Actiune in anularea hotararii A.G.A. Incalcarea dispozitiilor art.126 din Legea nr.31/1991.
Prin sentinta civila nr.50/30.11.2005, Tribunalul Brasov - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a admis actiunea formulata de reclamanta S.I.F. "R."S.A., in contradictoriu cu parata S.C."C"S.A. si in consecinta a constatat nulitatea hotararii adunarii generale ordinare a actionarilor paratei din 8.07.2005, in ceea ce priveste art. 3 din cuprinsul acesteia, referitor la aprobarea remuneratiei membrilor consiliului de administratie al paratei.
La pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin hotararea A.G.A. a paratei din 8.07.2005 s-a decis la pct. 3 ca remuneratia membrilor Consiliului de Administratie sa fie, incepand cu 1.07.2005, de 5500 EURO brut lunar.
Din cuprinsul procesului verbal de sedinta rezulta ca domnul H. P. are calitatea de actionar si presedinte al consiliului de administratie, avand 38,15% din capitalul social al paratei si a votat in cadrul adunarii "pentru" la pct. 3 al ordinii de zi. De asemenea aceeasi persoana a exprimat votul pentru domnul C.M.C., in baza procurii speciale din 7.07.2005, acesta din urma detinand 38,03% din capitalul social al paratei, fiind actionar si membru al consiliului de administratie.
Propunerea de la pct. 3 a ordinii de zi s-a votat cu majoritate de voturi, respectiv cu votul "pentru" dat de 7 actionari care detin 77.65% din capitalul social al paratei.
Potrivit art.126 al.1 din Legea nr.31/1990 administratorii nu pot vota nici personal si nici prin mandatar nici o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie.
Art.127 din aceeasi lege impune obligatia actionarului, ce are un interes contrar societatii, sa se abtina de la vot.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art.149 al.1 si 2 din lege, in ceea ce il priveste pe administrator.
In consecinta, actionarul si administratorul P.H. nu putea vota in adunarea generala pentru pct. 3 al ordinii de zi si de asemenea nici administratorul si actionarul C.M.C., prin mandatar, deoarece votul privea o problema in care persoana si administratia lor era pusa in discutie si interesul propriu (remuneratia) poate fi calificat contrar interesului societar.
Sanctiunea care intervine pentru incalcarea dispozitiilor legale evocate mai sus este nulitatea absoluta, deoarece nu s-au respectat norme juridice ce au un caracter imperativ, acestea fiind adoptate pentru a apara un interes general, deci sunt de ordine publica.
Apararea paratei in sensul ca hotararea s-ar fi adoptat si in lipsa votului domnilor P.H. si C.M. nu prezinta relevanta, atata timp cat conditiile de valabilitate ale unui act juridic se analizeaza la momentul incheierii acestuia, iar nulitatea absoluta nu poate fi acoperita.
In consecinta, prezenta unei cauze de nulitate absoluta conduce la desfiintarea actului juridic, acesta neputand fi "salvat", pentru motivele aratate, efectele nulitatii fiind retroactive, deoarece actul nu produce nici un efect.
Impotriva sentintei a declarat apel parata, criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, se sustine ca dispozitiile art.126 alin.1 din Legea nr.31/1990, care prevad interdictia administratorilor de a vota atunci cand se pune in discutie o problema ce priveste persoana sau administratia lor, omite sa precizeze care este sanctiunea in cazul incalcarii acestei interdictii.
Asupra acestei probleme, in literatura de specialitate s-au exprimat mai multe pareri, in sensul ca nu sanctionarea nulitatii s-ar impune in cauza, ci tragerea la raspundere a administratorilor, in cazul in care s-a produs un prejudiciu societatii, daca votul lor nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Prin analogie, aceasta solutie este stabilita prin insasi art.127 din Legea nr. 31/1990, care stabileste ca actionarul care intr-o anumita operatiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar societatii, va trebui sa se abtina de la vot, in caz contrar este raspunzator de daunele produse societatii.
Desigur, aceasta solutie este conditionata de imprejurarea ca votul administratorilor care sunt si actionari sa nu se fi obtinut majoritatea ceruta de lege. In cazul de fata, prin eliminarea voturilor celor doi administratori, numarul de voturi "pentru" ar reprezenta 97,645% din totalul voturilor valabil exprimate, singurele voturi "impotriva" fiind cele exprimate de reclamanta, care reprezinta 2,35% din total. Deci, si prin eliminarea voturilor exprimate de administratori a fost intrunita majoritatea ceruta de lege pentru aprobarea majorarii remuneratiei lor.
