Dosar nr. 8135/333/2009 - cerere de liberare conditionata
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA Nr. 82/R
Sedinta publica de la 24 Februarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE PARPALEA-FILIP NICOLAE
Judecator SIMIONESCU ELENA
Judecator NICULACHE LUMINITA
Grefier GRIGORIU MARIANA
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui a fost reprezentat de procuror Armeanu Cristina Elena.
Conform dispozitiilor art.304 C.p.penala, sedinta de judecata a fost inregistrata cu mijloace tehnice audio.
Pe rol a venit la ordine solutionarea recursului penal declarat de condamnatul DI, in prezent detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva Sentintei penale nr. 141/04.02.2010 a Judecatoriei Vaslui.
Cauza are ca obiect - cerere de liberare conditionata( art. 450 C.p.p. , art. 55 ind. 1 si urm.C.p.).
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta condamnatul-recurent TG asistat de av. Scafaru Alina cu delegatie de asistenta juridica obligatorie nr. 1719/19.02.2010 aflata la dosarul cauzei la fila 7 din dosar .
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca procedura de citare este legal indeplinita, cauza se afla la primul termen de judecata, recursul este declarat in termenul legal prevazut de lege , motivat in scris.
S-au verificat actele si lucrarile dosarului cauzei de catre presedintele completului de judecata, dupa care;
S-a verificat identitatea condamnatului DI conform datelor existente la dosarul cauzei.
Interpelat, condamnatul-recurent DI precizeaza ca insista in solutionarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta acorda cuvantul partilor in sustinerea recursului.
Av. Scafaru Alina avand cuvantul arata ca impotriva sentintei penale nr. 141/04.02.2010 pronuntata de Judecatoria Vaslui condamnatul-recurent Scafaru Alina a formulat recurs intrucat i s-a respins cererea de liberare conditionata si s-a fixat termen de reiterare a cererii dupa data de 10 iulie 2011 si lasa la aprecierea instantei solutionarea recursului.
Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si a cererii de liberare conditionata.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul solicita admiterea recursului pentru un motiv invocat din oficiu si anume ca instanta de fond a interpretat in mod gresit dispozitiile cuprinse in Decizia nr. 8/20.03.2006 a I.C.C.J. pronuntata in recurs in interesul legii si in mod gresit s-a fixat termen de reiterare a cererii in cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011, data la care recurentul urmeaza sa fie discutat in cadrul Comisiei din cadrul Penitenciarului Vaslui, cu privire la liberarea sa conditionata, intrucat implineste fractiunea de 2/3 din pedeapsa prevazuta de lege. Este adevarat ca interpretarea data de instanta de fond corespunde cu dispozitivul Deciziei 8/2006 a ICCJ insa din motivarea acestei solutii rezulta ca ICCJ a avut in vedere o alta solutie cand s-a pronuntat in acest recurs in interesul legii. Din motivarea hotararii rezulta ca,unele instante au considerat ca un asemenea termen nu poate fi fixat in hotararea de respingere a cererii de liberare conditionata, decat in cazul in care perioada ramasa de executat pana la implinirea perioadei cerute de lege, ce trebuie sa fie executata, nu depaseste un an.
Se mentioneaza in motivarea deciziei ICCJ ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Ceea ce se intelege din motivarea acestei decizii este ca in situatia in care se adreseaza cu o cerere de liberare conditionata, instantei de judecata si mai are mai mult de 1 an de zile pana la implinirea fractiunii prevazuta de lege pentru a beneficia de liberare conditionata, instanta nu are obligatia de a fixa un termen dupa expirarea caruia va putea fi reiterata cererea privind liberarea conditionata.
