INLOCUIREA SAU REVOCAREA MASURILOR PREVENTIVE. CAZURI IN CARE SE POATE FACE RECURS Decizie nr. 175 din data de 03.02.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

INLOCUIREA SAU REVOCAREA MASURILOR PREVENTIVE. CAZURI IN CARE SE POATE FACE RECURS
-art. 139 alin. 1 Cod procedura penala;
-art. 3859 pct. 9 Cod procedura penala. Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Hotararea este supusa casarii atunci cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege. Prin incheierea de sedinta din data de 27 ianuarie 2009, ce a fost pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, in dosarul nr.3.963/87/2008, printre altele, s-a dispus, in baza art.139 Cod procedura penala revocarea masurii arestarii preventive a inculpatei S. F. si, totodata, punerea in libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.201/U.P. emis la 12 august 2008 de catre Tribunalul Teleorman, in baza incheierii nr.35/C/12.08.2008 a Tribunalului Teleorman, daca aceasta nu este arestata in alta cauza.
In baza art.139 al.35 Cod procedura penala, Tribunalul a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatei S. F. cu masura preventiva prevazuta de art.136 lit.c Cod procedura penala, respectiv obligarea inculpatei de a nu parasi tara (Romania).
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta fondului a apreciat ca fata de momentul procesual in care se afla cauza, temeiurile ce au determinat arestarea preventiva a inculpatei s-au modificat, in sensul ca judecarea in libertate a acesteia nu mai constituie un pericol concret ridicat pentru ordinea publica.
De asemenea, Tribunalul a avut in vedere faptul ca inculpata S. F. a fost deja audiata dupa citirea rechizitoriului.
Desi se retine ca nu poate fi negat sau inlaturat gradul de pericol social concret al faptei pentru care este judecata inculpata si neavand nici un dubiu cu privire la comportamentul irascibil si la tendinta spre agresivitate a inculpatei, avand in vedere si imprejurarea ca a fost condamnata la 700 lei amenda penala pentru infractiunea prevazuta de art.180 alin.2 Cod penal (intr-o cauza in care a avut dubla calitate), totusi, fata de imprejurarile comiterii faptei si avand in vedere ca inculpata a fost arestata preventiv la data de 12 august 2008, fiind in stare de arest preventiv de aproape 6 luni, Tribunalul a apreciat ca timpul petrecut in penitenciar a fost in masura sa conduca la constientizarea de catre inculpata a gravitatii deosebite a faptei sale si sa o determine la adoptarea unei conduite corespunzatoare normelor societatii.
In acelasi context, faptul ca inculpata are 3 copii minori, care de aproape de jumatate de an sunt lipsiti de prezenta si ingrijirea materna, a constituit un temei nou, care a condus instanta de fond la concluzia ca este justificata lasarea in libertate a inculpatei si judecarea acesteia in continuare in libertate, apreciindu-se ca nu exista probe ca inculpata ar influenta in sens negativ administrarea de probatorii.
Impotriva acestei solutii, in termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman, considerand ca masura arestarii preventive luata fata de inculpata se impunea a fi mentinuta, in raport de natura infractiunilor si gravitatea acestora, respectiv pericolul social pentru ordinea publica ce decurge din acestea.
In subsidiar, reprezentantul Ministerului Public, in sustinerile orale, arata ca dispozitivul incheierii este contradictoriu, instanta aratand in primul rand ca revoca masurii arestarii preventive, pentru ca apoi, sa dispuna inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de nu parasi tara. Se mai sustine ca, oricum, fata de masura dispusa in final (inlocuire) instanta trebuia sa impuna inculpatei anumite obligatii.
Examinand cauza, sub aspectul motivelor de recurs promovat de Parchet, cat si sub celelalte aspecte cerute de dispozitiile art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea constata recursul ca fiind intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.139 al.(1) Cod procedura penala, masura arestarii preventive luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Din analiza dosarului cauzei, rezulta ca, prin rechizitoriul nr.198/P/2008 din 30 octombrie 2008 s-a dispus trimiterea in judecata - in stare de arest preventiv - a inculpatei S. F. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, constand in aceea ca, impreuna cu inculpatul S. M. (S. M. avand o furca in mana si S. F. un cutit) au alergat dupa N. M. si respectiv U. C. I., i-au lovit pe acestia cu pumnii, dupa care, inculpata ajutata de sotul sau, a imobilizat victima si a lovit-o cu cutitul pe la spate. In raportul de constatare medico-legal s-a retinut ca diagnostic: plaga injunghiata lombar stanga cu sectionarea rinichiului stang, cozii pancreasului, splinei, cu hematom perinenal masiv, hematom peripancreatic si hemoperitoneu; Soc hemoragie, leziunile i-au pus viata in pericol.
In dispozitiile art.3859 alin.1, pct.9 Cod procedura penala, se arata ca este te supusa casarii acea hotarare care nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia, ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii, sau acesta nu se intelege.
In raport de exigentele textului precitat, se constata ca, desi in considerentele incheierii se retine ca inculpata a fost deja audiata, astfel incat s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, Tribunalul nu mentioneaza care sunt temeiurile care justifica luarea altei masuri preventive si nici in ce masura aceste temeiuri justifica revocarea.
Lipsa acestei motivari duce la pronuntarea unei solutii contradictorii, in sensul ca - mai intai - se revoca o masura preventiva si, prin aceeasi hotarare, masura preventiva a arestului este inlocuita o alta masura preventiva.
In plus, in cazul in care s-ar fi dispus numai inlocuirea masurii arestarii preventive, potrivit art.1451 alin.(11)2 Cod procedura penala, pe durata masurii obligarii de nu parasi tara, instanta trebuia sa impuna inculpatei obligatiile prevazute la lit.a - d, ale acestui text de lege, dar si sa atraga atentia asupra consecintelor nerespectarii acestora.
Fata de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman apare ca fiind intemeiat si, drept consecinta, in temeiul art.38515 pct.2 lit.c1 Cod procedura penala, Curtea il va admite, va casa - in totalitate - incheierea de sedinta din data de 27 ianuarie 2009, ce a fost pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, in dosarul nr.3.963/87/2008 si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeasi instanta. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala - Decizia penala nr. 175/03 februarie 2009).