Cerere de acordare spor de suprasolicitare neuropsihica. Personal angajat in serviciile de probatiune. Art. 47 din Legea nr. 50/1996 inaplicabil inspectorilor de probatiune. Sentinta civila nr. 68 din data de 14.01.2010
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale sub nr.7298/2/2008, reclamantii Marian Badea, Iuliana Elena Carbunaru, Ramona Lacramioara Ghedeon, Ligia Dumitrascu, Valentin Scheaucu si Adriana Mihaita , in calitate de inspectori de probatiune (anterior consilieri de probatiune) au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice, Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul Bucuresti , Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora; 1)sa calculeze si sa plateasca drepturile reprezentand sporul de suprasolicitare neuropsihica, echivalentul a 50% din salariul de baza brut lunar pentru inspectorii de probatiune Marian Badea, Iuliana Elena Carbunaru, Ligia Dumitrascu, Ramona Ghedeon si Valentin Schiaucu, pentru perioada 01 septembrie 2001 pana la zi si in continuare si pentru inspectorul de probatiune Adriana Mihaita, incepand cu data de 01 august 2004 pana la zi si in continuare; 2)sa plateasca drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflatie , ca urmare a devalorizarii monedei nationale, precum si dobanda legala, incepand cu data nasterii drepturilor si pana la data executarii hotararii judecatoresti (plata efectiva) si in continuare; 3) sa fie obligat Ministerul Justitiei sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca; 4) sa fie obligat Ministerul Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare platii acestor drepturi; Solicita judecarea in lipsa.
In sustinerea actiunii reclamantii au aratat ca personalul serviciilor de probatiune a facut parte din randul categoriilor de personal a caror salarizare s-a efectuat in conformitate cu dispozitiile Legii nr.50/1996, care la art.47 a prevazut dreptul la acordarea unui spor pentru risc si stres neuropsihic de 50% din salariul de baza brut lunar.
Prin Ordonanta Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 dispozitiile art.47 au fost abrogate prin art.I pct.42, dar procedandu-se in aceasta modalitate au fost incalcate normele constitutionale de principiu referitoare la delegarea legislativa, cat si dispozitiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante. Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constitutie, ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta. Or, prin art.I pct.1 din Legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti , republicata. Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr.50/1996, desi asa cum rezulta din dispozitiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative , modificarea , completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte. Desi din legea de abilitare nu a fost prevazuta decat posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia, or, este evident ca ori de cate ori legiuitorul a avut intentia sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege , a prevazut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare . De altfel, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice atata vreme cat OG nr.83/2000 este un act normativ inferior Legii nr.50/1996, fiind evidenta contradictia sa cu dispozitiile constitutionale.
Mai mult decat atat, conform art.41 alin.2 din Constitutia Romaniei , "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor , regimul de munca al femeilor si al tinerilor , instituirea unui salariu minim brut pe tara , repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege", iar in temeiul art.53 alin.1 din Constitutie (art.49 de la data abrogarii, preluat intocmai dupa revizuire). "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru : apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Apreciaza ca solicitarea acordarii acestui spor este justificata de modul in care se desfasoara activitatile personalului de probatiune care presupun deplasari in teren, inclusiv in domiciliile infractorilor si persoanelor condamnate, chiar in locuri in care au fost produse infractiuni, in zone cu potential criminogen ridicat, necesita interactiunea directa cu cei care au savarsit infractiuni, cu familiile acestora, cu persoane consumatoare de droguri, fara ca personalului sa i se asigure protectie in teren sau la sediul serviciului. In acelasi timp, trebuie precizat ca volumul de munca depaseste cu mult capacitatea institutionala a sistemului probatiunii.
Considera, totodata ca sunt discriminati in raport cu celelalte categorii de personal din sistemul de justitie, care au fost salarizate potrivit legii 50/1996. Mentioneaza ca in perioada 2001-2006 personalul din serviciile de probatiune a beneficiat de drepturile prevazute de Legea nr.50/1996 pana la intrarea in vigoare a Legii nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune. (Denumirea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere , respectiv, de protectie a victimelor si reintegrare sociala si supraveghere a fost modificata succesiv prin Legea nr.211/2004 si legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune).