Din aceste motive considera ca instanta de fond a procedat in mod gresit ,incalcand drepturile condamnatului, stabilind termen de reiterare a cererii la 1 an de la data de 10 iulie 2011, data la care acest condamnat indeplineste legal conditiile pentru a beneficia de liberare conditionata
Pentru aceste motive solicita, ca admitand recursul condamnatului si casand in parte hotararea instantei de fond, sa se inlature din cuprinsul dispozitivului, mentiunea privind stabilirea termenului de reiterare a cererii in cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011 si sa se mentina celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
Condamnatul in motivele sale de recurs arata ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a legii si ca ar putea sa beneficieze de liberare conditionata dupa executarea unei jumatati din pedeapsa si nu dupa executarea a 2/3 din pedeapsa asa cum a stabilit instanta de fond.
Sub acest aspect hotararea instantei de fond este legala, fiind bazata pe o interpretare corecta a legii, in acest sens pronuntandu-se ICCJ prin Decizia 25/12.10.2009 nemotivata pana in prezent, decizie prin care s-a stabilit ca in interpretarea art. 60 alin.1 C. penal se stabileste ca " condamnatul care nu a fost scos la munca din cauza sanatatii sau din alte cauze, trebuie sa execute efectiv fractia intreaga, prev. de art.59 alin.1 respectiv art. 59 ind.1 alin.1 C. penal".
Av. Scafaru Alina fata de motivul invocat din oficiu solicita admiterea recursului.
Inculpatul DI avand ultimul cuvant arata ca are 10 boli , nu mai vede si de curand a fost depistat cu ciroza si lasa la aprecierea instantei.
Instanta lasa cauza in pronuntare ,declara dezbaterile inchise si trece la deliberare.
Ulterior deliberarii; T R I B U N A L U L Asupra recursului penal de fata;
Prin sentinta penala 141/04.02.2010 Judecatoria Vaslui a respins cererea de liberare conditionata formulata de condamnatul DI, detinut in prezent in Penitenciarul Vaslui, anterior executarii integrale a pedepsei de 10 (zece) ani de inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 90/2005 a Tribunalului Neamt, mandat de executare nr. 116/2005, ca prematur introdusa.
In baza art. 450 alin. 2 Cod de procedura penala, a fixat termen de reiterare a cererii in cadrul unui termen de 1 an de la data de 10 iulie 2011.
In baza art. 192 alin. 2 Cod de procedura penala, a obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 160 lei reprezentand cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentand onorariu aparator desemnat din oficiu, va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 59 alin. 1 si 2 Cod penal, un condamnat poate beneficia de liberare conditionata daca a executat o anumita fractie din pedeapsa, daca a fost staruitor in munca, disciplinat si a dat dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele penale.
Din procesul-verbal nr. 1/25.01.2010 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul Vaslui reiese ca persoana privata de libertate DI nu a executat fractia de pedeapsa, devenind propozabil pentru liberare conditionata dupa data de 10 iulie 2011.
Fractiunea de pedeapsa pe care trebuie sa o execute petentul in mod obligatoriu, pentru a putea beneficia de liberare conditionata, este de 2/3 din pedeapsa de executat, fiind aplicabile in cauza dispozitiile art. 59 alin. 1 teza I Cod penal.
Prevederile legale la care face referire petentul condamnat, respectiv art. 59 alin. 2 Cod penal, atunci cand sustine ca fractiunea de pedeapsa pe care trebuie sa o execute, ca urmare a starii precare de sanatate si imposibilitatii obiective de a munci, este de ½ din pedeapsa, nu ii sunt aplicabile, ci ele sunt incidente in cazul condamnatilor care au fost folositi la munca, insa si in cazul acestora fractiunea de pedeapsa nu este doar de ½ din pedeapsa de executat, ci reprezinta perioada minima efectiva pe care trebuie sa o execute din pedeapsa, la care se adauga, pana la atingerea cuantumului de 2/3 din pedeapsa prevazut de art. 59 alin. 1 Cod penal, zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate.
