Liberare provizorie sub control judiciar. Apreciere

Prin incheierea nr. 181 din 15 octombrie 2012, Judecatoria Turnu Magurele in baza art. 160 ind.8a alin.6 Cod procedura penala, a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul D.M.
A retinut instanta de fond ca prin Ordonanta din data de 04.10.2012 a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de disp. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), e), i), C. pen. , iar prin incheierea nr. 14 din 05.10.2012 a aceleiasi instante, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului.
S-a aratat ca in data de 14.09.2012, in jurul orei 08,00, inculpatul D.M. impreuna cu invinuitul B.I. s-au deplasat in municipiul Turnu Magurele, jud. Teleorman, si prin folosirea unei chei potrivite, au sustras autoturismul marca Peugeot, model 407, apartinand partii vatamate M.N. autoturism parcat pe str. Mircea Eliade din mun. Turnu Magurele, jud. Teleorman.
Prejudiciul cauzat patrimoniului partii vatamate este in suma de 7.000 euro.
Autoturismul astfel sustras a fost transportat si vandut la un centru de depanare autoturisme, cu suma de 1.600 Euro.
S-a aratat, in acest sens, ca in cauza exista probe si indicii temeinice in sensul prevazut de art. 68/1 si 143 Cod procedura penala care conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta pentru care este cercetat, prevazuta de disp. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), e), i), C. pen. si pedepsita de lege cu inchisoarea mai mare de 4 ani. Totodata, s-a retinut ca la dosar sunt probe din care rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret pentru ordinea publica a rezultat din modul in care inculpatul a actionat pentru comiterea faptei, si anume sustragerea unui bun privat (autoturism in valoare de 7000 euro) prin folosirea unei chei potrivite, pentru plata unor datorii personale .
Aceste date au format instantei convingerea ca exista un risc sporit ca inculpatul sa comita astfel de fapte si in viitor, acesta percepand sustragerea unor bunuri ce nu-i apartin ca un mijloc de obtinere a banilor pentru a-si plati datoriile, asa incat s-a apreciat ca este in interesul urmaririi penale ca cercetarea penala sa continue cu inculpatul aflat in stare de arest preventiv.
Analizand cererea de liberare provizorie formulata de inculpat din perspectiva conditiilor de admisibilitate in principiu, se retine de catre instanta de fond ca este indeplinita conditia limitei pedepsei prev.de art.160 ind.2 alin.1 Cod proced. penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului nedepasind 18 ani.
Alin.2 al art.160 ind.2 Cod proced. penala prevede conditii negative, liberarea provizorie sub control judiciar neputand fi acordata cand exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiunii sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
In speta, instanta a apreciat ca desi sunt indeplinite conditiile prev.de art.160 ind.2 alin.1 si 2 Cod proced.penala, privind admisibilitatea in principiu a cererii, liberarea provizorie nu este justificata si oportuna.
Astfel, asa cum s-a retinut in considerentele incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva si ale incheierii de respingere a recursului, pericolul in speta de fata este dat de modalitatea in care inculpatul D.M. a actionat in comiterea faptei, acesta fiind cel care a initiat si conceput actiunea de sustragere a autoturismului, bun ce apartinuse fostei sale prietene, iar inculpatul (care folosise autoturismul in anul 2009) pastrase una din chei, cheie cu ajutorul careia a procedat la deschiderea si pornirea masinii. De remarcat, in acest sens, este si aspectul ca inculpatul este cel care i-a propus celuilalt inculpat, B.D. sa sustraga impreuna autoturismul.
Impotriva incheierii sus mentionate a declarat recurs, inculpatul criticind-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul a retinut ca in mod corect a analizat instanta de fond admisibilitatea cererii si a constatat ca fiind indeplinita atat conditia pozitiva prev. de art. 1602 alin.1 C.p.p. cit si a conditiilor negative impuse in art. 1602 alin.2 C.p.p.
Insa, temeinicia unei cereri de liberare provizorie se analizeaza prin raportare la elementele ce privesc fapta savarsita, gradul acesteia de pericol social concret, imprejurarile comiterii acesteia, urmarile produse si persoana inculpatului.
Este adevarat ca in cauza dedusa judecatii nu poate fi ignorata gravitatea faptei, insa trebuie avute in vedere si celelalte elemente enumerate anterior si examinarea in mod individual a situatiei acuzatului, in acelasi sens fiind si jurisprudenta CEDO.
In cauza Calmanovici se retine faptul ca, art. 5-3 din Conventie contine cerinta ca, in urma examinarii in mod individual a situatiei acuzatului, profilul sau personal si situatia familiala, autoritatile sa tina seama de posibilitatea adoptarii uneia dintre masurile alternative prevazute de dreptul intern, in masura in care se pot aplica situatiei in cauza, iar acuzatul ofera garantii privind prezentarea la audieri.
De asemenea, in cauza Becciev impotriva Moldovei , se stipuleaza ca, pericolul de a impiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe probe faptice.
In cauza dedusa judecatii, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei , iar prin stabilirea unor obligatii in sarcina acestuia se poate aprecia ca admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu impieteaza cu nimic buna desfasurare a procesului penal.
Apreciind ca pericolul social concret pentru ordinea publica avut in vedere la momentul arestarii preventive nu mai subzista, (in realitate, inculpatul folosise autoturismul in anul 2009, intrucat bunul apartinuse fostei sale prietene, iar el pastrase una din chei), tribunalul in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. a admis recursul declarat de inculpat, a casat incheierea recurata si rejudecand , in baza art. 160/8 si urm. C.p.p. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.