Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere Decizie nr. 21 din data de 14.03.2013
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin incheierea nr. 45/11.03.2013 Judecatoria Turnu Magurele a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P.M.A., stabilindu-i obligatiile ce urmeaza sa le respecte potrivit art. 160/2 alin.3 Cpp.
A atras atentia inculpatului ca in caz de incalcare cu rea - credinta a acestor obligatii se va dispune revocarea masurii potrivit art.160/10 Cpp.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin incheierea nr. 3 din data de 13 februarie 2013 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului P.M.A pe o perioada de 29 de zile, pentru infractiunea prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cpen.
Instanta fondului a retinut din materialul probator ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut si regretat fapta, a cunoscut rigorile arestului preventiv si nu sunt date ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor, avand in vedere si valoarea redusa a prejudiciului cauzat, cat si faptul ca in cauza nu exista indicii temeinice, si probe care sa intemeieze presupunerea rezonabila a instantei ca inculpatul cercetat in stare de libertate, va savarsi din nou fapte prevazute de legea penala sau infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 18 ani.
Avand in vedere ca potrivit jurisprudentei CEDO masura arestarii preventive reprezinta o masura exceptionala intrucat regula o constituie libertatea cetateanului, iar aceasta masura este necesar a fi dispusa numai in situatia in care alte masuri nu ar fi potrivite datelor concrete ale cauzei, prima instanta a retinut ca temeiurile care au impus arestarea preventiva a inculpatului si cercetarea acestuia in stare de arest preventiv nu subzista, scopul masurii preventive putand fi realizat si prin liberarea sub control judiciar.
Impotriva incheierii a declarat recurs Parchetului de pe langa Judecatoria Turnu Magurele, criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul Teleorman a apreciat ca lasarea inculpatului in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, pericol ce rezida din insasi natura infractiunii savarsite, din posibilitatea ca lasat in libertate, inculpatul sa repete savarsirea de astfel de fapte, incurajandu-se fenomenul infractional.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului P.M.A, reiese ca acesta a mai fost sanctionat de 4 ori cu amenda administrativa de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Turnu Magurele, tot pentru savarsirea unor infractiuni de furt calificat dar si arestat la 03.05.2011 in baza MAP 19 EAW/03.05.2011, emis de Curtea de Apel Bucuresti, de asemenea pentru savarsirea infractiunii de furt calificat. A fost totodata condamnat si arestat in afara tarii, executand 5 luni inchisoare, tot pentru infractiuni de furt.
In prezenta cauza inculpatul P.M.A nu numai ca este cercetat in cauza pentru doua fapte extrem de grave - furt calificat, si violare de domiciliu - dar, ca si participare infractionala el a fost instigatorul pentru savarsirea acestor infractiunii.
Tribunalul retine ca art. 1606 si art. 1602 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala prevad conditiile concrete in care aceasta poate fi acordata. Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezinta o masura procesuala alternativa la masurile preventive privative de libertate a carei acordare este lasata la latitudinea instantei si care presupune indeplinirea unor conditii expres reglementate privind cuantumul pedepsei inchisorii pentru infractiunea comisa, forma de vinovatie cu care aceasta a fost savarsita si inexistenta datelor din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni ori ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Totodata, dispozitiile art. 1606 alin. 2 din Codul de procedura penala reglementeaza conditiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, conditii care privesc elementele de continut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care formuleaza cererea, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii), conditii ce au fost verificate la aprecierea admisibilitatii cererii.
Contrar celor retinute de instanta fondului, tribunalul constata in cauza subzistenta temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, in sensul existentei indiciilor temeinice ca inculpatul a savarsit faptele ce i-au fost retinute in sarcina si a pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publica lasarea sa in libertate.
De asemenea, din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale ce reglementeaza institutia juridica a liberarii provizorii, tribunalul retine ca o conditie esentiala si prealabila formularii unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din continutul normelor in materie, o constituie preexistenta masurii arestarii preventive legal luata (sau, dupa caz, prelungita ori mentinuta) fata de invinuit sau inculpat, conditie pe care inculpatul implicit a apreciat-o ca fiind indeplinita atunci cand a ales sa formuleze o astfel de cerere, altfel avea posibilitatea formularii unei cereri de revocare a masurii arestarii preventive, in temeiul art. 139 alin. 2 Cod penal.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, in al doilea rand, atat verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 din Codul de procedura penala, cat si a aptitudinii pe care aceasta masura o va avea de a asigura realizarea efectiva a scopului masurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozitiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedura penala, respectiv oportunitatea acestei masuri. Desi Codul de procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei acuzate de a obtine liberarea in cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri apartine instantei de judecata, prin raportare la conditiile de admisibilitate si avand in vedere necesitatea bunei desfasurari a procesului penal.
Temeinicia unei cereri de liberare provizorie se analizeaza si prin raportare la elemente ce privesc fapta savarsita, gradul acesteia de pericol social concret, imprejurarile comiterii acesteia, urmarile produse si persoana inculpatului .
Astfel, raportat la natura infractiunii savarsite, modalitatea de concepere si savarsire a faptelor, tribunalul a apreciat ca nu se impune cercetarea in stare de libertate a inculpatului, existand riscul ca lasat in libertate sa repete savarsirea faptelor pentru care este cercetat in prezenta cauza, pentru a-si asigura obtinerea facila a mijloacelor financiare.
Recursul Parchetului a fost admis, cu consecinta casarii incheierii si respingerii ca nefondate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.