Prin urmare, orice interpretare a dispozitiilor art. 60 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 59 alin. 2 Cod penal, in sensul ca in situatia in care condamnatul este bolnav si din aceasta cauza nu a fost folosit la munca, acesta ar putea fi liberat conditionat dupa executarea a jumatate din pedeapsa, este total neavenita, ratiunea dispozitiilor art. 60 alin. 1 Cod penal fiind aceea de a face trimitere la prevederile art. 59 alin. 1 Cod penal.
Cum potrivit art. 59 Cod penal, condamnatul dobandeste vocatie efectiva la liberare conditionata numai in momentul in care a executat fractiunea de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, pana la acest moment este inutila orice analiza asupra conduitei condamnatului avuta pe parcursul executarii pedepsei cu referire la disciplina si dovezi temeinice de indreptare.
Pe cale de consecinta, instanta a respins cererea ca prematur introdusa.
Prin decizia nr. VIII din 20 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 475/1 iunie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca "in cazul in care cererea sau propunerea de liberare conditionata se respinge pentru neindeplinirea conditiei privitoare la fractiunea prevazuta de art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pana la implinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, instanta va stabili ca cererea sau propunerea sa fie reinnoita potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, in termen de un an de la data implinirii fractiunii prevazute de art. 59 si urmatoarele din Codul penal".
S-a retinut de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, ca prin alin. 2 al articolului 450 se prevede ca, atunci cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere se fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita, precizandu-se ca acest termen nu poate fi mai mare de un an.
S-a indicat ca din aceasta ultima precizare, referitoare la limita maxima a termenului ce se poate fixa pentru reinnoirea propunerii sau a cererii de acordare a liberarii conditionate, rezulta implicit ca instanta are indatorirea sa fixeze un asemenea termen numai daca perioada ramasa de executat, pana la implinirea fractiunii de pedeapsa cerute de lege sa fie efectiv executata, nu depaseste un an.
A considera altfel ar insemna ca, datorita duratei mai mari de un an a segmentului de pedeapsa ce trebuie executat pana la implinirea fractiunii necesare pentru reinnoirea cererii sau a propunerii de liberare conditionata, sa devina lipsita de sens fixarea termenului, care nu poate depasi un an, ceea ce ar fi inadmisibil.
Asa fiind, fata de finalitatea urmarita de legiuitor prin stabilirea obligatiei instantei de a fixa termenul de reinnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberarii conditionate, care nu poate fi alta decat aceea a asigurarii posibilitatii de a se examina din nou situatia celui vizat dupa trecerea unei perioade de timp, suficienta pentru realizarea conditiilor pe care nu le indeplinea, dar nu mai indelungata decat termenul la care se refera dispozitia art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, se impune concluzia ca, in cazul in care este necesar mai mult de un an pana la completarea fractiunii ce trebuie executata din pedeapsa, un astfel de termen nu mai are ratiune sa fie stabilit.
In consecinta, s-a stabilit ca fixarea termenului de reinnoire in cazul respingerii cererii sau a propunerii de liberare conditionata se impune in toate cazurile in care solutia este determinata de neindeplinirea cumulativa a cerintelor inscrise in art. 59 si urmatoarele din Codul penal, inclusiv in situatia in care perioada ramasa de executat pana la implinirea fractiunii ce trebuie sa fie executata din pedeapsa nu este mai mare de un an.
In ipoteza in care cererea sau propunerea de liberare conditionata nu indeplineste conditia privind fractiunea din pedeapsa ce trebuie sa fie executata, potrivit art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pana la implinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, se impune a se stabili de instanta, prin hotararea pe care o pronunta, ca propunerea sau cererea sa fie reinnoita numai in cadrul termenului de un an de la data executarii in intregime a fractiunilor din pedeapsa la care se refera art. 59 si urmatoarele din Codul penal.
In conditiile in care aceasta decizie este obligatorie, conform art. 414 indice 2 alin. 3 Cod de procedura penala, instanta in temeiul art. 450 alin. 2 Cod de procedura penala, instanta a fixat termen de reinnoire a cererii in cadrul unui termen de 1 (un) an de la data de 10 iulie 2011.
