii.
Recurentul a mai aratat ca hotararea atacata este data cu aplicarea gresita a legii conf. art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru urmatoarele motive.
Instanta de apel in mod neintemeiat si nelegal a schimbat sentinta, respingand ca ramasa fara obiect predarea originalului contractului de vanzare-cumparare, avand in vedere faptul ca intimatul-parat a refuzat sa ii predea actele implicit si contractul de vanzare-cumparare pe care i le-a solicitat prin notificarea nr.17213/10.09.2007 emisa de Biroul Executorului Judecatoresc Doina Safta, formulata in conformitate cu dispozitiile art.1079 Cod Civ., fila 7 dosar fond. Hotararea pronuntata de prima instanta de fond este temeinica si legala avand in vedere si constatarea instantei de apel care a retinut ca aceasta obligatie de predare a contractului de vanzare s-a facut abia in data de 20.05.2009 in timp ce se judeca apelul declarat, la circa 6 luni de la pronuntarea hotararii instantei de fond, nemaiavand nici o relevanta depunerea contractului dupa solutionare in fond a cauzei, hotararea pronuntata de instanta de fond neputand fi modificata pentru acest motiv.
De asemenea, instanta de apel in mod nelegal a schimbat sentinta in ceea ce priveste predarea pretului vanzarii celor 14 ha, considerand ca cererea pe care a formulat-o in baza dispozitiilor art. 1541 Cod Civ, este o cerere in pretentii, hotararea fiind data cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de apel a motivat si interpretat in mod nefondat declaratiile celor 2 martori audiati dupa cum urmeaza. In ceea ce priveste declaratia martorului O.V., "Domnul D. nu a vrut lei ci a solicitat dolari, nu mai stiu cati dolari i-a dat paratul dar oricum i-a dat peste 2000 de dolari", instanta de apel in mod nefondat constata ca acest martor a declarat ca i-a dat suma de 70.000.000 ROL. Tot acest martor declara "A mai fost martor la semnare si numitul M. care a decedat". Aceasta declaratie fiind contradictorie cu declaratia martorului N.V., "i-am dat 70 de milioane, pe care apelantul i-a inmanat unei persoane numite P. in biroul apelantului-parat la clubul S.", deci, declaratia acestui martor o contrazice pe a martorului O. Fata de aceste declaratii contradictorii instanta de apel nu putea sa constate ca pretul vanzarii celor 14 ha s-a platit la momentul semnarii procurii, astfel cum a retinut "...suma fiind platita reclamantului in aprilie 2002, la momentul semnarii procurii, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati ...." Instanta a constatat in mod netemeinic ca martorul O.V. a declarat ca intimatul-parat era intr-o relatie de prietenie cu reclamantul, dupa cum rezulta din declaratie, acest martor nu face nici o astfel de apreciere.
De asemenea, instanta nu a avut in vedere pozitia intimatului-parat care a declarat prin raspunsul la intrebarea nr.10 din interogatoriu fila nr.56, "Am inscris. Il voi cauta si il voi depune la dosar". Neexistand un asemenea inscris intimatul-parat la termenele ulterioare a declarat ca acest inscris a fost distrus in urma unui incendiu, incercand sa probeze predarea sumei de 70.000.000 ROL cu 2 martori mincinosi care au dat in fata instantelor doua declaratii total contradictorii.
Instanta de apel isi intemeiaza decizia exclusiv pe declaratia martorilor audiati incalcand dispozitiile art.1191 C.civ. "Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul ....." in cazul acesta peste procura prin care a fost mandatat intimatul-parat sa vanda cele 14 ha de teren, din care rezulta ca nu s-a achitat pretul de vanzare. Intimatul-parat prin raspunsul la interogatoriu recunoaste ca nu au incheiat nici o promisiune de vanzare pentru cele 14 ha de teren pentru a proba eventuala plata a pretului, neexistand un asemenea inscris din care sa rezulte plata acestui pret.
Recurentul a solicitat in continuare sa se constate pe baza de prezumtii in conformitate cu dispozitiile art.1199 C.civ. ca nu i-a fost predat pretul vanzarii celor 14 ha, avand in vedere procura incheiata in fata notarului din care rezulta ca intimatul-parat nu i-a platit nici o suma de bani pentru vanzarea celor 14 ha, cat si a pozitiei sale procesuale de la inceputul procesului prin care a aratat ca nu a stiut de incheierea contractului de vanzare-cumparare pentru cele 14 ha si nu a incasat pretul de 70.000.000 ROL, cum in mod netemeinic a mentionat notarul in contract de vanzare fara sa existe nici o dovada de plata, in conditiile in care contractul a fost incheiat cu sine insusi, neexistand o declaratie a sa cu privire la incasarea pretului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 312, 304 pct.7 si 9 C.proc.civ. si celelalte prevederi legale incidente in cauza.
