Urmărește dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

contestatie decizie de imputatie Sentinta civila nr. 344 din data de 03.03.2009
pronunțată de Tribunalul Tulcea


Dosar nr.3/88/2009
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.344
Sedinta publica din data de 03 martie 2009

T R I B U N A L U L:

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata la nr. 3/88/5 ianuarie 2009, 120 reclamanti au contestat deciziile de imputatie emise fiecaruia dintre acestia de catre Primarul Municipiului Tulcea, solicitand anularea lor ca nelegale si netemeinice.
In motivare, reclamantii arata ca, in conformitate cu acordul/contractul colectiv de munca pentru anul 2007, incheiat intre Consiliul Local Tulcea si Sindicatul Salariatilor din Administratia Publica din judetul Tulcea, inregistrat la D.M.S.S. TULCEA, sub nr. 63/6875/18 mai 2006 si cu prevederile actului aditional nr. 2, inregistrat sub nr. 3474 din 5 martie 2007, salariatilor si functionarilor publici li s-au acordat lunar drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca si, respectiv drepturi speciale ce reprezinta acoperirea unei parti din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stressului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilitatii si condifentialitatii, insa, nesocotind puterea de lege a contractului incheiat si considerand ca plata drepturilor speciale s-a facut fara temei legal, paratul a emis deciziile de imputatie contestate.
Se mai sustine ca acordul/contractul colectiv de munca pe anul 2007 este legal, valabil incheiat si opozabil paratului, fiind aprobat si prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Tulcea nr. 25/5 februarie 2007, iar cheltuielile necesare achitarii drepturilor speciale au fost incluse in bugetul de venituri si cheltuieli al municipiului Tulcea.
Reclamantii mai precizeaza ca au fost respectate si dispozitiile art. 22 alin. 1 pct. a, b, din H.G. nr. 833/2007, si respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996, asa incat sumele de bani au fost legal datorate si incasate, conditii in care nu rezulta existenta unei obligatii de restituire a lor.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar, in copie, dispozitiile de imputare contestate, dovada calitatii de functionar public si personal contractual, acordul/contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 63/6876/18 mai 2006, actul aditional nr. 1 si 2, procesul verbal din 5 februarie 2007, H.C.L. nr. 25 din 5 februarie 2007, raport privind proiectul bugetului local pe anul 2007 si alte inscrisuri.
La solicitarea instantei, Primarul Municipiului Tulcea a comunicat inscrisurile ce au stat la baza emiterii dispozitiilor atacate.
La termenul de judecata din 27 februarie 2009, s-a disjuns cererea reclamantilor - personal contractual de cererea reclamantilor - functionari public, instanta ramanand investita cu aceasta din urma cerere a celor 109 functionari publici.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantii ssunt functionari publici, calitate in care, fiecaruia dintre acestia, in conformitate cu prevederile art. 84 lit. b din Legea nr. 188/999 si art. 11 din Legea nr. 554/2004, Primarul Municipiului Tulcea le-a emis dispozitii privind imputarea sumei de 2280 lei reprezentand drepturi speciale acordate potrivit acordului/contractului colectiv de munca, incheiat intre Consiliul Local Tulcea si Sindicatul Salariatilor din Administratia Locala Tulcea pentru anul 2007.
In referatul nr. 44240 din 10 decembrie 2008 al Directiei Economice din cadrul Consiliului Local Tulcea, ce a stat la baza emiterii dispozitiilor contestate s-a mentionat ca, urmare a controlului efectuat asupra contului anual de executie si bilantului contabil pe anul 2007 de catre Camera de Conturi Tulcea, s-a constatat ca drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si asigurarea protectiei personalului, in cuantum lunar de 180 lei, nu au baza legala, neputand face obiectul contractului colectiv de munca incheiat la nivelul Primariei Tulcea, iar prin acordarea lor a fost prejudiciat bugetul local cu suma totala de 294.300 lei, pentru care au fost calculate dobanzi de 43.046 lei, sistandu-se plata lor incepand cu luna ianuarie 2009.
Potrivit art. 32 alin. 5 din acordul/contractul colectiv de munca aplicabil si pentru anul 2007, si inregistrat la D.M.S.P. TULCEA sub nr.63/6876/18 mai 2006, modificat prin actele aditionale nr. 1 din 3 ianuarie 2007 si nr. 2/1 februarie 2007, ambele inregistrate, pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, functionarii publici si personalul contractual beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum de 180 lei lunar (300 lei dupa , reprezentand acoperirea unei parti a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stressului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilitatii si confidentialitatii fata de institutie.
Pe langa faptul ca acordul/contractul colectiv de munca, inclusiv clauza aratata, a fost semnat de ambele parti, prin H.C.L. nr. 25/5 februarie 2007, s-a aprobat bugetul local al municipiului Tulcea pe anul 2007 in care s-au cuprins si drepturile speciale prevazute in art. 32 alin. 5, ce ulterior au fost si achitate fiecaruia dintre reclamanti.
In continuare, este de subliniat ca art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipuleaza ca "un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si orice alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca", iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
Interpretand per a contrario dispozitiile legale mentionate, rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Pe de alta parte, folosind acelasi principiu in interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art.81 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decat s-a prevazut in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
In acest sens sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completeaza Legea nr.188/1995, care statueaza ca, la incheierea contractului colectiv de munca, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
In aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci, dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument in plus il constituie si art.72 din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca........, de unde rezulta ca autoritatile locale sunt autorizate sa dispuna de sumele alocate pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca, precum si cele pentru sanatate si securitatea muncii.
Or, prevederile art. 32 alin. 5 din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de "imbunatatire a conditiilor la locul de munca", partile angajate in negociere cazand de acord cu privire la faptul ca suplimentarile in discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
Nu trebuie omise in acest context nici dispozitiile Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea ca poate asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii, si/sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
Mai mult, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat acesta a fost inregistrat si prin acest fapt a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei OIM nr.131/1970, dupa cum s-a aratat, pe langa faptul ca alin.2 al ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de munca.
Este de relevat si ca DMPS Tulcea a inregistrat contractul acordul colectiv de munca, fara obiectiuni, acesta exercitandu-si contractul de legalitate.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si in conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu incalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin.1), nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Se prevede, de asemenea, faptul ca, la momentul inregistrarii, directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala vor verifica daca acestea contin clauze negociate cu nerespectarea dispozitiilor art.8, exercitand in acest mod controlul de legalitate si daca constata negocierea unor clauze cu incalcarea art.8, au obligatia de a lua masuri de intrare in legalitate, de a se inlatura din contract clauzele contrare legii (art. 27 alin. 2 coroborat cu art.28).
Insa procedura descrisa nu a avut loc, ceea ce inseamna ca DMPS si-a dat avizul favorabil, moment in care contractul/acordul colectiv incepe sa-si produca efectele, deoarece numai refuzul inregistrarii acestuia facea inaplicabile clauzele cuprinse in respectivul contract/acord.
Argumentele prezentate impun concluzia ca reclamantilor li se cuveneau drepturile speciale prevazute in acordul/contractul colectiv de munca valabil pentru anul 2007, art. 32 alin. 5, asa incat nu se justifica demersurile intreprinse in vederea recuperarii acestora, prin emiterea dispozitiilor de imputare.
Drept consecinta, in raport de cele constatate, instanta urmeaza a admite cererea formulata si a anula ca netemeinice dispozitiile de imputare emise reclamantilor de catre Primarul Municipiului Tulcea.

1

Sursa: Portal.just.ro