Conflict negativ de competenta

. Conflict negativ de competenta
(Dec.civ. nr. 1368/29 octombrie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila )
Prin cererea din data de 18.08.2009, inregistrata la aceasta instanta, contestatorii F. C. si C. D.C. au formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 1394/1.10.2008 pronuntata de Sectia a IV-a civila din cadrul Curtii de Apel Bucuresti in contradictoriu cu intimatii C. M. S., M. B. prin Primarul General, SC Rom Vial SA si Statul Roman prin M. F. P.
In motivarea contestatiei, se arata ca, contestatorii au formulat recurs impotriva hotararii de declinare a competentei materiale si de constatare a conflictului negativ de competenta.
Contestatorii sustin ca instanta a judecat recursul fara a-i cita. Explicatia acestei situatii rezida in aceea ca, initial dosarul a fost inregistrat la Curtea de Apel Bucuresti, ca si cerere in care urma sa se pronunte regulator de competenta (o astfel de cauza judecandu-se fara citarea partilor in Camera de consiliu), ulterior constatandu-se ca in dosar este si recursul declarat in termen legal impotriva sentintei prin care s-a declinat competenta si s-a constatat conflictul negativ de competenta.
Pe fondul recursului, referitor la competenta materiala, se sustine ca, fata de criteriul valoric , tribunalul era competent sa judece in prima instanta cererea.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 317-321 Cod procedura civila.
La dosarul cauzei, s-a atasat dosarul nr. 17408/3/2008 in care s-a pronuntat decizia nr. 1394/1.10.2008.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 1394/1.10.2008, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentii parati F.C. si C. D.C. impotriva sentintei civile nr. 1115/17.06.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, si s-a constatat, ca ramas fara obiect, conflictul de competenta, cu consecinta trimiterii cauzei la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti pentru continuarea judecatii.
Prin sentinta civila nr. 1115/17.06.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a Civila s-a admis exceptia de necompetenta materiala a tribunalului, s-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta si s-a dispus inaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucuresti, pentru stabilirea competentei.
Sentinta prin care s-a declinat competenta si s-a constatat ivit conflictul negativ, a fost data cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Curtea de Apel a fost sesizata atat cu adresa in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta, cat si cu recursul declarat de F. C. si C.D.C. impotriva sentintei civile nr. 1115/17.06.2008. Din acest motiv, in dosarul nr. 17408/3/2008, s-a solutionat atat recursul, cat si aspectul legat de conflictul negativ de competenta.
Avand in vedere cele aratate, Curtea constata urmatoarele:
Decizia civila nr. 1394/1.10.2008 a fost pronuntata fara a se cita recurentii F. C. si C. D.C.
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare cand procedura de chemare a partii pentru ziua cand a judecat pricina nu a fost indeplinita conform cu cerintele legii.
Invocarea de catre contestatori a nelegalei citari pentru termenul la care s-a judecat recursul, face admisibila contestatia in anulare, astfel ca exceptia inadmisibilitatii contestatiei va fi respinsa de catre Curte.
Potrivit art. 319 alin. 1 Cod procedura civila, impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita (cum este cazul in speta), contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de 1 an de la data cand hotararea a ramas irevocabila.
In cauza, nu se pune problema depasirii termenului de 1 an, astfel ca se va verifica daca termenul de 15 zile a fost respectat.
In conditiile in care decizia civila nr. 1394/1.10.2008 nu a fost comunicata partilor, urmeaza a se stabili care este momentul la care contestatorii au luat cunostinta de decizie.
Intimatul C. M. S. sustine ca incepand cu data inaintarii dosarului la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti (urmare a respingerii recursului impotriva hotararii de declinare) contestatorii puteau si trebuiau sa cunoasca continutul deciziei contestate.
Sub acest aspect, Curtea retine ca in actele de procedura, depuse de contestatori in dosarul nr. 14136/29/2007, nu se face nici un moment referire la decizia nr. 1394/2008 pentru a se putea constata ca luasera cunostinta de aceasta.
Este adevarat ca la dosarul nr. 14136/29/2007, era atasat inclusiv dosarul 17408/3/2008 in care s-a pronuntat decizia contestata.
