Contestatie la executare. Incidenta in cauza a dispozitiilor art. 40 si 41 din Codul fiscal in cazul in care intimatul contestator a fost suspendat din exercitarea profesiei de avocat Decizie nr. 580 din data de 25.03.2011
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin sentinta civila nr. 2877/09.11.2010, Judecatoria Alexandria, in temeiul art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, a admis contestatia la executare, a anulat formele de executare pornite de intimata Administratia Finantelor Publice a comunei Nanov in dosarul de executare nr. 1/2007 si a exonerat pe contestator de plata sumei de 30.538 lei mentionata in somatia nr. 1/2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit deciziei nr. 186/3.12.2007 a Baroului Teleorman, contestatorul C. I., a fost suspendat din profesia de avocat incepand cu data de 3.12.2007, pana la achitarea integrala a obligatiilor. Aceasta decizie a fost atacata in instanta de contestator, insa a fost mentinuta, conform deciziei civile nr. 1932/2009 si 5377/2009 a I.C.C.J.
Fara a avea cunostinta de aceasta situatie, intimata Administratia Finantelor Publice Nanov a inceput formele de executare in dosarul de executare nr. 1/2107 impotriva contestatorului, emitand somatia nr. 1/2010 pentru suma de 30.538 lei, calculata conform situatiei analitice de debite plati solduri pe perioada 31 decembrie 2007 - 15 decembrie 2010.
Atata timp cat contestatorul a fost suspendat din profesia de avocat pe aceasta perioada, formele de executare sunt ilegale, intrucat contestatorul nu putea sa mai execute aceasta profesie si incasa onorarii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta intimata DGFP Teleorman in numele Administratiei Finantelor Publice Nanov criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului si respingerea ca neintemeiata a contestatiei.
In motivare s-a aratat ca hotararea este lipsita de temei legal - art. 304 pct 9 C. proc. civ..
In esenta, invedereaza recurenta ca suspendarea intimatului din exercitarea profesiei de avocat nu are nici un efect asupra obligatiei acestuia de plata astfel cum a fost retinuta conform somatiei de plata emisa in anul 2010 pentru suma de 30 538 lei.
Intimatul avea obligatia sa-si achite debitul si sa aduca la cunostinta recurentei orice modificare intervenita in desfasurarea activitatii.
O alta critica este aceea ca instanta de fond nu a retinut ca intimatul functiona ilegal neavand cod fiscal conform art. 1 lit. a/OMFP nr. 1346/14.08.2006.
Recurenta a notificat pe intimat, prin adresa nr. 6514/05.09.2008, referitor la obligatia de a depune declaratia 200 privind veniturile realizate; intimatul nu a dat curs notificarii.
Instanta de fond nu a retinut nemotivarea in drept a contestatiei la executare, a anulat somatia nr. 1/2010 fara a motiva hotararea in acest sens. Actele de executare au fost facute cu respectarea disp. art. 145 si urm./OG 92/2003.
In drept au fost invocate prevederile art. 299-316 C. proc. civ.; a fost solicitata judecarea cauzei in lipsa.
Intimatul contestator nu a depus intampinare.
In cursul cercetarii judecatoresti, instanta de recurs a administrat proba cu inscrisuri, respectiv adresa nr. 43/21.03.2011 a Baroului Teleorman - f. 15, adresa nr. 179/3 PT/16.03.2011 a Judecatoriei Alexandria - f. 16, certificat de inregistrare fiscala . f. 17.
Verificand legalitatea sentintei civile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciaza ca aceasta a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Critica recurentei creditoare in sensul ca suspendarea intimatului contestator din exercitarea profesiei, nu are nici un efect asupra somatiei de plata nr. 1/2010, intimatul avand obligatia de a achita suma imputata este vadit neintemeiata.
Din economia art. 40 si 41/Cod fiscal se retine ca impozitul pe venit se aplica venitului realizat din desfasurarea unei activitati, in speta aceea de avocat astfel cum prevede art. 46 alin. 3/Cod fiscal.
Orice suma de bani este datorata de contribuabil, persoana fizica sau juridica pentru veniturile realizate din activitatea independenta desfasurata, veniturile realizate fiind in fapt sursa juridica a obligatiei de plata. Daca activitatea contribuabilului a incetat lipseste fundamentul obligatiei sale. Art. 7 alin 1 pct. 2.2 pct. 4/Codul fiscal defineste activitate independenta ca fiind orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decat o activitate dependenta, or in cauza intervenind suspendarea a disparut regularitatea.
Fata de prevederile legale mai sus enuntate, Tribunalul retine ca pentru a se putea impune obligatia de plata este absolut necesar ca persoana fizica sa realizeze venituri dintr-o activitate independenta. Cum in cauza intimatul contestator a fost in imposibilitatea legala de a mai desfasura activitatea pentru care a fost impozitat este neintemeiata pretentia recurentei intimate.
In fapt recurentul sanctioneaza pasivitatea intimatului de a nu aduce la cunostinta organului fiscal suspendarea activitatii sale prin obligarea la plata sumei considerat a fi datorata cu titlul de impozit pe venit, penalitati si dobanzi aferente debitului principal, sanctiune aflata insa in afara limitelor legale, intrucat aceasta nu este prevazuta de nici o norma procedural fiscala.
Astfel cum in cauza, intimatul contestator a facut dovada cu inscrisurile depuse la dosar ca din data de 03.12.2007 a fost suspendat, nemaiavand dreptul de a-si desfasura activitate, pretentiile recurentei sunt lipsite de temei legal, astfel cum in mod corect a retinut instanta de fond.
In ceea ce priveste faptul ca instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca intimatul contestator si-a desfasurat ilegal activitatea lipsindu-i codul fiscal, Tribunalul apreciaza ca, intrucat instanta de fond nu a fost investita cu o astfel de cerere, nici nu se putea pronunta in acest sens. In fata instantei de fond, recurenta intimata a formulat o simpla aparare in cuprinsul intampinarii si nicidecum a investit instanta cu solutionarea unei astfel de cereri.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.