Dosar nr. 4442/83/2008
DECIZIE CIVILA Nr. 110/R/18 Februarie2009
Sentinta civila nr.5382/30.09.2008
Raspundere civila delictuala. Limitarea valorii despagubirilor. Aplicabilitate.
Tribunalul, analizand recursurile declarate in cauza prin prisma motivelor invocate de
parti, cat si din oficiu,sub aspectul nulitatilor de ordine publica, apreciaza ca fondat recursul
declarat de reclamant si ca nefondat cel exercitat de parat, retinand urmatoarele:
In urma producerii riscului asigurat, avarierea autoturismului reclamantului-recurent,
din vina paratului-intimat, recurent la randul lui, la data de 04.11.2006, asiguratorul SC O SA
- Sucursala Maramures achita recurentului suma de 1.246,08 lei.
La 14.11.2006,recurentul-reclamant a convenit cu asiguratorul ca nu mai are nici o
pretentie pentru daunele produse in accidentul de circulatie si achitate in baza evaluarii
stabilita prin procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule (fila 34-dosar
nr.1035/296/2006).
Majorarea pretentiilor peste limita achitata, a condus la promovarea actiunii de catre
recurent, atat impotriva asiguratului, cat si a asiguratorului, intervenient fortat in conditiile
art.59 din Lg.136/1995.
Cu ocazia efectuarii expertizei tehnice judiciare in specialitatea auto, de exp. Vida
Constantin, valoarea de despagubire a pagubelor produse la autoturism dupa producerea
evenimentului,dupa criteriile stabilite prin Ordinul nr.3108/2004, este de : 2139 lei (fila99 din
dosarul de fond).
Valoarea efectiva a prejudiciului este de:3.387,35 lei, cuprinzand manopera si
contravaloarea pieselor noi si nu folosite din dezmembrari.
In caz de folosire a pieselor din dezmembrari, SC N SRL Baia Mare a intocmit un
deviz pentru suma de 2.401,30lei.
Asa cum s-a aratat anterior, in procedura administrativa, recurentul a incasat de la
asigurator, suma de 1246lei, iar maxim s-ar fi putut achita suma de 2139 lei, diferenta pana la
3.387lei fiind de 1248 lei, pe care o datoreaza paratul intimat, intemeiat pedisp.art.998 Cod
civil, privind raspunderea civila delictuala.
Stabilirea limitei valorice a despagubirilor, indemnizatie pentru daune, prin hotarare a
Guvernului, conformart.53 din Lg.136/1995, nu impiedica pe tertul pagubit sa recupereze
valoarea efectiva a prejudiciului de la cel vinovat de producerea lui. Nivelul maxim a
despagubirilor de asigurare, priveste doar raportul juridic obligational existent intre asigurat si
asigurator, fara ca aceasta limitare sa poata fi opusa tertului pagubit.
Diferenta ramasa de recuperat in acelasi scop pentru ocrotirea aceluiasi interes al
creditorului, se recupereaza, intemeiat pe principiile raspunderii civile delictuale, direct de la
cel vinovat de producerea evenimentului, in conditiile art.998 Cod civil.
In consecinta, acordarea partiala a sumei de 893 lei, stabilita de prima instanta nu
asigura recuperarea integrala a prejudiciului suferit de reclamant, si aditionata la indemnizatia
de 1246 lei incasata, acopera suma de 2139 lei, cat s-ar fi putut incasa in functie de Criteriile
stabilite prin Ordinul nr.3108/2004.
Stabilirea concreta si efectiva a prejudiciului s-a realizat prin raportul de expertiza,
ordonat in cauza de instanta, situatie in care constatarile sunt opozabile tuturor partilor din
proces, astfel ca, in mod gresit, instanta a limitat nivelul despagubirilor la suma totala de 2139
lei.
Diferenta de 839 lei,reclamantul-recurent a solicitat a fi platita de asigurator si nu de
asigurat,or instanta l-a obligat pe acesta din urma la plata ei, fara a tine seama de distinctiile si
izvorul pretentiilor analizate anterior in detaliu de tribunal.
Prezentul litigiu se limiteaza doar in partea de raport juridic obligational, fundamentat
pe raspunderea civila delictuala, intre tertul pagubit si cel care a produs prejudiciul,vinovatia
acestuia, in speta, paratul-intimat (asiguratul), nefiind contestata.
In raport de considerentele expuse, hotararea primei instante este partial intemeiata pe
aplicarea gresita a legii, criticile reclamantului-recurent fiind intemeiate, astfel ca, in
bazaart.312 alin.1 Cod procedura civila, art.304 pct.9 Cod procedura civila,tribunalul a admis
recursul declarat de recurent in sensul modificarii hotararii primei instante prin majorarea
sumei de la 893 lei la 1248 lei, plus cheltuieli de judecata, astfel cum au fost justificate prin
depunerea biletelor de calatorie, plata privind efectuarea expertizei.
Cat priveste recursul paratului acesta este nefondat, intrucat:
Contractul de asigurarenr.1361672/13.10.2006, cuprinde pentru anul 2005 si 2006,
limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de Asiguratorul RCA pentru prejudiciile
cauzate in unul si acelasi accident de autovehicul, pentru pagube materiale directe si indirecte
de peste 1.000.000 lei ROL, stabilite in conformitate cu criteriile emise de CSD - Comisia de
Supraveghere a Despagubirilor.
Recurentul-parat, prin motivele invocate in cererea de recurs si concluzii scrise, da o
interpretare gresita clauzelor contractuale care preiau continutul art.7 si anexa 3 din
Ordinulnr.3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, iar la stabilirea
prejudiciului conform expertizei s-a luat in considerare, conform art.3 din ordin, inclusiv
starea de intretinere a autovehiculului si uzura. Diferenta de evaluare apare doar in privinta
manoperei si a pieselor noi, pe cand in evaluarea facuta de asigurator s-au calculat piese
rezultate din dezmembrari,la mana a doua si nu piese noi, or reclamantul-recurent nu este
obligat sa accepte astfel de piese, doar pe considerentul ca autoturismul avariat are o anumita
vechime si grad de uzura.
Limitele despagubirilor se stabilesc tinand seama de criteriile cuprinse in normele de
aplicare a legii asigurarilor sociale. Astfel, daca dupa criteriile cuprinse in
Ordinulnr.3108/2004 dosarul de dauna se rezuma la suma de 2139 lei, cum este cazul in speta,
diferenta de pana la 3387 lei o suporta cel vinovat de producerea accidentului,pe temeiul
raspunderii civile delictuale, iar raspunderea asiguratorului se limiteaza la ceea ce permit
ordinele emise de CDAM.
In consecinta, rationamentul recurentului nu este in acord cu Lg.nr.136/1995 si
normele de aplicare in materie, care nu interzic sub nici o forma antrenarea raspunderii civile
delictuale, intemeiata pe art.998 Cod civil, considerente pentru care,tribunalul a respins, in
baza art.312 Cod procedura civila, ca nefondat,recursul declarat in cauza.