Creanta certa, lichida si exigibila. Principii de dovada
Facturi. Necesitatea acceptarii facturii
C. comercial, art. 46
C. civil, art. 1169
C. pr. civ., art. 129 alin. 1
Pentru ca cererea de chemare in judecata privind o creanta certa, lichida si exigibila sa poata fi dovedita, este necesar ca reclamantul sa arate expres si clar atat sumele pretinse de la parata, dar si izvorul acestor pretentii, precum si sa depuna fiecare dovada a acestora care trebuie sa corespunda intocmai petitului cererii.
C.Ap. Bucuresti - sectia a V a Comerciala
decizia nr. 240 din 11.05.2009
Prin sentinta comerciala nr.6065/6.05.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 44721/3/2007, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta SC O.&O. SRL, in contradictoriu cu parata SC E.A. COM SRL, ca nefondata, prin care reclamata solicita obligarea paratei la plata sumei de 116.073,03 lei reprezentand contravaloarea serviciilor prestate de aceasta, precum si cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca cererea reclamantei este neintemeiata, deoarece dovada pretentiilor reclamantei nu a fost pe deplin facuta intrucat contractul dintre parti este incheiat pe o perioada nedeterminata, iar facturile depuse de reclamanta au fost expediate paratei prin prioripost, fara a se proba primirea efectiva cu confirmare de primire. Pe de alta parte, factura fiscala poate constitui un mijloc de proba daca este acceptata de debitor expres sau tacit sau necontestata de acesta. Cum in cauza o asemenea conditie nu este indeplinita, de vreme ce toate facturile invocate precum si fisa sintetica de contabilitate sunt acte unilaterale ale reclamantei, care nu au natura unor inceputuri de dovada scrisa ce ar putea fi coroborate cu lipsa raspunsului la interogatoriu conform art. 225 din Codul de procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea apelului se arata ca relatiile comerciale dintre parti au decurs normal de la data de 17.12.2004 pana in iulie 2006. incepand cu aceasta data, reclamantul a emis 15 facturi in cuantum total de 155.027,53 lei, din care doar prima factura avand nr. 2553853 din 21.08.2006 a fost achitata partial, celelalte nefiind achitate. Ulterior acestei date parata a recunoscut debitul si a emis la data de 4.10.2006 un bilet la ordin, pentru suma de 93.661,24 lei, care a fost refuzat partial, fiind efectuata in baza acestuia doar o plata in cuantum de 286,42 lei. Dupa emiterea biletului la ordin, parata a mai efectuat o plata de 60.000 lei, cele doua plati fiind imputate asupra soldului existent anterior.
Instanta de fond in mod de neinteles a respins cererea reclamantei, desi din fisa analitica prezentata rezulta fara tagada ca parata si-a achitat pana in iulie 2006 obligatiile, iar dupa emiterea ultimei facturi din luna octombrie reclamanta nu a mai desfasurat relatii comerciale cu parata, astfel incat platile efectuate reprezinta o recunoastere a debitului.
Exigibilitatea facturilor rezulta din contractul incheiat intre parti, care in art. 6 prevede obligatia de achitare a facturilor in termen de 21 de zile de la data emiterii acestora.
Instanta de fond nu a retinut ca parata nu s-a prezentat la nici un termen de judecata si u a inteles sa comunice raspunsurile la interogatoriul incuviintat.
Concluzionand ca intre parti exista un contract valabil incheiat in care se stabilesc modalitatile de plata si scadenta facturilor, ca facturile au fost emise in temeiul acestui contract, creanta este certa,lichida si exigibila, parata a efectuat plati partiale ulterioare emiterii facturilor pe care se intemeiaza actiunea, ca parata nu a raspuns in mod nejustificat la interogatoriu, iar cuantumul datoriei rezulta din fisa analitica, apelanta solicita admiterea apelului,modificarea in tot a sentintei in sensul admiterii cererii.
In drept, apelanta invoca dispozitiile art.282 si urmatoarele din Codul de procedura civila, art. 969 si 1073 din Codul civil.
Analizand sentinta apelata, prin prisma criticilor invocate in motivele de apel, a dispozitiilor legale aplicabile in cauza si a probelor administrate, Curtea a retinut urmatoarele:
In ce priveste exceptia prematuritatii cererii, invocata de catre intimata-parata in faza de judecata a apelului, Curtea a apreciaza ca aceasta este neintemeiata si a fost respinsa ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Cele trei sustineri ale intimatei referitoare la exceptia prematuritatii cererii, respectiv denumirea diferita a societatii comerciale care a efectuat convocarea paratei la conciliere in temeiul art. 720 1 din C.pr. civ., mentionarea unei date gresite si lipsa documentelor atasate acestei convocari nu conduc prin ele insele la nulitatea concilierii astfel efectuate.
In primul rand, Curtea constata ca imprejurarea ca reclamanta a inserat in convocarea la conciliere o alta denumire decat cea din cererea de chemare in judecata poate constitui o problema de fond, deoarece presupune aprecierea existentei sau inexistentei unor raporturi contractuale intre cele doua societati comerciale, dupa cum era posibil ca reclamanta, intre data convocarii paratei pentru concilierea directa si formularea cererii de chemare in judecata, sa-si fi schimbat denumirea. Mai mult, din codul unic de inregistrare mentionat in contractul dintre parti, respectiv 13241221 pentru SC 121 M.G. SRL si cel mentionat in facturile ulterioare emise de reclamanta SC O.2 O. SRL rezulta ca este vorba de una si aceeasi societate comerciala.
