Cursul prescriptiei executarii pedepsei se intrerupe prin inceperea executarii si este suspendat in conditiile prevazute de art. 128 alin.2 Cod procedura penala. Intreruperea executarii pedepsei inchisorii in temeiul dispozitiilor art.455 rap. la art.453 lit.a Cod procedura penala constituie un temei de suspendare a cursului prescriptiei.
(Curtea de Apel Suceava - d.p. nr.290/6.06.2007)
Prin sentinta penala nr. 697 din 18 mai 1993, Judecatoria Suceava a dispus condamnarea inculpatului S.M. pentru savarsirea infractiunilor de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 2 si 5 Cod penal, la 7 ani si 6 luni inchisoare si de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 2 Cod penal, la 2 ani inchisoare, urmand ca prin contopire sa execute pedeapsa cea mai grea sporita la 8 ani inchisoare.
Impotriva inculpatului, arestat preventiv de la data de 29 mai 1992, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 855/93 din 21 februarie 1994.
Prin sentinta penala nr. 1744 din 23 iunie 1994, Judecatoria Botosani a admis cererea de intrerupere a executarii pedepsei, in temeiul art. 453 lit. c Cod procedura penala, fiind in consecinta pus in libertate la data de 7 iulie 1994.
Condamnatului i s-a mentinut in continuare intreruperea executarii pedepsei in temeiul art. 453 lit. a Cod procedura penala, motivat de starea precara de sanatate, prin sentintele succesive nr. 1002 din 3 octombrie 1994, nr. 463 din 11 aprilie 1995, nr. 1051 din 4 octombrie 1995, nr. 691 din 20 mai 1996 si nr. 845 din 24 iunie 1996 ale Judecatoriei Suceava.
Deoarece prin ultima sentinta s-a dispus intreruperea executarii pedepsei pana la "incetarea starii de nevoie, respectiv pana la insanatosire", condamnatul nu a mai fost reincarcerat.
Constatand aceasta situatie, biroul de executari penale a formulat o contestatie la executare in temeiul art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedura penala si art. 28 lit. a, d si f din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, invocandu-se faptul ca intrucat intreruperea executarii a dainuit timp indelungat pe baza unor acte medicale emise extrajudiciar de Serviciul de Medicina Legala Suceava, s-ar impune efectuarea unei expertize de catre I.M.L. "Mina Minovici" Bucuresti pentru a se stabili afectiunile de care sufera condamnatul precum si daca acestea ar putea fi tratate in reteaua sanitara a D.G.P. sau numai in cea din cadrul Ministerului Sanatatii.
Deoarece in solutionarea contestatiei s-a efectuat o expertiza de catre I.M.L. Iasi prin care s-a concluzionat ca S.M. sufera de "hepatopatie cronica moderat activa si in observare, ciroza hepatica si insuficienta renala prerenala", afectiuni care pot fi tratate in reteaua sanitara a D.G.P., Judecatoria Suceava a retinut ca termenul de intrerupere stabilit prin sentinta nr. 845 din 24 iunie 1996 a expirat, iar condamnatul avand o stare de sanatate mult imbunatatita poate sa execute restul de pedeapsa.
Ca urmare, prin sentinta penala nr. 560 din 6 iunie 2006, s-a admis sesizarea Biroului de executari penale si s-a dispus reincarcerarea condamnatului in executarea restului din pedeapsa de 7 ani si 6 luni, sporul de 6 luni fiind inlaturat anterior ca efect al gratierii conform Legii nr. 137/1997 a celei aplicate pentru infractiunea prev. de art. 184 alin. 2 Cod penal
Sentinta a fost apelata de condamnat pentru nelegalitate si netemeinicie motivand ca judecatorul delegat cu executarea nu avea abilitatea de a formula contestatie la executare ci se putea adresa instantei numai pentru existenta unei nelamuriri sau impiedicari ivite in cursul executarii, ceea ce nu era cazul cata vreme executarea fusese intrerupta.
Tribunalul Suceava - sectia penala gasind critica neintemeiata si ca fata de concluziile expertizei medico-legale efectuata de I.M.L. Iasi si de refuzul condamnatului de a se supune investigatiilor medicale in lipsa carora nu s-a putut efectua noua expertiza de catre I.M.L. "Mina Minovici" Bucuresti, hotararea atacata este legala si temeinica, prin decizia penala nr. 512 din 2 octombrie 2006 a respins apelul, ca nefondat.
Impotriva deciziei, in termen legal, condamnatul a actionat cu recurs, motivand ca reincarcererea nu putea fi dispusa deoarece potrivit art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, a intervenit prescriptia executarii pedepsei si ca oricum contestatia a ramas fara obiect cata vreme prin sentinta penala nr. 358 din 17 mai 2007 a Judecatoriei Suceava s-a admis o cerere de amanare a executarii pedepsei pe durata a 6 luni - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala.
Recursul este nefondat.
Este adevarat ca potrivit art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal executarea pedepselor de pana la 15 ani se prescrie in termen de 5 ani plus durata pedepsei.
Este a se vedea insa ca potrivit art. 127 alin. 1 Cod penal, cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin inceperea executarii pedepsei precum si in cazul suspendarii in conditiile art. 128 alin. 2 Cod penal.
Asadar, cum recurentul a inceput executarea pedepsei s-a intrerupt cursul prescriptiei.
Condamnatul a beneficiat intr-adevar de repetate intreruperi de executare a pedepsei perioade in care desi nu a mai fost detinut s-a aflat in continuare in evidenta ca fiind in executare potrivit art. 457 alin. 2 Cod procedura penala, astfel ca termenul prescriptiei s-a suspendat pe intreaga perioada.
Ca este asa rezulta cu evidenta din disp. art. 457 alin. 7 Cod procedura penala, potrivit caruia timpul cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea pedepsei.
Intreruperea executarii constituie deci temei de suspendare a prescriptiei, ca un corolar firesc impus de insasi existenta unei cauze care impiedica continuarea executarii.
In asemenea situatie prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
Existenta unei sentinte de amanare a executarii pedepsei, invocata in motivarea recursului, fiind data tocmai datorita faptului ca s-a dispus reincarcerarea condamnatului prin hotararea atacata cu recurs in prezenta cauza nu poate fi luata in considerare ca temei al modificarii solutiei in sensul solicitat, ci doar ca un impediment la punerea in executare.