De asemenea, este adevarat ca, daca s-ar fi studiat si dosarele atasate la dosarul nr. 14137/299/2007 s-ar fi putut lua cunostinta de catre contestator de decizia ce face obiectul prezentei contestatii. In acest sens, intimatul C. M. S. solicita instantei sa faca aplicarea unei prezumtii si sa constate ca nu a fost respectat termenul pentru declararea caii extraordinare de atac.
Potrivit art. 1199 Cod civil, prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
Prezumtiile sunt de doua feluri: legale si judecatoresti sau simple. Acestea din urma nu sunt stabilite de lege si sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului (art. 1203 Cod civil).
Pentru ca judecatorul sa poata recurge la prezumtiile simple , art. 1203 Cod civil impune doua conditii: prezumtia "sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea", adica sa fie temeinica; sa fie permisa dovada cu martori (cu exceptia situatiilor reglementate de art. 1191-1198 Cod civil).
In speta, prima conditie ar fi indeplinita daca ne-am raporta la obligatiile de diligenta reglementate in sarcina avocatului prin Legea nr. 51/1995 republicata. Pornind de la faptul studierii dosarului de catre avocat, se poate ajunge la concluzia ca in acest mod, s-a luat cunostinta de actele aflate la dosar.
Cu toate acestea, in speta nu este indeplinita ce-a de-a doua conditie, deoarece dovada comunicarii actelor de procedura, trebuie sa rezulte din probe intrinseci, iar nu din probe extrinseci actului cum ar fi depozitiile de martori. Altfel spus, dovada comunicarii actelor de procedura si a luarii la cunostinta de acestea, nu poate fi facuta cu martori in sistemul procedural civil actual.
Fata de cele aratate, Curtea constata ca termenul de 15 zile a fost respectat, atata timp cat nu s-a facut dovada ca cei doi contestatori au luat la cunostinta de decizia contestata, la o data anterioara implinirii termenului de 15 zile, iar prezumtia simpla nu poate constitui o astfel de dovada si spre deosebire de prezumtia legala, nu rastoarna sarcina probei.
Pentru motivele de mai sus, Curtea va respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei.
Intrucat recursul s-a judecat cu incalcarea dispozitiilor art. 85 Cod procedura civila, recurentii nefiind citati, Curtea va admite contestatia in anulare si va anula decizia contestata.
Rejudecand recursul, Curtea constata ca sentinta civila nr. 1115/17.06.2008 prin care s-a admis exceptia de necompetenta, s-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei sector 1 si s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta este legala si temeinica, sub aspectul declinarii competentei.
Tribunalul a avut in vedere ca pentru stabilirea competentei materiale se are in vedere valoarea bunului indicata de reclamant in actiune, in conditiile in care aceasta valoare nu a fost contestata pana la prima zi de infatisare.
Constatarea necompetentei tribunalului si respingerea recursului impotriva hotarari de declinare, face actual conflictul negativ de competenta, deoarece tribunalul fusese sesizat prin sentinta civila nr. 4384/2008, prin care Judecatoria sectorului 1 Bucuresti si-a declinat competenta in favoarea tribunalului. Din acest punct de vedere este gresita sustinerea instantei de recurs, conform cu care prin respingerea recursului, conflictul negativ ramane fara obiect. In realitate, conflictul negativ de competenta ramane actual tocmai la momentul ramanerii irevocabile (momentul respingerii recursului) a hotararii de declinare a competentei.
Avand in vedere motivul pentru care s-a retinut ca tribunalul si-a declinat, in mod corect competenta in favoarea judecatoriei, Curtea va stabili competenta solutionarii cauzei, in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti (unde de altfel a fost inregistrat dosarul anterior formularii contestatiei). Stabilirea competentei in sensul celor aratate are drept efect continuarea judecatii actiunii introductive de catre Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 14136/299/2007.
In consecinta, Curtea va respinge exceptia tardivitatii si exceptia inadmisibilitatii, va admite contestatia in anulare, va anula decizia contestata si rejudecand, va respinge recursul ca nefondat, urmand a stabili competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.