Intimatul parat a formulat intampinare prin care a reiterat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Instanta a invocat exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-parat, exceptie constatata neintemeiata de catre instantele de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs, apararile intimatului, exceptiile invocate, Curtea a constatat neintemeiate exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-parat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-parat, Curtea a retinut ca in speta se pune problema daca poate fi invocata prin intampinare, in recurs o exceptie, de ordine publica sau nu, in conditiile in care aceasta exceptie a fost respinsa de catre instanta de apel, iar intimatul nu a formulat recurs.
Nu se poate sustine ca solutionarea acestei exceptii a intrat in puterea lucrului judecat, in conditiile in care are legatura cu solutionarea actiunii care a fost atacata cu prezentul recurs. Or, atat timp cat aceasta nu a fost solutionata irevocabil nici exceptia care se afla intr-un raport de accesorietate cu aceasta nu putea deveni irevocabila.
In cazul de fata, instanta de apel a respins chiar prin decizia atacata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, dar a admis apelul si a respins actiunea ca neintemeiata. In aceste conditii intimatul parat, care a obtinut castig de cauza in apel, respingandu-se actiunea formulata impotriva lui ca neintemeiata nu mai avea interes sa atace decizia. Astfel, acesta se putea apara numai prin formularea intampinarii, conform art.308 alin.2 C.proc.civ. in cadrul careia sa invoce toate apararile pe care le considera de cuviinta, potrivit art.316 raportat la art.298 si art.115 C.proc.civ., inclusiv cele cu privire la care instantele inferioare s-au pronuntat, considerandu-le neintemeiate.
Intampinarea este actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile reclamantului. Prin aparare, paratul se multumeste sa combata afirmatiile reclamantului, urmarind doar respingerea cererii de chemare in judecata.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, Curtea a constatat-o neintemeiata, avand in vedere ca prin cererea de fata reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul sa-i dea socoteala cu privire la indeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta.
Ca atare obiectul actiunii nu l-a constituit obligarea paratului sa execute mandatul, caz in care s-ar fi putut pune problema inceperii termenului de prescriptie de la data incheierii contractului de mandat, ci dreptul corelativ obligatiei de a da socoteala despre indeplinirea mandatului, in virtutea careia mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat.
Dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat (contra non valentem agere non currit praescriptio), astfel ca in acest caz prescriptia incepe sa curga, potrivit art.7 alin.1 sau 3 din Decretul nr.167/1958, de la data incetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti. In cazul in speta este aplicabila prima varianta, mandatul fiind executat.
In legatura cu inceperea curgerii termenului de prescriptie, de la data executarii contractului, se pune problema stabilirii acestui moment. In doctrina si practica judiciara s-a apreciat ca intrucat problema nu poate fi solutionata in baza art.7 din Decretul nr.167/1958, s-a adoptat solutia aplicarii art.8 alin.1 din acelasi decret, si anume calcularea prescriptiei din momentul in care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i-a fost pricinuita de mandatar prin primirea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
Contractul de vanzare cumparare prin care s-a executat mandatul a fost incheiat la 5.07.2004, iar actiunea a fost formulata la data de 28.01.2008.
Reclamantul a sus?inut ca nici la data formularii ac?iunii nu a cunoscut daca s-a incheiat sau nu acest contract, iar paratul, de?i a sus?inut ca i-ar fi inmanat so?iei reclamantului inca din 2004 un exemplar al acestuia, nu a facut nicio dovada in acest sens, sarcina probei revenindu-i, atat timp cat nu i se poate pretinde reclamantului sa faca dovada unui fapt negativ, conform principiului probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat.
In ceea ce prive?te recursul, Curtea a constatat nefondate motivele de recurs intemeiate pe dispozi?iile art. 304 pct.7 C.proc.civ., avand in vedere ca sus?inerea necunoa?terii indeplinirii mandatului prin incheierea contractului de catre mandant cu sine insu?i in 2004 nu este in contradic?ie cu afirmarea primirii sumei de 70.000.000 lei in 2002, suma care a fost men?ionata in acel contract ca fiind pre?ul vanzarii, cele doua sus?ineri privind situa?ii de fapt diferite.