In baza art. 192 alin. 2 Cod de procedura penala, a obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 160 lei, reprezentand cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentand onorariu aparator desemnat din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.
Impotriva hotararii, in termen legal, prin cererea adresata instantei la data de 10.02.2010, a declarat recurs condamnatul DI care a solicitat liberarea conditionata conform art. 60 din Codul penal, invederand ca sufera de mai multe afectiuni.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului pentru faptul ca instanta de fond a interpretat in mod eronat dispozitiile cuprinse in Decizia nr. 8/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, in mod gresit, s-a fixat termen de reiterare a cererii in cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011, solicitand inlaturarea din cuprinsul dispozitivului a mentiunii privind stabilirea acestui termen
Sub aspectul motivelor invocate de condamnat, cum ca ar putea sa beneficieze de liberare conditionata dupa executarea unei jumatati din pedeapsa si nu dupa executarea a 2/3 asa cum a stabilit instanta de fond, procurorul a aratat ca hotararea instantei de fond este legala, fiind bazata pe o interpretare corecta a legii, in acest sens pronuntandu-se I.C.C.J. prin Decizia 25/12.10.2009.
Examinand actele si lucrarile dosarului cauzei in raport de motivele de recurs invocate precum si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul constata ca instanta de fond, in mod just, a respins cererea de liberare conditionata a condamnatului DI, cu motivarea ca nu este realizata fractia necesara pentru ca persoana lipsita de libertate sa poata beneficia de institutia liberarii conditionate.
Tribunalul, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare, constata ca sunt intemeiate criticile formulate de reprezentantul Ministerul Public si ca, in mod nelegal, s-a dispus fixarea unui termen de reiterare a cererii ,,in cadrul unui termen de 1 an de la data de 10 iulie 2011’’, drept care va admite recursul pentru acest motiv, cu mentiunea ca instanta de fond nu a interpretat eronat Decizia nr. 8/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
1. Relativ la motivul de recurs invocat de persoana lipsita de libertate DI, arata urmatoarele:
Potrivit art. 59 din Codul penal cu denumirea marginala ,,Liberarea conditionata’’, dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.
In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz insa, liberarea conditionata nu poate fi acordata inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei cand aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Conform art. 60 din Codul penal care reglementeaza ,,liberarea conditionata in cazuri speciale’’, condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate in art.59, daca da dovezi temeinice de disciplina si de indreptare.
Interpretand normele penale la care s-a facut referire se constata ca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 10 ani si care au fost folosite la munca pot beneficia de institutia liberarii conditionate la implinirea unei fractii de pedeapsa de doua treimi, fractie in care sunt cuprinse si zilele considerate ca executate ca urmare a muncii prestate. Aceasta, numai in situatia in care persoanele respective au executat efectiv o jumatate din pedeapsa.
In situatia persoanelor care, din motive obiective, cum este cazul condamnatului DI, nu au fost folosite la munca, fractia necesara pentru a putea fi liberat conditionat este cea prevazuta de art. 59 alin 1, respectiv doua treimi de pedeapsa, cum bine a retinut instanta de fond.
Ceea ce face diferenta este faptul ca, in situatia persoanelor care nu au prestat o munca din motive obiective, liberarea acestora este conditionata doar de dovezile temeinice de disciplina si indreptare. In situatia persoanelor care nu au prestat o activitate desi acest fapt nu s-a datorat unei imprejurari obiective, la momentul indeplinirii fractiei de pedeapsa, se constata neindeplinirea cumulativa a conditiilor, cu referire la staruinta in munca, asa incat beneficiul aplicarii institutiei liberarii conditionate poate fi refuzat, ceea ce nu se poate intampla in cazul persoanelor care in mod justificat nu au muncit.
