Legea nr. 10/2001 are un caracter de complinire in raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare si, in cazul in care acestea din urma contin alte masuri, prevederile legii se aplica cu prioritate in raport cu respectivele masuri. Aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 in cazul terenurilor preluate in baza Legii nr. 58/1974. Dreptul proprietarului terenului, de la data trecerii imobilului in proprietatea statului, la masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Titularul dreptului de proprietate si intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei instrainate pot fi determinate prin deducerea intentiei partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 953/118/2006, reclamantii S.N. si C.S., au chemat in judecata Primarul Municipiului Constanta pentru a se dispune anularea in parte a dispozitiei emise de catre parat, respectiv punctul 1, prin care a fost respinsa cererea de restituire in natura pentru terenul situat in Constanta, str. A. nr. 71 si obligarea la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru acest bun.
In considerentele cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca tatal reclamantilor a cumparat imobilul situat in Constanta, str. A. nr. 71 compus din casa de locuit si teren aferent indiviz in cota de ½ din 667 mp. Imobilul a fost dobandit prin contract de vanzare-cumparare, iar terenul aferent a trecut in proprietatea statului in temeiul Legii nr. 58/1974. Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 61/1983 a fost preluata de catre stat constructia care a fost demolata, fiind stabilite si despagubiri de 25.804 lei. Reclamantii, in calitate de mostenitori indreptatiti, au solicitat restituirea imobilului in procedura Legii 10/2001. Prin dispozitia a carei anulare partiala se solicita s-a respins cererea de restituire a terenului si s-a dispus inaintarea dosarului catre Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor pentru constructia demolata. Sustin reclamantii ca preluarea de catre stat a fost abuziva intrucat Legea 58/1974 contravenea prevederilor constitutionale in vigoare la acea data care garantau proprietatea privata. Mai arata reclamantii ca cererea nu poate face nici obiectul Legii nr. 18/1991 intrucat nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra constructiilor.
Prin sentinta civila nr. 171 din 22.01.2007 Tribunalul Constanta a respins actiunea ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a retinut ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa primeasca despagubiri si pentru terenul aferent constructiei demolate, intrucat nu au avut calitatea de proprietari ai terenului la data exproprierii cladirii, terenul fiind trecut in proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974, la momentul cumpararii locuintei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente:
1. In mod gresit s-a retinut ca reclamantii nu au calitatea de persoane indreptatite sa primeasca despagubiri pentru terenul preluat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare cu privire la locuinta situata in Constanta, Bdul A. nr. 71.
In realitate autorul reclamantilor, S.S., in anul 1971, datorita faptului ca nu avea mutatie in Municipiul Constanta, a cumparat prin intermediul nepoatei sale M.T., imobilul situat in Constanta, Bdul A. nr. 71, compus din 4 camere, 2 vestibuluri, anexa cu 2 bucatarii si terenul aferent, reprezentand ½ din suprafata indiviza de 667 mp, actul de vanzare-cumparare fiind incheiat ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 58/1974, act de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3832/6.05.2977. Conform art. 30 din Legea 58/1974, terenul aferent a intrat in proprietatea statului.
2. In mod gresit s-a retinut ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile in speta, in realitate Legea nr. 58/1974 a constituit un act normativ abuziv, prin care particularii erau fortati sa cedeze statului dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente constructiilor instrainate ulterior intrarii in vigoare a acestei legi.
Adevaratul proprietar al terenului, inca din anul 1971 a fost autorul reclamantilor, actul de vanzare-cumparare 4952/1971, fiind incheiat in temeiul unui mandat fara reprezentare, de nepoata cumparatorului.
In anul 1977 intentia tuturor partilor semnatare ale contractului de vanzare-cumparare nr. 3832/6.05.1977 a fost aceea de a instraina intregul imobil, compus din casa si terenul aferent.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile reclamantilor se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, spre deosebire de legile anterioare, se inscrie in incercarea legiuitorului de a reglementa masuri reparatorii cat mai complete si mai adecvate proprietarilor. Legiuitorul a fost preocupat sa acopere pe cat a fost posibil, toate situatiile de preluare abuziva a imobilelor de catre stat in perioada 1945 - 1989 si astfel sa repare prejudiciile cauzate proprietarilor privati, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv, dand curs astfel Rezolutiei nr. 1123/1997 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.
