Conversiunea condamnarii prevazuta de art. 146 din Legea nr. 302/2004, republicata, respinsa in cadrul procedurii de recunoastere pe cale principala a unei hotarari judiciare straine si reiterata in cadrul unei proceduri separate, intemeiata fie pe dispozitiile art. 449 Cod procedura penala fie, pe dispozitiile art. 461 Cod procedura penala. Neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 145 si art. 146 alin. 1 din legea nr. 302/2004, republicata.
Prin sentinta penala nr. 290/S din 2 iunie 2009 Tribunalul Brasov a respins cererea formulata de petentul condamnat C.M., in prezent detinut in Penitenciarul Codlea avand ca obiect conversiunea condamnarilor suferite de acesta prin sentinta penala nr. 520/20.10.2006 pronuntata de Tribunalul provincial din Alicante - Sectia a II-a Spania.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut urmatoarele:
Chiar daca modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, potrivit caruia pedeapsa unica dispusa a fi executata este egala cu durata cumulata a pedepselor aplicate pentru fiecare infractiune in parte, este incompatibila cu legislatia penala romana, instanta care realizeaza conversiunea condamnarii nu poate sa inlocuiasca modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, cu cea rezultata prin cumul juridic. O interpretare contrara ar echivala cu modificarea de catre instantele judecatoresti romane a pedepsei aplicate in statul de condamnare, interpretare incompatibila cu dispozitiile legale referitoare la conversiunea condamnarii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul C.M., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei, iar in urma rejudecarii, admiterea cererii sale in sensul aplicarii dispozitiilor prevazute de art. 33, 34 Cod penal. In motivarea recursului se arata ca modalitatea de stabilire prin cumul aritmetic a pedepsei rezultante de catre Tribunalul Provincial din Alicante, este incompatibila cu legislatia romana, astfel ca se impune a se realiza conversiunea condamnarii, conform dispozitiilor Legii nr. 302/2004..
Verificand sentinta atacata pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, curtea retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 96/01.04.2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I Penala, a fost admisa sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti privind cererea de transferare a condamnatului C.M., depus in Penitenciarul din Puerto Sf. Maria pentru continuarea executarii pedepsei intr-un penitenciar din Romania.
In temeiul art. 149, raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscuta sentinta penala nr. 520/06 din data de 20.01.2006 a Tribunalului Provincial din Alicante-Sectiunea a II-a, ramasa definitiva conform ordinului executoriu nr. 17/2007 din 13.02.2007 emis de Tribunalul Provincial din Alicante-Sectiunea a II-a. S-a dispus transferul condamnatului intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii pedepsei cumulate de 12 ani inchisoare. A fost dedusa din pedeapsa perioada deja executata incepand cu 19.07.2003 la zi.
Prin sentinta penala nr. 96 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucuresti Sectia I-a Penala a admis sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti privind cererea de transferare a condamnatului C.M. pentru continuarea executarii pedepsei intr-un penitenciar din Romania.
In temeiul art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004, modificata, a recunoscut sentinta penala nr. 520/06 din 20.10.2006, pronuntata de Tribunalul provincial din Alicante - Sectia a II-a ramasa definitiva conform ordinului executoriu nr. 17/2007 din 13.02.2007 emis de Tribunalul provincial din Alicante - Sectia a II-a.
A dispus transferul condamnatului C.M. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei cumulate de 12 ani inchisoare.
A dedus din pedeapsa, perioada deja executata de persoana condamnata, incepand cu 19.07.2003, la zi.
A dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei inchisorii, la data ramanerii definitive a sentintei.
Astfel cum se arata in hotararea de recunoastere a sentintei pronuntata in Spania, faptele retinute in sarcina numitului C.M. au corespondent in legislatia penala romana realizand continutul constitutiv al infractiunilor de talharie, prev. de art. 211 alin.1 si alin. 2/1 lit.a, b, c Cod penal, lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin.1 si 2 Cod penal, trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 si alin.2 lit.a din legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, complicitate la fals material in inscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal si fals privind identitatea prev. de art. 293 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, conform certificatului de legislatie aplicabil in cauza.
Din informatiile furnizate de autoritatile judiciare din Regatul Spaniei, la data de 10.11.2007, persoana condamnata C.M. si-a exprimat consimtamantul in vederea transferarii intr-un penitenciar din Romania pentru a continua executarea pedepsei.
In considerentele sentintei de recunoastere s-a mai facut referire la faptul ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, privind conversiunea condamnarii si s-au invocat dispozitiile art. 145 din acelasi act normativ, potrivit carora, in cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.
Cererea ce face obiectul prezentului dosar vizeaza o hotarare de condamnare straina, recunoscuta in Romania si pentru care s-a emis mandat de executare a pedepsei de 10 ani inchisoare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala roman. Dispozitiile art. 146 din legea nr. 302/2004 referitoare la conversiunea condamnarii nu prevad o procedura pentru solutionarea unei asemenea cereri, astfel ca singurele dispozitii procedurale intr-o atare situatie sunt cele cuprinse in Cod procedura penala, referitoare la executarea hotararilor penale, respectiv dispozitiile procedurale privind contestatia la executare.
Situatia descrisa de condamnat in cererea sa s-ar putea circumscrie cazului prevazut de art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedura penala.
Dispozitiile referitoare la modificarea pedepsei, cuprinse in art. 449 Cod procedura penala, nu sunt aplicabile in speta, intrucat nu se constata existenta vreuneia dintre cele trei situatii, cum sunt concursul de infractiuni, recidiva si acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni, fiind vorba despre o pedeapsa stabilita printr-o singura hotarare si pentru care s-a emis mandat de executare.
Conversiunea condamnarii ar putea conduce la micsorarea pedepsei rezultante aplicate condamnatului, urmare a aplicarii cumulului juridic.
Acest lucru insa nu este posibil in speta, intrucat ar conduce practic la modificarea hotararii definitive de condamnare, hotarare intrata in puterea lucrului judecat.
In plus, potrivit dispozitiilor art. 146 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, statul roman poate, prin hotararea judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotararea statului de condamnare, astfel cum se prevede in art. 145 din Legea nr. 302/2004.
Se poate observa din hotararea de recunoastere a sentintei de condamnare straina ca felul pedepselor corespunde cu cel prevazut de legislatia romana, cat si cu cuantumul pedepselor pentru infractiunile ce au corespondent in legislatia romana, fiind chiar mai mici decat acestea, astfel ca pedeapsa de 12 ani aplicata de instanta spaniola urmare a cumulului aritmetic, se afla intre limitele speciale prevazute de legea romana pentru cele mai grave dintre infractiunile comise, respectiv de la 5 la 15 ani inchisoare prevazuta pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane, sau de la 7 la 20 de ani pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Astfel, conversiunea condamnarii in speta nu este posibila pentru ca pe aceasta cale statul roman nu ar respecta durata pedepsei prevazuta in hotararea de condamnare, ajungandu-se la o pedeapsa rezultanta intr-un cuantum mult redus, urmare a aplicarii cumulului juridic, care nu ar fi de natura sa asigure realizarea scopului pedepsei asa cum a fost aplicata prin hotararea de condamnare straina si care de altfel a si fost recunoscuta de statul roman printr-o hotarare de recunoastere definitiva, in care s-a si constat faptul ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul C.M. impotriva sentintei penale nr. 290/02.06.2009 a Tribunalului Brasov, pe care o mentine ca fiind legala si temeinica.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, recurentul condamnat va fi obligat sa plateasca statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia nr. 581/R /27 august 2009 - Sectia penala