Cele retinute de instanta de fond si apreciate de tribunal ca fiind corecte sunt in sensul celor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie care, prin Decizia nr. 25/2009, a admis recursul in interesul legii si, in interpretarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, a stabilit ca pentru a putea beneficia de liberare conditionata, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la munca din cauza starii sanatatii sau din alte cauze trebuie sa execute efectiv, fractia intreaga, prevazuta de art. 59 alin. 1, respectiv art. 591 alin. 1 din Codul penal.
2. Relativ la motivul de recurs invocat din oficiu, tribunalul retine ca potrivit art. 450 alin. 1 din Codul de procedura penala, liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar in cazul prevazut in art. alin. 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar in a carui circumscriptie se afla inchisoarea militara.
Conform art. 450 alin. 2, cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii
Textul nu deceleaza natura conditiilor a caror neindeplinire obliga instanta sa stabileasca un termen de reiterare a cererii sau a propunerii, asa incat o interpretare superficiala a textului ofera intelegerea ca acest termen trebuie stabilit in orice situatie, inclusiv atunci cand nu este realizata fractia de pedeapsa pentru admisibilitatea aplicarii institutiei liberarii conditionate.
Punerea in practica a acestor dispozitii ofera informatia ca stabilirea termenului in situatia neindeplinirii conditiei referitoare la fractia de pedeapsa comporta discutii cu privire la admisibilitatea sau chiar cu privire la logica si utilitatea sa.
Dupa cum se poate observa, potrivit textului, termenul, care nu poate fi mai mare de 1an, avand ca limita inferioara data ramanerii definitive a hotararii, are caracterul de a suspenda exercitarea dreptului.
Ca atare, in legatura cu stabilirea acestui termen in cazul nerealizarii conditiei referitoare la fractiunea de pedeapsa se pot ivi trei situatii, si anume cand perioada ramasa de executat pana la implinirea fractiunii legale este mai mica de un an, de un an sau mai mare de un an.
In prima situatie, pentru a nu ,,oferi sansa’’ reiterarii unei cereri sau propuneri premature, intotdeauna termenul nu poate fi mai mic decat perioada necesara pana la implinirea acestei conditii.
Intrebarea care se ridica aici este daca termenul poate fi mai mare decat aceasta perioada, fara a depasi un an. De principiu, poate fi mai mare doar in situatia in care analiza facuta de instanta a vizat si celelalte conditii care pot fundamenta institutia liberarii conditionate, respectiv staruinta in munca, disciplina etc. Simplul fapt ca s-a solicitat prematur aplicarea dispozitiilor ce reglementeaza liberarea conditionata nu poate justifica stabilirea unui termen dupa data la care, din punct de vedere a conditiei referitoare fractiunea legala de pedeapsa, persoana lipsita de libertate ar deveni propozabila pentru liberare.
In cea de - a doua situatie, pentru rationamentul deja expus si pentru respectarea termenului legal de un an, este evident ca termenul stabilit de instanta nu poate fi nici mai mare si nici mai mic de un an.
Cat priveste ce-a de a treia situatie, se poate observa ca cele doua conditii, cea vizand durata maxima a termenului precum si cea referitoare la faptul ca acest termen curge de la data ramanerii definitive a hotararii, fac imposibila stabilirea unui termen de catre instanta.
Dincolo de toate acestea, trebuie aratat ca, la momentul solutionarii unei cereri premature, nu poate fi cunoscut cu exactitate momentul implinirii fractiunii legale de pedeapsa, deoarece acest fapt este influentat de anumite evenimente ulterioare. Exista posibilitatea ca persoana lipsita de libertate sa presteze o munca asa incat in calculul fractiunii de pedeapsa se va tine seama si de zilele considerate ca executate in baza acestei activitati.
Drept urmare, stabilirea unui termen si a unei date fixe dupa care cererea sau propunerea poate fi reiterata este posibila numai in situatia in care condamnatul nu presteaza o munca, cum e cazul recurentului, desi nu se poate sti daca, in viitor, starea sa de sanatate nu va permite si acest lucru.