Serviciile de probatiune lucreaza cu aceeasi categorie de beneficiari cu care lucreaza si magistratii si personalul auxiliar (persoane care au savarsit infractiuni, victime ale infractiunilor) motiv pentru care exceptarea de la acordarea acestui spor nu este justificata. In plus, in probatiune, contactul cu infractorii nu are loc doar la sediul institutiei asa cum se intampla in cazul celorlalte categorii profesionale din justitie mentionate , unde se asigura o minima protectie care determina o stare de confort emotional, ci si in teren, la domiciliul persoanelor care au comis infractiuni, fara a beneficia de un minim de protectie, situatie in care disconfortul emotional si stresul este ridicat.
Cea mai importanta discriminare a personalului din serviciile de probatiune o reprezinta, insa discriminarea in raport cu angajati ai aceluiasi sistem , adica personalul din serviciile de probatiune caruia i-a fost recunoscut prin hotarari definitive dreptul de a beneficia de sporul de suprasolicitare neuropsihica in cuantum de 50%.
In acest context, art.5 din legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune prevede expres ca "in exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor si a atributiilor prevazute de prezenta lege este interzisa discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuala, varsta, rasa, etnie, religie, origine sociala, situatie familiala ori alte criterii discriminatorii".
Referitor la solicitarea de a li se reactualiza valoarea debitului si de a li se acorda dobanda legala, invedereaza urmatoarele:
Nerespectarea obligatiilor paratilor de plata a drepturilor salariale mentionate atrage raspunderea civila a acestora , in temeiul dispozitiilor art.1073 Cod civil. In aceste conditii, paratii datoreaza reclamantilor atat valoarea prejudiciului efectiv suferit, reprezentata de devalorizarea , in raport de indicele inflatiei a sumelor cuvenite, precum si foloasele nerealizate, reprezentate de valoarea dobanzii legale calculate asupra sumelor datorate. Drepturile cuvenite reclamantilor, avand natura salariala, paratii se afla in intarziere prin simpla nerespectare a obligatiei de plata, astfel ca dobanda curge, conform dispozitiilor art.1088 Cod civil, de la data exigibilitatii obligatiei.
Prin urmare, cele doua categorii de daune solicitate de reclamanti au natura juridica diferita si pot fi cumulate.
In drept , isi intemeiaza actiunea pe prevederile art.16 din Constitutia Romaniei ce reglementeaza egalitatea in drepturi, prevederile Protocolului nr.12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului purtand titlul "interzicerea discriminarii".
Din intampinarea depusa la dosar la 13.01.2009, paratul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca nefondata .
In esenta, paratul arata ca stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept si o obligatie a legiuitorului si nu a instantelor de judecata.
In acest sens s-a pronuntat si Curta Constitutionala prin decizia nr.818, 819/3.07.2008 asupra unor exceptii de neconstitutionalitate referitor la unele dispozitii din OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fata de alte categorii ori nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte care tin de statutul profesional al unei categorii nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii depasind cadrul legal reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.137/2000.
In masura in care o dispozitie cuprinsa intr-o lege sau ordonanta in vigoare este in contradictie cu dispozitiile art.16 din Constitutie , exista posibilitatea ca intr-un litigiu de competenta instantelor judecatoresti cei interesati sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a acelor prevederi legale.
Solicita sa se observe ca aceasta categorie a consilierilor de probatiune nu a beneficiat niciodata de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996. Art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti prevedea : "Pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii , precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut".
Textul mentionat face o neta distinctie intre magistrati, personalul auxiliar de specialitate si consilierii de probatiune, asa cum a fost stabilita si prin Legea nr.303/2004, Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si prin OG nr.8/2007 si Legea nr.327/2006.
De asemenea, art.3 alin.1 din legea nr.327/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune prevede ca "Pentru activitatea depusa, personalul din serviciile de probatiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri, precum si din premii sau prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege".
Art.3 alin.2 din textul mentionat mai sus prevede ca "salariul de baza pentru personalul din serviciile de probatiune se stabileste pa baza valorii de referinta sectoriala din cadrul autoritatii judecatoresti si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa, pe grade profesionale, in functie de competenta profesionala si vechimea in specialitate".
Totodata, potrivit legii , personalul din cadrul serviciilor de probatiune beneficiaza de sporuri salariale, premii si prime acordate conform legii.
Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.327/2006, personalul din cadrul serviciilor de probatiune beneficiaza si de alte drepturi prevazute de legislatia in domeniul muncii si asigurarilor sociale.
Prin reglementarea salarizarii si a altor drepturi ale personalului din cadrul serviciilor de probatiune prin lege speciala , asa cum rezulta din dispozitiile art.23 din Legea nr.327/2006, "Prevederile Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se mai aplica personalului din serviciile de probatiune la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
De asemenea, legea speciala de salarizare a acestei categorii profesionale nu prevede posibilitatea beneficiului sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Prin sentinta civila nr.783/23 iunie 2009 Curtea de Apel Bucuresti a disjuns cererea formulata de reclamanta Mihaita Adriana, declinandu-si competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Teleorman.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman, sectia conflicte de munca , asigurari sociale si contencios administrativ si fiscal sub nr.7298/2/2008 din 12.08.2009 cu prim termen de judecata la 11.09.2009.
Actiunea este nefondata din urmatoarele considerente:
Sustinerile reclamantei privind aplicarea in continuare a dispozitiilor art. 47 din legea nr.50/1996 privind acordarea unui spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratilor si personalului auxiliar de specialitate sunt corecte fiind confirmate prin decizia in interesul legii pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceste dispozitii legale nu se aplica si inspectorilor de probatiune, acestia nefacand parte din categoria magistratilor sau personalului auxiliar de specialitate.
La data adoptarii Legii nr.50/1996 nici nu existau in sistemul judiciar serviciile de probatiune.
Categoria profesionala a inspectorilor de probatiune nu a beneficiat niciodata de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica prevazut de art.47 din legea nr.50/1996.
Ca atare, sustinerile reclamantei referitoare la restrangerea drepturilor sale cu incalcarea dispozitiilor art.41 alin.2 si 53 alin.1 din Constitutie nu pot fi aplicate in cauza atata timp cat dreptul la plata unui spor de risc si suprasolicitare neuropsihica neuropsihica nu a existat.
Sustinerile reclamantei potrivit carora acordarea sporului se impune in raport cu modul in care se desfasoara activitatea inspectorului de probatiune nu au relevanta in cauza, atata timp cat dreptul a nu a fost consfintit prin lege.
Reclamanta si-a mai intemeiat actiunea si pe starea de discriminare in care se afla in raport de celelalte categorii de personal din sistemul de justitie , care au fost salarizate potrivit Legii nr.50/1996.
Sustinerile reclamantei privind existenta unei stari de discriminare nu pot fi primite deoarece reglementarea prin lege sau printr-un normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane , excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
In mod evident, actul normativ anterior mentionat are in vedere modul de aplicare a unor dispozitii legale care instituie unele drepturi iar nu examinarea solutiilor alese de catre legiuitor.
In afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, in temeiul OG nr.137/2000.
In acest sens sunt si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale nr.818, 819/ 820 /2008 privind exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la 06137/2000.
Faptul, invederat de reclamanta, ca au fost pronuntate de catre alte instante hotarari prin care s-a recunoscut dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica , aceasta fiind o discriminare, nu are relevanta in cauza.
Practica neunitara a instantelor nu reprezinta o discriminare in sensul OG 137/2000.
Avand in vedere ca reclamanta nu are dreptul la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica si ca nu sunt aplicabile dispozitiile OUG137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare;
Avand in vedere ca admiterea celelalte capete de cerere privind plata drepturilor actualizate cu inflatia , inscrierea mentiunilor in carnetele de munca si obligarea Ministerului Finantelor Publice la alocarea fondurilor necesare este conditionata de admiterea capatului de cerere principal;
Tribunalul va respinge actiunea reclamantei Mihaita Adriana, cu domiciliul procesual ales in Bucuresti, sector 3, str. Gheorghe Petrascu, nr. 16, Bloc B10,sc. A, ap. 6, in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, cu sediul in Bucuresti, sector 5, str. Apolodor, nr. 17, Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, sector 5, str. Apolodor, nr. 17, Curtea de Apel Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, sector 4, Splaiul Independentei, nr. 5 si Tribunalul Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, sector 3, B-dul Unirii, nr. 37, ca nefondata.