RASPUNDEREA SOLIDARA A ADMINISTRATORULUI DE FAPT SI A ADMINISTRATORULUI DE DREPT.
Administratorul social de fapt raspunde ca si administratorul de drept, in materie comerciala raspunderea acestora fiind una solidara, conform art. 71 alin. 3 din legea nr. 31/1990.
Sentinta nr. 109 din 22 februarie 2007
Prin actiunea formulata la data de 01.06.2006 administratorul judiciar B.E., desemnat sa administreze procedura reorganizarii judiciare si a falimentului debitoarei SC A. SA a solicitat antrenarea raspunderii persoanelor vinovate de ajungerea in stare de incapacitate de plata a debitoarei, P.C.G. - administrator social, P.M.O.R. - director comercial, P.L. - consilier tehnic si obligarea acestora la plata intregului pasiv al debitoarei.
In motivarea actiunii a aratat ca paratii se fac vinovati de folosirea creditelor acordate societatii in scop personal, in interes personal fiind folosita linia de credit acordata debitoarei de B. GSG Craiova, de continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati prin mentinerea contractului de leasing, de plata cu prioritate a altor creditori.
A precizat ca paratii au folosit mijloace ruinatoare de procurare de resurse pentru persoana juridica, contractand imprumuturi si au ascuns o parte din activul societatii, cerand prelungirea licentei de transport international.
S-a aratat ca prin decizia nr.1720/20.06.2005 Curtea de Apel Craiova a dispus deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 impotriva debitoarei SC A. SA, iar persoanele care aveau calitatea de reprezentant al acesteia si cele cu atributii de conducere au refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar actele contabile prevazute de lege, situatie ce a determinat imposibilitatea cunoasterii tuturor creditorilor si stabilirea gradului de vinovatie al fiecarui parat.
A invocat disp. art. 137 lit.a, c, e, f, g, din lege.
La data de 9.10.2006 paratii au formulat intampinare prin care s-a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor P.L. si P.O., ca urmare a functiilor indeplinite in cadrul societatii - de consilier tehnic, respectiv director comercial. Au aratat ca in aceste functii nu au fost avute in vedere de legiuitor la stabilirea raspunderii conform art.137, cererea fiind astfel inadmisibila.
Pe fond, au aratat ca actiunea este neintemeiata si nedovedita, cererea lichidatorului nefiind sustinuta de nici o proba materiala, iar paratii fiind in imposibilitatea de a face proba contrara.
Au fost depuse la dosar copii contracte de munca, certificate de furnizare informatii emise de ORC, fisa de post pentru functia de consilier tehnic, de director comercial.
In cauza a fost luat interogatoriu paratilor si a fost atasat spre observare dosarul de faliment.
Judecatorul-sindic retine ca procedura prev. de Lg.nr.64/1995 impotriva debitoarei a fost deschisa prin dec.nr.1720/30.06.2005 a Curtii de Apel Craiova, prin incheierea nr.596/6.10.2005 a Tribunalului Dolj fiind desemnat administratorul judiciar si fiind stabilite termenele prevazute de lege.
In conformitate cu disp. art.39 din lege, in termen de 10 zile, debitoarea avea obligatia de a depune actele si informatiile prev. de art.33: bilantul si copii de pe registre, lista bunurilor, lista creditorilor, a platilor si transferurilor patrimoniale efectuate in cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive, contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii.
Aceasta obligatie nu a fost indeplinita de reprezentantul legal al societatii, paratul P.C., care indeplinea functia de administrator social la data deschiderii procedurii, proba negativa neputandu-se face in conditiile art. 1169 C.Civ. In speta, paratii trebuiau sa faca dovada indeplinirii obligatiei, nu lichidatorul judiciar sa faca dovada neindeplinirii acesteia.
Potrivit art. 137 din legea nr.64/1995, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns in insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele societatii in inteles propriu sau al unei alte persoane; au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetare de plati; au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii platilor; in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
In ceea ce priveste raportul dintre societatea debitoare si administratorul social, sunt incidente disp. art.72 din legea nr.31/1990, potrivit carora obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in lege: realitatea varsamintelor, existenta reala a dividendelor, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale, stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.
In exercitarea acestor atributii, administratorul social, ca reprezentant al societatii, avea obligatia de a depune actele si informatiile prev. de art.33 din legea nr.64. Nedepunerea acestora face imposibila identificarea bunurilor ce pot fi valorificate in cadrul prezentei proceduri, a eventualilor debitori ai societatii, a creditorilor ( fapt ce a generat nedeterminarea pasivului pana la aceasta data si depunerea de declaratii de creanta dupa termenul stabilit), dar si a cauzelor reale ce au determinat insolventa.
In cursul solutionarii cererii au fost depuse o serie de acte, nerelevante insa din punctul de vedere al art.33 si art.56 ( procesul-verbal de control din 4120/30.09.2003, bilantul, contul de profit si pierdere, situatia activelor imobilizate din 31.12.2003 si din 31.12.2004, date informative la 31.12.2004, bilantul din 30.06.2003, contractul de leasing incheiat cu Afin Leasing AG, notificarea rezilierii, procese-verbale de predare-primire a autovehiculelor, certificate inmatriculare). Din aceste acte rezulta totusi ca debitoarea detine bunuri - imobilizari si stocuri - creante si disponibilitati banesti. Contrar actelor, paratii au declarat ca societatea nu detine active.
Instanta retine ca dupa deschiderea procedurii debitoarea a imprumutat sume de bani de la o alta societate al carei administrator social este parata P.O. motivat de faptul ca avea "datorii ce trebuiau achitate", sume ce au fost distribuite unor furnizori neprecizati. (declaratia paratului P. C).
Toate aceste elemente atesta indeplinirea conditiilor prev. de art.137 lit. a), c) si e) din lege in ceea ce-l priveste pe paratul P., neavand importanta ca acesta a acceptat ca administrarea societatii sa se faca in fapt de alte persoane. Mandatul este mentionat in registrul comertului si acceptat de parat, iar obligatiile legale nu au fost indeplinite.
Referitor la parata P.O., din probele cauzei rezulta ca aceasta a fost un administrator de fapt, ocupand un post de conducere (director comercial) si avand putere de decizie in cadrul societatii. In acest sens, administratorul P. C., fratele paratei, a declarat ca societatea a fost administrata de catre parata si contabila, fiind o afacere de familie. De asemenea, aceasta parata a stabilit modul de distribuire a sumei de bani obtinuta in urma imprumutului de la SC S.C.&T. SRL, a predat autovehiculele societatii de leasing si se afla in posesia tuturor actelor societatii (conform recunoasterii prin interogatoriu), nedepunerea acestora atestand un management defectuos.
Fiind un administrator de fapt, parata raspunde ca si un administrator de drept, in comercial raspunderea acestora fiind una solidara, conform art. 71 alin .3 din legea nr.31/1990. Cum art.137 din legea nr.64 se refera la toate persoanele care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, parata P.O. are calitate procesuala pasiva.
Cererea formulata fata de paratul P.L. va fi respinsa, din probele administrate nerezultand ca acesta a avut vreo contributie la ajungerea debitoarei in incetare de plati.