Avand in vedere ca, in legatura cu obligativitatea stabilirii termenului, instantele s-au pronuntat diferit, prin Decizia VIII /2006, pronuntata in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca ,,Fixarea termenului de reinnoire in cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare conditionata se impune in toate cazurile in care solutia se intemeiaza pe neindeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de textele art. 59 si urmatoarele din Codul penal, inclusiv in situatia in care perioada ramasa de executat pana la implinirea fractiunii legale este mai mica sau egala cu un an.
In cazul in care cererea sau propunerea de liberare conditionata se respinge pentru neindeplinirea conditiei privitoare la fractiunea prevazuta de art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pana la implinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, instanta va stabili ca cererea sau propunerea sa fie reinnoita potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, in termen de un an de la data implinirii fractiunii prevazute de art. 59 si urmatoarele din Codul penal’’.
Vazand aceasta, tribunalul constata ca prin hotararea instantei de fond nu s-a facut o interpretare eronata a dezlegarii oferite de instanta superioara ci intocmai interpretarii date in interesul legii. Aceasta, in conditiile in care, potrivit art.4142 din Codul de procedura penala, dezlegarea data in interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
In legatura cu aceasta chestiune, tribunalul observa ca stabilirea termenului avand ca limita inferioara momentul in care se implineste fractia, nu respecta dispozitia legala expresa potrivit careia termenul curge de la data ramanerii definitive a hotararii.
O alta problema ivita este cea referitoare la natura termenului prevazut de textul art. 450 din Codul de procedura penala care, dupa cum s-a aratat, este un termen de amanare, de suspendare a exercitarii dreptului, aspect ce rezulta din formularea ,,dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita’’.
Or, din formularea ,,in cadrul unui termen de un an’’ rezulta ca termenul stabilit are o natura extinctiva, asa incat nu este respectata natura termenului legal, consecinta fiind aceea ca, dupa implinirea termenului, condamnatul este decazut din exercitarea dreptului de a solicita liberarea, ceea ce este inadmisibil si apt sa-i incalce drepturile, inclusiv dreptul la libertate si siguranta garant de art. 5 din Conventia europeana drepturilor omului, ratificata de Romania la data de 20 iunie 1994.
Cum in materia drepturilor fundamentale ale omului, potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la aceste drepturi, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, apare evidenta necesitatea de a da prioritate dispozitiilor care reglementeaza un drept fundamental.
Pe de alta parte, stabilirea acestui termen in speta de fata apare ca o sanctiune pentru faptul ca cererea a fost introdusa prematur din moment ce nu au fost analizate si celelalte conditii ale institutiei liberarii conditionate.
Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art.385 ind.15 alin.1 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, va fi admis recursul declarat de condamnatul DI, impotriva sentintei penale nr. 141 din 04.02.2010 a Judecatoriei Vaslui pe care o va casa in parte. Rejudecand cauza, va decide inlaturarea din dispozitivul sentintei a mentiunii privind fixarea termenului de un an de la data de 10.07.2011,
Potrivit art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei, reprezentand onorariului aparatorului desemnat din oficiu, care se avanseaza din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul DI, detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva Sentintei penale nr. 141/4.02.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o caseaza in parte.
Rejudecind cauza, inlatura din dispozitivul sentintei mentiunea privind fixarea termenului de reiterare a cererii de liberare conditionata in termen de un an de la data de 10.07.2011, urmind ca situatia condamnatului privind vocatia acestuia la liberare conditionata sa fie analizata in momentul in care vor fi indeplinite cerintele art.59 Cod penal.
Mentine celelalte dispozitii si inlatura dispozitiile contrare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia. Suma de 100 lei reprezentind onorariu pentru avocat din oficiu va fi suportata din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24 februarie 2010.
Presedinte, Judecatori, Grefier,
P.F.N. S.E.;N.L. G.M.