Este nefondata ?i afirma?ia in sensul ca instanta de apel ar fi motivat si respins un capat de cerere inexistent fata de obiectul cererii, si anume capatul de cerere privind pretentiile, luand in considerare pe de o parte, ca ac?iunea are ca obiect pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul sa-i dea socoteala reclamantului cu privire la indeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta, obliga?ie in care este inclusa ?i cea privind sumele de bani primite de catre mandant in executarea mandatului, la aceasta referindu-se instan?a de apel, in finalul considerentelor, cand a folosit expresia capat de cerere privind preten?iile. De altfel, acest lucru este evident atat timp cat la inceputul argumentarii asupra temeiniciei motivelor de apel care se refereau la acesta instan?a de apel a folosit expresia "capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata pre?ului vanzarii, de 70000000 ROL".
Curtea a constatat nefondate ?i motivele de recurs intemeiate pe dispozi?iile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Astfel, in ceea ce prive?te motivele referitoare la respingerea, in apel, ca ramas fara obiect a capatului de cerere privind predarea originalului contractului de vanzare-cumparare, Curtea le-a constatat nefondate, avand in vedere ca in apel acest act a fost pus la dispozi?ia reclamantului, astfel ca nu se mai justifica ob?inerea de catre reclamant a unui titlu executoriu in acest sens atat timp cat obliga?ia a fost executata. Ac?iunea civila are ca obiect protec?ia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carei realizare calea justi?iei este obligatorie. Acesta trebuie sa existe pe intreg parcursul procesului.
Referitor la motivele de recurs prin care se sus?ine nelegala schimbare a sentintei in ceea ce priveste predarea pretului vanzarii, Curtea a constatat, pe de o parte, ca in recurs nu pot fi invocate decat motive de nelegalitate, conform art.304 alin.1 C.proc.civ., criticile privind gre?ita interpretare a probelor de catre instan?a de apel, ?i solicitarea de a reinterpreta instan?a de recurs aceste probe constand in declara?ii de martori, fara ca sa se administreze in recurs probe suplimentare determinante, excede acestei cai extraordinare de atac, vizand temeinicia hotararii, iar nu legalitatea acesteia.
Instan?a de apel a motivat pe larg, interpretand coroborat toate probele administrate, inscrisuri, martori, interogatorii, de ce a ajuns la concluzia primirii de catre reclamant a sumei de 70000000 ROL la incheierea contractului de mandat. Instanta de apel a retinut aceasta situatie de fapt din interpretarea coroborata a probelor administrate, aratand concret care afirmatie din declaratiile martorilor a dus la o anumita concluzie. De exemplu, cu privire la relatiile de prietenie dintre parti s-a retinut ca "martorul O.V. a confirmat sustinerea paratului, in sensul ca intre parti a existat o relatie de prietenie, martorul cunoscandu-i pe reclamant si pe fiul acestuia de la Clubul S." De asemenea martorul O.V. a declarat ca paratul i-a dat reclamantului peste 2000 USD, care se regasesc in suma de 7000 RON in cauza. In ceea ce priveste alte neconcordante nedeterminante, trebuie tinut cont de faptul ca intre momentul 2002 cand se pretinde ca a fost data aceasta suma si momentul audierii martorilor, septembrie 2008 si noiembrie 2009 a trecut un interval semnificativ de ani, astfel ca nu se poate pretinde martorilor sa-si aminteasca cu acuratete fiecare detaliu.
Declara?iile martorilor nu pot fi considerate mincinoase, a?a cum sus?ine recurentul, atat timp cat ace?tia nu au fost condamna?i pentru savar?irea infrac?iunii de marturie mincinoasa.
Referitor la faptul ca instanta nu ar fi avut in vedere pozitia intimatului-parat care a declarat prin raspunsul la intrebarea nr.10 din interogatoriu fila nr.56, ca are inscris doveditor al primirii de catre reclamant a sumei, dar la un termen ulterior paratul a afirmat ca inscrisul era pastrat intr-un vestiar la unitatea in care lucra, iar fi?etul in care se afla a fost ridicat de unitate fara sa il anun?e.
In raport de aceasta situa?ie paratul a solicitat la termenul de la 23.06.2008, proba cu martori pentru a dovedi ca plata a fost facuta anterior incheierii mandatului. Reclamantul s-a opus pe considerentul ca potrivit procurii pre?ul era de 70000000 ROL suma ce trebuia predata de catre parat mandantului in viitor la incheierea contractului de vanzare cumparare, iar la termenul urmator pe considerentul ca nu s-a facut dovada obiectiva a dispari?iei inscrisului.
La termenul din 22.09.2008 prima instan?a a dispus audierea unui martor avand in vedere sus?inerile par?ilor ?i dispozi?iile art.129 alin.5 C.proc.civ.
