Dosar nr. 117/88/2009
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.342
Sedinta publica din data de 03 martie 2009
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata la nr. 117/88/21 ianuarie 2009, Sindicatul "..." "...", in numele membrilor sai, functionari publici, "...", "..."si "..."a contestat dispozitiile de impunere nr. 1705 din 9 decembrie 2008, nr. 1707 din 9 decembrie 2008 si nr. 1709 din 9 decembrie 2008, emise de catre Primarul Comunei "...", judet Tulcea, solicitand anularea acestora ca nelegale si netemeinice.
In motivare, se arata ca, la 20 noiembrie 2006, Primarul Comunei "...", in calitate de angajator si Sindicatul au incheiat un acord/contract colectiv de munca la nivel de institutie, pentru acordarea lunara a sumei de 200 lei, cu titlu de drepturi speciale pentru acoperirea partiala a cheltuielilor cu medicamentele, tratamente medicale, reducerea stresului s.a. si respectiv acordarea trimestriala a unor sume pentru achizitionarea unei tinute decente, acord ce a fost inregistrat la D.M.P.S. TULCEA, sub nr. 149 din 27 noiembrie 2006, fara obiectiuni, a fost aprobat prin H.C.L. "..." nr. 74/11 decembrie 2006, iar sumele au fost incluse in bugetul local pentru anul 2007.
Se mai sustine ca dispozitiile de impunere sunt nelegale si netemeinice pentru ca temeiul acordarii acestor drepturi functionarilor publici il constituie dispozitiile art. 1, raportat la art. 6 alin. 1, art. 40 alin. 2 lit. b si c din Codul Muncii, art. 103 din Legea nr. 188/1999, coroborat cu Legea nr. 319/2006, contractul colectiv de munca negociat, legal incheiat si inregistrat ca lege a partilor, neputand fi primita ingerinta unor organe precum Curtea de Conturi sau Ministerul Finantelor Publice, in conditiile in care singura institutie ce verifica conformitatea cu legea a acestor contracte a dispus inregistrarea lor.
Se precizeaza, in continuare, si ca nu sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii procesuale a reclamantilor deoarece nu exista fapta ilicita, prejudiciu si raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In drept, reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 130/1996, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 319/2006, Codul Muncii, CCMUNN 2007-2010, H.G.R. nr. 833/2007, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale.
In dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar, in copie, dovada calitatii de functionar public, dispozitiile contestate, dovada parcurgerii procedurii prealabile, acordul/contractul colectiv de munca nr. 4778/20.11.2006, H.C.L. "..." nr. 74/11.12.2006 si nr. 6/7 februarie 2007, anexa la proiectul de buget pe anul 2007, precum si alte inscrisuri.
La data de 6 februarie 2009, Sindicatul "..." "..." si-a completat cererea, solicitand si suspendarea executarii dispozitiilor de imputatie contestate, pana la solutionarea irevocabila a cererii principale, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
La solicitarea instantei, Primarul Comunei "...", judet Tulcea a comunicat actele ce au stat la baza emiterii dispozitiilor atacate.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantele sunt functionari publici in cadrul aparatului propriu al Primariei "...".
Prin dispozitiile nr. 1705 din 9 decembrie 2008, nr. 1707 din 9 decembrie 2008 si nr. 1709 din 9 decembrie 2008, emise de Primarul Comunei "...", judet Tulcea, in conformitate cu prevederile art. 84 lit. b, art. 85 alin.1 si 2 din Legea nr. 188/1999 si respectiv art. 11 din Legea nr. 554/2004, s-a decis imputarea sumei cuvenite de 4100 lei, reprezentand drepturi speciale acordate potrivit acordului/contractului colectiv de munca in anul 2007, fiecaruia dintre reclamanti.
Potrivit art. 16 alin. 3 din acordul/contractul colectiv de munca aplicabil pentru anul 2007 si inregistrat la D.M.P.S. TULCEA sub nr. 149/27 noiembrie 2006, pentru mentinerea sanatatii, securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, salariatii beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum de 200 lei lunar, reprezentand acoperirea unei parti a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stressului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilitatii si confidentialitatii fata de institutie.