In al doilea rand, greseala materiala din convocarea la conciliere cu privire la mentiunea anului 2006, in loc de anul 2007 nu este de natura a atrage nulitatea concilierii, deoarece parata nu a justificat o vatamare cauzata de aceasta eroare materiala, fiind de la sine inteles ca este vorba de anul curent al comunicarii convocarii la conciliere. Parata nu a dovedit ca ar fi dorit realizarea concilierii, iar aceasta data gresita din convocare ar fi impiedicat-o. Cum potrivit art. 105 alin. 2 din C.pr. civ. nulitatile procedurale sunt dependente de existenta unei vatamari a celui care le invoca, Curtea a apreciat ca in lipsa acesteia, procedura concilierii este valabil efectuata.
In fine, cu privire la neanexarea la convocarea pentru conciliere a inscrisurilor doveditoare ale pretentiilor reclamantei, de asemenea, Curtea constata ca nici aceasta imprejurare nu este suficienta pentru a atrage nulitatea concilierii, de vreme ce pretentiile reclamantei emana din acte comunicate anterior paratei ( facturile fiscale), precum si din contractul dintre parti, semnat de parata, astfel ca aceasta nu se poate prevala de necunoasterea acestor inscrisuri.
Analizand apelul, in fond, in raport de dispozitiile art. 295 alin. 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat ca acesta este nefondat si a fost respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum corect a retinut si Tribunalul, reclamanta nu a facut dovada deplina a pretentiilor sale fata de parata. Astfel, desi intre parti s-a incheiat contractul de prestari servicii nr. 92/17.12.2004 depus la dosar, in executarea acestuia nu rezulta daca reclamanta a prestat serviciile convenite, pentru ca ulterior sa pretinda plata acestora in baza unor facturi ce nu apar ca fiind acceptate de catre parata. Dimpotriva, parata contesta ca datoreaza sumele pretinse de reclamanta, astfel ca reclamantei ii incumba sarcina probei cu privire la toate sumele pretinse.
Mai mult, asa cum arata si intimata-parata, sustinerile apelantei-reclamante sunt contradictorii, deoarece initial sustine ca parata a achitat majoritatea facturilor emise pana in iulie 2006, ulterior precizeaza ca nu a achitat un numar de 14 facturi in valoare de 142.465, 85 lei , fara a arata cand sunt emise facturile ce se pretinde ca nu au fost achitate dintre cele depuse la dosar. Din acest debit se mai pretinde ca parata a achitat in modalitatea emiterii unui bilet la ordin, suma de 93.661,24 lei ( la data de 04.10.2006), fara ca reclamanta sa explice asupra caror facturi s-a facut imputatia platii, in sensul art. 1113 din C.civil, pentru a putea sti la data introducerii actiunii care sunt facturile neachitate si care sunt datoriile exigibile deduse judecatii.
Pentru ca actiunea reclamantei sa poata fi admisa, este necesar ca aceasta sa faca dovada creantei fata de parata, care sa aiba un triplu caracter: cert, lichid si exigibil.
Creanta este certa, in sensul art. 379 alin. 3 din C.pr. civ., atunci cand existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Or, in cauza parata, in calitate de debitoare nu recunoaste debitul fata de reclamanta, iar facturile depuse la dosar sunt acte unilaterale emise de reclamanta, care nu se coroboreaza sub aspectul sumei pretinse cu alte probe administrate in cauza.
Creanta este lichida in sensul art. 379 alin. 4 din C.pr. civ., atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.
Din sustinerile apelantei-reclamante nu rezulta exact care a fost debitul initial, ce s-a achitat din acesta si , in fine, ce a ramas de achitat dupa plata efectuata prin biletul la ordin emis de catre parata, pentru a determina cuantumul datoriei paratei, mai ales in conditiile precizarii diferite a acestuia ( initial 116.073, 03 lei - cererea introductiva, la 14.12.2007; ulterior, la 04.05.2009, suma de 56.073, 03 lei.
Inconsecventa reclamantei in propriile sustineri referitoare la cuantumul pretentiilor deduse judecatii este nu numai de natura a crea confuzie in raport cu parata, care nu recunoaste ca datoreaza vreo suma de bani reclamantei in acest moment, dar are efecte si cu privire la dovada pretentiilor deduse judecatii, conform art. 1169 din C.civil si, corespunzator asupra judecari cererii.
Astfel, nu este suficienta imprejurarea ca reclamanta a depus la dosar contractul dintre parti si anumite facturi emise in executarea acestuia, ci trebuie ca aceasta, in calitate de parte care declanseaza demersul judiciar (actiunea civila ) sa arate expres si in modul cel mai clar cu putinta atat sumele pretinse de la parata, cat si izvorul acestor pretentii ( fiecare dovada a acestora trebuind sa corespunda cu petitul cererii de chemare in judecata).
Or, avand in vedere ca sustinerile contradictorii formulate de apelanta reclamanta cu privire la cuantumul creantei sale fata de parata nu pot fi lamurite nici printr-o analiza a probelor administrate, mai ales in conditiile nerecunoasterii acestora de catre intimata-parata, Curtea, in temeiul art. 296 din C.pr. civ., rap. la art. 1169 din C.civil si la art. 129 alin. 1 din C.pr. civ., a apreciat ca in mod corect a fost respinsa de catre Tribunal, cererea de chemare in judecata, astfel ca si apelul a fost respins ca nefondat ( E.R.)