Conform dispozitiilor art. 1 lit. "f" din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 aprobate prin HG nr. 250/7.03.2007, prevederile legii au un caracter de complinire in raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare si, in cazul in care acestea din urma contin alte masuri, prevederile legii se aplica cu prioritate in raport cu respectivele masuri.
Domeniul de aplicare, prevazut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluari abuzive produse in intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, singura exceptie expresa admisa de lege fiind rechizitiile efectuate in temeiul Legii nr. 139/1940.
In cadrul actelor normative abuzive, in baza carora s-au realizat privari de proprietate se inscrie si Legea nr. 58/1974.
Imprejurarea ca Legea nr. 18/1991 a rezolvat prin dispozitiile art. 36 si 37 problema terenurilor preluate de stat in temeiul Legii nr. 58/1974 in favoarea dobanditorului constructiei, iar art. 8 alin.(1) din Legea 10/2001 exclude aplicabilitatea legii speciale reparatorii in materia imobilelor preluate abuziv in privinta terenurilor al caror regim este reglementat de legile fondului funciar, nu este de natura sa excluda de plano aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la terenurile preluate de stat in temeiul Legii 58/1974.
Ipoteza in care, ulterior instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea statului, s-a dispus exproprierea si demolarea constructiei in vederea realizarii unor blocuri de locuit - cum este cazul in speta - nu isi gaseste solutionarea in dispozitiile Legii 18/1991, situatie in care se aplica Legea 10/2001, avand in vedere caracterul de complinire al dispozitiilor Legii nr. 10/2001 fata de alte acte normative reparatorii speciale anterioare.
In aceasta situatie, dobanditorul constructiei demolate de stat, nu mai poate solicita terenul deoarece nu indeplineste conditiile art. 36 alin.(3) din Legea 18/1991 republicata, lipsindu-i calitatea de proprietar actual al locuintei si in acelasi timp, nici instrainatorului constructiei nu ii sunt aplicabile prevederile art. 37 alin.(1) sau ale art. 41 alin.(1) din Legea nr.18/1991, republicata, lipsindu-i conditiile imperative cerute de aceste texte legale.
In acest sens sunt dispozitiile art. 1.C din HG 250/7.03.2007 care prevad ca Legea nr. 10/2001 nu este exclusa de la aplicare, situatie in care preluarea terenului s-a realizat conform art. 30 si 31 din Legea 58/1974.
Normele prevad ca daca, ulterior instrainarii constructiei proprietatea dobanditorului a fost preluata si apoi demolata, regimul juridic al acestor categorii de terenuri ramane supus incidentei Legii nr. 10/2001, in favoarea persoanei indreptatite - proprietarul terenului la data trecerii in proprietatea statului.
In cauza se retine ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4952/1971 de Notariatul de Stat Judetean Constanta, vanzatorii A.A. si A.C. au vandut lui E.T. ½ din imobilul situat in Constanta, Bdul A. nr. 71, compus din 2 corpuri de cladiri si 667 mp teren.
Prin actul de vanzare-cumparare 3832/1977, M.T. (fosta E.) a instrainat ½ din imobil autorului reclamantilor - S.S., care locuia deja in acest imobil conform mentiunilor din actul de vanzare-cumparare.
Din declaratia vanzatoarei M.T., audiata in instanta de fond rezulta ca vanzarea realizata in anul 1971 s-a realizat prin interpunere de persoane, cumparatorii reali ai bunului fiind parintii reclamantilor. Acestia nu au putut cumpara in nume propriu imobilul intrucat nu aveau mutatie in orasul Constanta, dar pretul a fost integral platit de catre parintii reclamantilor. In anul 1977 s-a perfectat actul de vanzare-cumparare in forma autentica intre M.T. si adevaratii proprietari ai bunului.
Vointa reala a partilor la data incheierii actului de vanzare-cumparare a fost in sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra constructiei, cat si asupra intregului teren aferent casei de locuit, cumparatorii reali ai imobilului fiind autorii reclamantilor (fila 76 dosar nr. 953/118/2006 al Tribunalului Constanta).
