Expropriere. Concursul dintre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si legea generala (Legea nr. 33/1994)
-Legea nr. 33/1994 - art. 35
-Inalta Curte de Casatie si Justitie - Decizia nr. 53 din 4.06.2007, pronuntata in interesul legii (RIL)
-Codul de procedura civila - art. 3307
Legea nr. 10/2001 este o lege speciala in raport cu Legea nr. 33/1994, astfel ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1615 din 20 noiembrie 2013, G.O.
Prin Sentinta civila nr. 1594/PI din 20.05.2013, pronuntata in dosarul nr. 13134/30/2012, Tribunalul Timis a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de paratul Primarul Municipiului Timisoara, si, pe cale de consecinta, a respins actiunea formulata de reclamantii B.P. si B.F. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Timisoara.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Imobilele cu nr. top. 14267, constand in casa si curte in suprafata de 428 mp. si nr. top. 14268, constand in arabil, in Calea Girocului, inscrise in CF nr. 11975 Timisoara, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara depus la dosar, au fost proprietatea reclamantilor B.P. si B.F.
In anul 1985, imobilele mai sus mentionate, au fost dezmembrate, dupa cum urmeaza: parcela cu nr. top 14267/1, constand in casa si curte in suprafata de 402 mp, parcela cu nr. top. 14267/2, constand in teren in suprafata de 26 mp, parcela cu nr. top. 14268/1, constand in teren in suprafata de 388 mp si parcela cu nr. top. 14268/2, constand in teren in suprafata de 40 mp, dupa care parcelele cu nr. top. 14267/1 si nr. top.14268/1, au fost reinscrise in CF nr. 11975 Timisoara, in favoarea reclamantilor, iar parcelele cu nr. top. 14267/2 si nr. top. 14268/2, au fost transcrise in CF nr. 16390 Timisoara, in proprietatea Statului Roman, cu titlul de expropriere, in baza Decretului nr. 235/1984.
Asa cum rezulta din extrasele CF nr. 434125 Timisoara (provenita din conversia pe haraie a CF nr. 16390 Timisoara) si CF nr. 434124 Timisoara (provenita din conversia pe haraie a CF nr. 16390 Timisoara) - depuse la filele 3 si 5 din dosar - parcele expropriate cu nr. top. 14268/2, in suprafata de 40 mp si respectiv nr. top. 14267/2, in suprafata de 26 mp, se afla si in prezent in proprietatea Statului Roman (Sfatul Popular al Orasului Timisoara).
Reclamantii B.P. si B.F. sustin ca cele doua parcele nu au fost utilizate in scopul pentru care au fost expropriate si solicita restituirea acestora, in baza prevederilor art. 35 si art. 36 din Legea nr. 33/1994.
Conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994: "Daca in termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, dupa caz, lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica. In acest scop, fostii proprietari vor fi notificati la adresa initiala comunicata expropriatorului in vederea platii despagubirii cuvenite pentru imobilul expropriat".
Prin Decizia nr. 53/04.06.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 18/2007, a fost admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, a retinut ca atata timp cat Legea nr. 10/2001 constituie o lege speciala, reparatorie in cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum si de imediata aplicare, deoarece intereseaza ordinea publica, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are un caracter general fata de Legea nr. 10/2001, dispozitiile art. 35 ale acestei din urma legi nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Avand in vedere aceasta decizie obligatorie potrivit prevederilor art. 3307 alin. (4) din Codul de procedura civila si constatand ca actiunea reclamantilor a fost introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si ca imobilele care fac obiectul actiunii au fost expropriate anterior anului 1989, instanta retine ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu se aplica in cauza, reclamantii neputand solicita restituirea imobilelor expropriate in afara procedurii speciale, prevazuta de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, actiunea reclamantilor intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, este inadmisibila si a fost respinsa, ca atare, iar in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta apreciaza ca fiind de prisos a o analiza, in conditiile admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii Bujor Petru si Bujor Florica, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate in sensul admiterii cererii lor de chemare in judecata.
In motivare, reclamantii recurenti au invocat dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, aratand ca cele doua parcele expropriate (cea din CF nr. 43124 in suprafata de 26 mp si cea din CF nr. 434125 in suprafata de 40 mp) nu au fost niciodata utilizate pentru scopul in considerentele caruia au fost preluate, si anume largirea carosabilului de pe Calea Girocului, ramanand cu folosinta lor si nefiind facuta o noua declarare de utilitate publica.
Au mai aratat ca prima instanta a retinut in mod gresit ca in speta de fata nu sunt aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 conform Deciziei nr. 53/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, intrucat, la data la care ei au formulat cererea de chemare in judecata nu mai puteau uza de legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, nemaifiind in termen pentru introducerea unei astfel de actiuni.
Prin Decizia civila nr. 1615 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamantii B.P. si B.F. impotriva Sentintei civile nr. 1594/PI din 20.0.5.2013, pronuntata de Tribunalul Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a avut in vedere considerentele de mai jos.
Actiunea formulata de reclamanti este o actiune avand ca obiect expropriere, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 33/1994, insa, odata cu intrarea in vigoare a Legii 10/201, situatia juridica a imobilelor revendicate este supusa dispozitiilor speciale prevazute in acesta din urma act normativ care reglementeaza problema imobilelor preluate de catre stat in mod abuziv, inclusiv in cazul imobilelor expropriate in perioada de referinta 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In ceea ce priveste imobilele preluate de stat fara titlu valabil, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabileste ca "pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie".
Or, prima instanta in deplina concordanta cu Decizia nr. 53/2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, obligatorie pentru instante conform art. 3307 alin. (4) Cod procedura civila, a retinut ca Legea nr. 10/2001 este o Lege speciala in raport cu Legea nr. 33/1994, astfel ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In acelasi sens, s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin Decizia nr. 33/2008, data in interesul legii, stabilind ca, potrivit principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, asa incat, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele indreptatite la masuri reparatorii nu mai au deschisa calea dreptului comun.
In contextul celor de mai sus, se impune a se face precizarea ca nerecunoasterea posibilitatii actiunii de drept comun, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu inseamna incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat aceasta asigura controlul judecatoresc asupra masurilor dispuse in cadrul procedurilor administrative, fiind culpa exclusiva a reclamantilor ca nu au uzat de dispozitiile legii speciale.
Fata de cele de mai sus, Curtea a apreciat ca sentinta recurata nu este susceptibila de modificare in conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, astfel ca in baza art. 312 alin. (1) Cod procedura civila a respins recursul reclamantelor.