Modificare unilaterala a contractului individual de munca. Concediere in perioada de preaviz. Nulitatea deciziei.
Pe durata termenului de preaviz, contractul individual de munca continua sa si produca toate efectele (art.79 alin.5 C.M). De aceea, modificarea unilaterala a contractului, ( intre data depunerii demisiei si cea a expirarii termenului de preaviz) reprezinta un abuz, incalcandu-se de catre angajator, libertatea muncii.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale -Decizia civila nr.390/13 martie 2006 a Curtii de Apel Alba Iulia
Prin sentinta civila nr.1069/8.12.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar civil nr.4935/2005 s-a admis contestatia formulata de contestatoarea M.A. in contradictoriu cu intimata S.C. "A. T." SRL Sibiu si in consecinta:
S-a anulat decizia nr.48412/2005 emisa de intimata si s-a dispus repunerea in situatia anterioara in sensul mentinerii contestatoarei pe functia de inspector de personal; s-a anulat decizia de concediere nr.48412/16.08.2005.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, ca raporturile juridice de munca intre parti au incetat in urma demisiei prezentate de contestatoare la data de 9.08.2005, cu respectarea termenului de preaviz, astfel ca modificarea unilaterala in acest interval a contractului de munca, de catre angajator, pentru ca ulterior sa procedeze la concedierea disciplinara a contestatoarei este nelegala si netemeinica.
Recursul declarat de intimata S.C. Atlantic Travel impotriva acestei hotarari a fost respins ca nefondat pe urmatoarele considerente:
Executarea contractului de munca este guvernata de principiul stabilitatii in munca, ceea ce face ca modificarea si incetarea lui sa poata interveni numai in conditiile prevazute de lege (art 41 C.M.).
In aplicarea acestui principiu in mod corect, in speta, prima instanta a statuat ca decizia prin care recurenta a schimbat-o pe contestatoare din functia de referent plan salarizare cu un salariu de 7.854.000 lei, in functia de impiegat, cu un salariu de 599 lei(noi) este lovita de nulitate absoluta.
Astfel, schimbarea functiei, felului muncii si a salariului, nu este rezultatul acordului partilor si nici nu ne aflam in cazurile permise de legiuitor angajatorului pentru modificarea unilaterala a contractului de munca.
Argumentele recurentei privind desfiintarea locului de munca, respectiv abaterile disciplinare savarsite de contestatoare pot determina incetarea raportului de munca in temeiul altor texte de lege, dar in nici un caz nu justifica modificarea unilaterala de catre angajator a conditiilor de munca, in afara cadrului legal susmentionat.
Refuzul contestatoarei de a accepta preluarea sarcinilor de impiegat nu poate constitui, de asemenea, un motiv de concediere disciplinara a sa, intrucat incheierea si derularea raportului de munca este guvernat, asa cum s-a retinut mai sus, de realizarea acordului de vointa al partilor.
Totodata este de reliefat ca, atat modificarea contractului individual de munca cat si concedierea au fost dispuse de angajator, in perioada termenului de preaviz stabilit de intimata, conform dispozitiilor legale, in cadrul demisiei sale inregistrate si aprobate de conducerea societatii sub nr.47014/2005.
Or, pe aceasta perioada contractul continua sa-si produca toate efectele, iar executarea lui trebuie sa fie indeplinita conform principiului consensualitatii si a bunei credinte, consacrat expres de art.8 C.M., in aceeasi termeni si in aceleasi conditii care au fost negociate de parti la incheierea contractului.
Nesocotirea acestor norme imperative, in speta de catre angajator atrag nulitatea absoluta a celor doua decizii supuse controlului judiciar, asa cum in mod legal si temeinic a apreciat tribunalul.
Fata de cele ce preced, in baza art.312 aln.1 C.Pr.C. coroborat cu art.81 din Legea 168/1999, curtea a respins, ca nefondat, recursul cu care a fost investita.