Se mai arata ca prin majorarea remuneratiei administratorilor nu s-a adus un prejudiciu societatii. Remuneratia acordata administratorilor constituie motivatia acestora de a accepta si desfasura activitatea de administrare a societatii, activitate care nu presupune un conflict cu interesele societatii.
In consecinta, se solicita desfiintarea hotararii atacate, retinerea cauzei spre o noua judecata si, pe fond, respingerea actiunii.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate, ca temeinica si legala. Se sustine in cuprinsul intampinarii ca administratorii societatii au incalcat, pe langa art.126 si 127 si art.125 alin.5 din Legea nr.31/1990 si art.243 alin.3 din Legea nr.297/2004, conform carora administratorii nu ii pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii.
Cu privire la intrunirea cvorumului si intrunirea majoritatii cerute de lege pentru validitatea hotararii, chiar si in cazul eliminarii voturilor administratorilor, intimata sustine ca adunarea generala care a adoptat hotararea din 8.07.2005 se afla la prima convocare, cand se impunea prezenta actionarilor reprezentand cel putin 51% din capitalul social. Or, tinand cont de reprezentarea nelegala in cadrul A.G.A. a unui actionar de catre unul din administratori, se constata ca acest cvorum nu a fost indeplinit in cauza.
O recunoastere din partea paratei a nelegalitatii hotararii din data de 8.07.2005 este adoptarea in data de 30.11.2005 a unei noi hotarari, cu acelasi continut.
Se mai invoca gresita motivare in drept a apelului, pe dispozitiile art. 304 1 pct.8 si pct.9 C.pr.civila, temei aplicabil in materia recursului si nu a apelului.
In probatiune, ambele parti au depus inscrisuri.
Examinand sentinta atacata in limita motivelor de apel, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, curtea constata ca apelul nu este intemeiat.
Potrivit art.126 din Legea nr.31/1990, administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie.
Este adevarat ca textul de lege nu prevede expres o sanctiune, insa din modul de redactare rezulta ca aceasta dispozitie este una imperativa, a carei incalcare atrage nulitatea.
Nu pot fi extinse, prin analogie dispozitiile art. 127 alin.2 din aceeasi lege, care prevad sanctiunea tragerii la raspundere numai a actionarului care incalca interdictia de a vota, prevazuta la alin.1 .
Daca legiuitorul ar fi inteles sa aplice aceasta sanctiune si pentru nerespectarea dispozitiilor art.126, ar fi mentionat expres.
In lipsa unei astfel de precizari, in cazul hotararilor adoptate cu nerespectarea dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1995, au aplicabilitate prevederile art. 132 alin.2, care stabilesc posibilitatea anularii in instanta a hotararilor adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv.
Este adevarat ca incalcarea de catre asociatii administratori a interdictiei prevazute de art.126 alin.1 atrage nulitatea hotararii numai daca fara votul lor nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Dar, in situatia eliminarii voturilor administratorilor pentru validitatea deliberarii adunarea generala trebuie sa intruneasca qvorumul de prezenta cerut de art.112 alin.1 din Legea nr.31/1990, raportat la numarul de actiuni ramase dupa scadere actiunilor administratorilor .
In conformitate cu acest text de lege, pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social.
Prin scaderea din procentul de 77,68% care a fost capitalul social reprezentat in sedinta adunarii generale a actionarilor din 8.07.2005, a capitalului social al celor doi administratori ramane un procent de 23,82% reprezentand cota actionarilor care pot vota. Pentru validitatea deliberarii, in conformitate cu dispozitiile legale mai sus mentionate, la sedinta adunarii generale ar fi trebuit sa fie prezenti actionarii reprezentand jumatate din procentul de 23,82%, deci 12,91%. Or, din anexa la procesul verbal al adunarii generale ordinare din 8.07.2005, rezulta ca, in afara celor doi administratori, dintre care unul a fost reprezentat cu procura speciala, la sedinta au mai participat actionarii a caror cota de participare la capitalul social impreuna, este de 1,47%, insuficient pentru a se lua o hotarare valabila, in conditiile cerute de art.112 alin.1 din Legea nr.31/1990.
In raport de nelegalitatea constituirii adunarii generale pentru adoptarea unei hotarari referitoare la persoana administratorilor, ar fi trebuit sa se procedeze conform art.112 alin.2, respectiv sa fie convocata o noua adunare, care ar fi putut delibera asupra acestei probleme, indiferent de partea din capitalul social reprezentata.
Rezulta ca hotararea instantei de fond, desi insuficient motivata, este corecta, astfel ca, in baza art.296 C.pr.civila, urmeaza a se respinge apelul si a se pastra sentinta atacata.
(Decizia nr.58/Ap din 4 mai 2006 )