Din concluziile formulate de catre reclamant in fa?a primei instan?e, dar ?i din sus?inerile acestuia in momentul discutarii incuviin?arii probei cu martori in fa?a primei instan?e rezulta ca acesta nu s-a opus pe considerentul ca nu s-ar putea face dovada probei cu martori potrivit art.1191 C.civ. in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, dar nici pentru o valoare ce depaseste suma de 250 lei. Acesta nu a solicitat primei instan?e nici sa nu aiba in vedere aceasta declara?ie pe considerentul ca ar fi incalcate dispozi?iile art.1191 alin.2, a?a cum sus?ine in prezentul recurs.
De asemenea nici in intampinarea formulata in apel nu a invocat aceste dispozi?ii, solicitand doar respingerea reaudierii martorului, pe considerentul ca prima instan?a nu ar fi respins nicio intrebare adresata acestuia, iar dupa ce instan?a de apel a incuviin?at audierea unui alt martor pentru dovedirea aspectului daca suma a fost predata, intimatul parat nu s-a opus la termenul imediat urmator, dar nici prin concluzii nu a invocat incalcarea dispozi?iilor art.1191 alin.2, ?i cu atat mai pu?in ale alin.1.
Or, potrivit alin.3 al art.1191 C.civ. "partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna", o astfel de conven?ie fiind considerata ?i lipsa opunerii la administrarea probei, propusa pentru dovedirea unei astfel de situa?ii de fapt.
Nu este fondata nici sustinerea recurentului in sensul ca se poate constata pe baza unei prezumtii simple ca nu i-a fost predat pretul vanzarii celor 14 ha, tinand cont de procura incheiata in fata notarului din care rezulta ca intimatul-parat nu i-a platit nici o suma de bani pentru vanzarea celor 14 ha, si de pozitia sa procesuala de la inceputul procesului prin care a aratat ca nu a stiut despre incheierea contractului de vanzare-cumparare pentru cele 14 ha si nu a incasat pretul de 70.000.000 ROL, luand in considerare ca nu sunt indeplinite conditiile art.1203 C.proc.civ., referitore la temeinicia rationamentului logico-judiciar.
Concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si care nu sunt determinate prin lege se numesc prezumtii simple. Prezumtiile simple se pot baza pe anumite mijloace de proba directe (depozitia unui martor, un inscris, un inceput de proba scrisa) sau pe anumite imprejurari care permit judecatorului sa traga concluzia existentei sau inexistentei faptului ce trebuie probat.
Prima conditie "prezumtii, care sa aiba o greutate" are in vedere temeinicia rationamentului logico-judiciar. Nu se poate deduce, printr-un rationament logico-juridic, din faptul ca nu se mentioneaza expres in procura ca s-ar fi primit suma de bani ce constituie pretul terenului si din faptul ca reclamantul nu a cunoscut ca s-a incheiat contractul la care se referea procura sau ca acesta nu a primit suma de bani ce reprezenta pretul terenului, la un moment anterior incheierii contractului, atat timp cat din declaratiile martorilor coroborate cu celelalte probe s-a ajuns la concluzia ca acesta a primit aceasta suma.
In procura prin care era imputernicit paratul sa vanda imobilul, chiar si siesi, la un pret anume (70000000 lei) nu era necesar sa se mentioneze ca s-ar fi primit suma de bani, atat timp cat nu acesta era obiectul actului, iar faptul ca reclamantul nu a cunoscut cui a fost vandut terenul, sau daca a fost vandut, iarasi nu exclude primirea pretului in avans, de la parat. De altfel, dimpotriva, pasivitatea paratului, care din aprilie 2002 nu s-a mai interesat daca a fost vandut sau nu terenul, pana in august 2007 cand a revocat procura poate fi un element care sa vina in sprijinul apararii paratului.
In ceea ce priveste mentiunea din contract in sensul ca paratul ar fi declarat ca s-ar fi platit pretul anterior, aceasta declaratie a fost facuta in calitate de mandatar al reclamantului si nefacand dovada impotriva acestuia. De altfel, instanta de apel nici nu a retinut ca din acest act ar rezulta ca reclamantul ar fi primit aceasta suma de bani.
Instanta de apel nu a retinut ca s-ar fi facut dovada primirii de catre reclamant a pretului imobilului in cauza dintr-un inscris care sa ateste acest fapt ci din interpretarea coroborata a probelor administrate, asa cum s-a mentionat anterior.
In consecinta, Curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-parat, ca neintemeiata, va respinge exceptia prescriptiei, ca neintemeiata, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.7,9 va respinge recursul, ca nefondat.