Normele de aplicare a Legii nr.10/2001 mai sus invocate, prevad ca persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru terenul preluat conform art. 30 si 31 din Legea nr. 58/1974, este proprietarul terenului de la data trecerii acestuia in proprietatea statului, acesta fiind indreptatit la restituirea in natura a terenului liber, iar in ipoteza in care terenul nu poate fi restituit in natura se vor acorda acestuia celelalte masuri reparatorii prevazute de lege pentru diferenta primita actualizata cu coeficientul de actualizare prev. de art. I alin.(1) din Titlul III din OUG nr. 184/2002 si valoarea de piata a terenului, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
Din declaratia vanzatorului, M.T. rezulta ca adevaratii cumparatori ai locuintei si ai terenului aferent in suprafata de 332,25 mp situat in Constanta, str. A. nr. 71, au fost autorii reclamantilor - S.S. si S.L:, actul nr. 3832/1977 fiind incheiat prin interpunere de persoane, iar vanzatoarea nu a formulat nici o cerere in temeiul Legii nr. 10/2001, recunoscand dreptul exclusiv al cumparatorilor S.S. si S.L. asupra constructiei si asupra terenului.
Prin Decizia nr. I/30.06.19997 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie s-a statuat ca intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei dobandite prin cumparare sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinata prin deducerea intentiei partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 23 alin. (2)1 din Legea 18/1991 modificata prin Legea 247/2005.
Din intregul material probator administrat in cauza, rezulta ca vointa reala a partilor la data perfectarii actelor de vanzare-cumparare, a fost in sensul ca adevaratii proprietari ai imobilului - teren si constructie - situat in Constanta, Bdul A. nr. 71, au fost autorii reclamantilor, S.S. si S.L., succesorii acestora fiind singurii indreptatiti sa primeasca despagubiri pentru terenul aferent constructii expropriate si ulterior demolate.
O alta interpretare ar fi contrara spiritului Legii nr. 10/2001, care a reglementat masuri reparatorii pentru particularii deposedati al bunurilor, prin acte normative abuzive in perioada 1945 - 1989.
Legea 58/1974 contravenea art. 36 alin. 1 din Constitutia din 1965 care garanta proprietatea privata. In acelasi timp, prin acest act normativ s-au nesocotit si dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din decembrie 1948, care la art. 17 alin. 1 si alin. 2 prevedea ca orice persoana are dreptul de proprietate, atat singur, cat si in asociere cu altii, ca nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.
Aceste dispozitii legale se raportau la prevederile art. 480 si art. 481 C.civ., din care rezulta ca proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele si de a dispune de el, ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, cu exceptia cazurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire. In ierarhia actelor normative, Codul civil reprezinta o lege organica, ce contine principii care nu pot fi incalcate prin acte normative inferioare ei.
Nu se poate sustine faptul ca Legea nr. 58/1974 reprezinta o lege speciala, derogatorie de la dreptul comun (art. 481 C.civ.), intrucat nici o lege speciala nu poate deroga de la prevederile constitutionale.
In aceste conditii de nesocotire a actelor normative internationale si interne mai sus enuntate, preluarea terenurilor de stat in baza dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 este apreciata ca fiind realizata fara titlu valabil, ceea ce confera caracter abuziv acestei masuri, astfel ca titlul statului nu poate fi considerat valabil.
Plata despagubirilor in echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005 este conditionata de restituirea sumei primita la data exproprierii cu titlu de despagubiri pentru teren a autorilor reclamantilor.
In speta, din procesul verbal nr. 3/31.03.1983 rezulta ca pentru imobilul din Bdul A. nr. 71, pozitia 25 s-au acordat despagubiri pentru terenul expropriat in valoare de 753 lei, suma ce urmeaza a fi reactualizata (fila 39, dosar 2263/2006).
Pentru considerente expuse, in baza art. 296 C.pr.civ. se va admite apelul reclamantilor si se va schimba in tot hotararea apelata in sensul admiterii actiunii reclamantilor.
Anuleaza in parte dispozitia nr. 1416/12.05.2006 a Primarului Municipiului Constanta si constata ca reclamantii sunt indreptatiti la despagubiri, in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul in suprafata de 332,25 mp situat in Constanta, Bdul A. nr. 71.