In continuare, in art. 16 alin. 4, se stipuleaza ca, pentru o tinuta decenta si asigurarea unei imagini corespunzatoare in raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza, functionarii publici si personalul contractual din Primaria "..." beneficiaza de sume pentru achizitionarea tinutei, trimestrial, respectiv functionarii de executie si conducere - 400 lei, personalul contractual administrativ - 200 lei.
Prin H.C.L. nr. 74/11 decembrie 2006 a Consiliului Local "..." s-a aprobat acordul/contractul colectiv de munca, iar prin H.C.L. nr. 6/7 februarie 2007, drepturile speciale cuprinse in acest acord au fost incluse in bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2007 al comunei "...", judet Tulcea.
In continuare, este de subliniat ca art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipuleaza ca "un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate prin in alt mod prevazut de lege de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea......", iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale, caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
Interpretand per a contrario dispozitiile legale mentionate, rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate, clauzelor referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Pe de alta parte, folosind acelasi principiu in interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decat s-a prevazut in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
In acest sens sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completeaza Legea nr.188/1995, care statueaza ca, la incheierea contractului colectiv de munca, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
In aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci, dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument in plus il constituie si art.72 din Legea n5r.188/1995 potrivit cu care autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau ai reprezentantei functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca........, de unde rezulta ca autoritatile locale sunt autorizate sa dispuna de sumele locale alocate pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca, precum si cele pentru sanatate si securitatea muncii.
Or, prevederile art.30 din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de "imbunatatire a conditiilor la locul de munca", partile angajate in negociere cazand de acord cu privire la faptul ca suplimentarile in discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
Nu trebuie omise in acest context nici depozitiile Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea ca poate asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii, si/sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
Mai mult, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat acesta a fost inregistrat si prin acest fapt a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei OIM nr.131/1970, dupa cum s-a aratat, pe langa faptul ca alin.2 al ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de munca.
Este de relevat si ca DMPS Tulcea a inregistrat contractul acordul colectiv de munca, fara obiectiuni, acesta exercitandu-si contractul de legalitate.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si in conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu incalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin.1), nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Se prevede, de asemenea, faptul ca, la momentul inregistrarii, directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala vor verifica daca acestea contin clauze negociate cu nerespectarea dispozitiilor art.8, exercitand in acest mod controlul de legalitate si daca constata negocierea unor clauze cu incalcarea art.8, cu obligatia de a lua masuri de intrare in legalitate, de a se inlatura din contract clauzele contrare legii (art.27 alin.2 coroborat cu art.28).
Insa procedura descrisa nu a avut loc, ceea ce inseamna ca DMPS si-a dat avizul favorabil, moment in care contractul/acordul colectiv incepe sa-si produca efectele, deoarece numai refuzul inregistrarii acestuia facea inaplicabile clauzele cuprinse in respectivul contract/acord.
Argumentele prezentate impun concluzia ca reclamantilor li se cuveneau drepturile speciale prevazute in acordul/contractul colectiv de munca valabil pentru anul 2007, art. 16 alin. 3 si 4, asa incat nu se justifica demersurile intreprinse in vederea recuperarii acestora, prin emiterea dispozitiilor de imputare.
Drept consecinta, in raport de cele constatate, instanta urmeaza a admite in parte cererea formulata si a anula ca netemeinice dispozitiile art. 1705 din 9 decembrie 2008, nr. 1707 din 9 decembrie 2008 si nr. 1709 din 9 decembrie 2008, emise de catre Primarul Comunei "...", judet Tulcea.
Va fi respins insa ca nefondat capatul de cerere relativ la suspendarea executarii dispozitiilor de imputare emise intrucat reclamantii nu au probat ca respectivele dispozitii au si fost puse in aplicare, si ca se realizeaza retineri din salariul in baza acestora, pentru a se verifica indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazuri bine justificate si paguba iminenta.
1