In contestatia formulata in baza Legii nr. 10/2001 instanta investita va solutiona fondul si va constata, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura.(Decizia civila nr. 493/16.10.2009, Sectia aIV-a Civila)
Prevederile art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001 Prin cererea din 15 octombrie 2007, reclamanta M.B.R. l-a chemat in judecata pe paratul M.B. prin P.G. , pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca are calitatea de proprietara asupra apartamentului nr. 12, situat in Bucuresti, str. S.S. nr. 17, et. 2,sector 3 si sa fie obligat paratul a i-l lasa in deplina proprietate si linistita posesie.
Prin sentinta civila nr. 700/17 aprilie 2008, T.B. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata de catre parat si a admis actiunea in sensul ca a constatat ca reclamanta are calitatea de proprietar asupra intregului apartament nr. 12 din Bucuresti, str. S.S.nr. 17, et. 2, sector 3.
Instanta a constatat ca reclamanta este proprietara a 1/2 din imobil in calitate de mostenitoare a mamei sale, iar pentru diferenta de 1/2 din imobil ce a fost preluata abuziv de la tatal sau, si pentru care nu exista contracte de inchiriere in favoarea altor persoane,este indreptatita la restituirea in natura.
Prin decizia civila nr. 796 A de la 6 noiembrie 2008, C. A.B. a admis apelul declarat de M. B. prin P.G., a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei instante..
Prin sentinta civila nr.529/9 aprilie 2009, T.B., reluand judecata, a mentinut constatarea caracterului abuziv al preluarii imobilului de catre stat din apel si l-a obligat pe parat sa-i predea paratei imobilul in deplina proprietate si linistita posesie.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre M.B.prin P.G., care in sustinerea motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, a pretins urmatoarele:
Apelul nu este intemeiat.
Astfel, se constata ca apelantul porneste de la o premisa gresita cand pretinde ca instanta ar fi solutionat o actiune in revendicare.
In realitate, reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii de chemare in judecata prevederile art. 2 lit. h si 9 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Cererea a fost solutionata pe acest temei, de catre prima instanta, atat in judecata initiala cat si dupa trimiterea spre rejudecare al celui de-al doilea capat de cerere, cat si in decizia de casare cu trimitere.
Din motivarea acestei din urma decizii rezulta ca in considerente prin aceasta s-a mentinut constatarea caracterului de preluare abuziva a imobilului din perspectiva Legii nr.10/2001.
Drept urmare, Curtea retine ca este investita cu judecata in apel a unei actiuni intemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001 si nu pe prevederile dreptului comun.
Formularea din continutul sentintei atacate cu apel prin care, in loc sa se dispuna restituirea in natura a imobilului, a fost obligata parata sa lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul catre reclamanta, nu schimba temeiul juridic al cererii de chemare in judecata si nici aplicabilitatea prevederilor legale ce au fost avute la solutionarea litigiului.
In consecinta, Decizia in interesul Legii nr.33/9 iunie 2008 a I.C. C. J. prin care este reglementat regimul juridic al actiunilor avand ca obiect revendicarea, intentate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu-si are aplicarea in cauza.
De asemenea, nu sunt incidente cauzei nici prevederile art. 18 lit. c si ale art. 46 din Legea nr. 10/2001, caci , cota de 1/2 din imobilul din litigiu, intrat in proprietatea statului in baza sentintei penale de confiscare, nu a fost inchiriata si apoi vanduta unei terte persoane, ci inchiriata chiar autoarei reclamantei, proprietara a restului de 1/2 din imobil in baza sentintei civile nr.1884 din 12 aprilie 1972 a JS4 a M.B..
Or, aceasta, cat si reclamanta, ca si mostenitoare si continuatoare a persoanei defunctei, era indreptatita la restituirea intregului imobil, pe care-l ocupa efectiv, atat in baza Legii nr.112/1995, cat si in baza Legii nr.10/2001.
In cauza isi au insa aplicare dispozitiile Deciziei in Interesul Legii nr. XX din 19 martie 2007 pronuntata de catre I.C.C. J., atata timp cat din anul 2001 si pana in prezent, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a solutionat notificarea formulata de catre reclamanta, inregistrata sub nr.5315/29 octombrie 2001, la B. E. J. S.si N..
Conform dispozitivului acestei decizii, data in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicata " instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei /dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate".
Este adevarat ca prin prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, numai decizia sau dispozitia motivata de respingere a notificarii, sau a cererii de restituire in natura, poate fi atacata, de persoana care se pretinde indreptatita, la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare.
In acelasi timp insa, in cazul cand unitatea detinatoare nu respecta obligatia instituita prin prevederile art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001 de a solutiona notificarea in termen de 60 de zile de la inregistrarea acesteia sau de la depunerea actelor doveditoare, se impune ca instanta investita sa solutioneze fondul si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura.
In conditiile in care reclamanta este proprietara a 1/2 din imobil si detine in fapt si cealalta 1/2 , fost proprietatea autorului sau, refuzul paratei de a solutiona notificarea timp de 8 ani nu poate fi considerat decat nejustificat si indreptateste instanta ca in baza art. 6 paragraf 1 din C pentru A D O si a L F de a asigura acesteia direct si efectiv accesul la justitie.
Just au retinut instantele ca preluarea la stat a 1/2 din imobil este abuziva in conditiile art. 2 din Legea nr.10/2001, care le declara astfel chiar si pe imobilele preluate cu titlu valabil la acea data.
In cauza, devin aplicabile si prevederile art. 9 din aceeasi lege prin care se dispune ca imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.
Just nu s-a gasit ca utila si pertinenta cauzei o expertiza de identificare a imobilului atata timp cat reclamanta se afla in posesia acestuia,iar identificarea lui s-a facut, chiar si pe loturi, prin sentinta civila nr.1884/12 aprilie 1972 a JS 4 a M. B., ramasa definitiva.
Asa fiind, retinandu-se netemeinicia motivelor de apel si legalitatea hotararii atacate, urmeaza ca in baza art. 296 Cod procedura civila, sa se respinga apelul, ca nefondat.