Revizuire. Motivele de revizuire a hotararii judecatoresti penale prevazute de art. 394 lit. a) si e) C. pr. pen. Conditiile privind faptele noi descoperite, respectiv, pronuntarea a doua hotarari de condamnare care nu se pot concilia
-Codul de procedura penala: art. 394 alin. (1) lit. a) si e)
Pentru a fi indeplinite conditiile motivului de revizuire prevazut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. pr. pen. este necesar ca imprejurarile noi, sa fi fost necunoscute instantei care a pronuntat hotararea si sa poata conduce la netemeinicia hotararii de condamnare, respectiv la achitarea revizuientului, adica la o solutie diametral opusa. Imprejurarea noua, afirmata de revizuient ca anterior pronuntarii hotararii de condamnare, in anul 1994 a fost diagnosticat cu decompensare nevrotica tinde la prelungirea probatiunii pentru o stare de fapt cunoscuta si verificata de instantele care au solutionat cauza. De asemenea, motivul de revizuire prevazut de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pr. pen. se refera la pronuntarea unor hotarari care nu se pot concilia sub aspectele pe care le constata sau le decid. Or, hotararile de condamnare invocate privesc fapte diferite, pentru care s-au pronuntat hotarari de condamnare distincte. Nelegala citare a condamnatului in contextul pronuntarii acestor hotarari, nu constituie motive de revizuire.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 438 din 10 aprilie 2013, dr. M.B.
Prin sentinta penala nr. 48/05.02.2013, data in camera de consiliu, a Judecatoriei Caransebes, in dosarul nr. 65/208/2013, in baza art. 403 C. pr. pen. a fost respinsa cererea de revizuire, formulata de revizuientul V.I., in prezent aflat in stare de detinere in Penitenciarul Timisoara, cu privire la Sentinta penala nr. 111/21.03.2011 a Judecatoriei Caransebes si la Decizia penala nr. 1360/R/12.09.2011 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntate in dosar nr. 25/208/2011, ca inadmisibila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 111 din 21.03.2011 pronuntata in dosarul nr. 25/208/2011, in baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Judecatoria Caransebes l-a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare. In baza art. 85 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, iar in baza art. 85 alin. (2) teza II din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare. In baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare. In baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executarii pedepsei inculpatul va fi lipsit de exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. b) si a) C. pen. cu exceptia dreptului de a alege. In baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii dreptului prevazut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a conduce autovehicule pe o perioada de 5 ani dupa executarea pedepsei principale. In baza art. 191 alin. (1) C. pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Impotriva Sentintei penale nr. 111 din 21.03.2011 pronuntata de Judecatoria Caransebes, inculpatul V.I. a declarat recurs.
Prin Decizia penala nr. 1360/R din 12.09.2011 pronuntata in dosarul nr. 25/208/2011, Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., a respins ca tardiv recursul peste termen formulat de inculpatul-recurent V.I. impotriva Sentintei penale nr. 111/21.03.2011 a Judecatoriei Caransebes, iar in baza art. 192 alin. (2) C. pr. pen. a obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs, iar suma de 200 lei reprezentand onorariu avocat oficiu a dispus a se avansa din contul Ministerului Justitiei in contul Baroului Timis.
Din cuprinsul cererii formulate de numitul V.I. rezulta ca solicita revizuirea sentintei penale nr. 111/21.03.2011 a Judecatoriei Caransebes deoarece ar detine probe noi necunoscute la data judecarii cauzei si arata ca a avut probleme psihice, dar si faptul ca citarea lui nu s-a realizat potrivit legii si a fost condamnat in lipsa.
Asa cum s-a retinut si in Decizia penala nr. 1360/R din 12.09.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, in cursul urmaririi penale inculpatul a dat o declaratie in care a mentionat ca adresa de domiciliu cea indicata in cartea de identitate respectiv com. L., sat T., jud. G., iar in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti acesta nu a comunicat ca si-a schimbat domiciliul, astfel incat a fost citat la adresa cunoscuta.
Prima instanta a apreciat cererea de revizuire formulata de revizuientul ca fiind inadmisibila pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 394 alin. (1) Cod procedura penala, revizuirea poate fi ceruta atunci cand s-au descoperit fapte si imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, cand un martor, expert sau interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cazul a carui revizuire s-a cerut, cand un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals, cand un membru al completului de judecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, ori cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.
Or, prin prezenta cerere, revizuientul, a aratat ca cererea sa de revizuire este intemeiata pe faptul ca datorita citarii gresite a fost condamnat in lipsa. De asemenea, s-a constatat ca din inscrisurile depuse de revizuient la dosarul cauzei nu reies fapte sau imprejurari care nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei faptul ca, in anul 1994 a fost diagnosticat cu decompensare nevrotica cu elemente functionale fond structural nu denota ca in anul 2010 era iresponsabil pentru fapta care a atras condamnarea sa, iar prezenta cerere nu este singura cerere de revizuire a revizuientului cu privire la aceeasi decizie penala si pentru aceleasi motive.
Pe cale de consecinta, prima instanta a retinut ca motivele de revizuire invocate nu se incadreaza in prevederile art. 394 alin. (1) C. pr. pen.
Examinand sentinta recurata atat prin prisma motivelor invocate, cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, in conditiile prevazute de art. 3856 alin. (1) si (3) C. pr. pen., Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, verificand motivele invocate de catre petent in sustinerea cererii de revizuire, Curtea constata ca acesta a invocat cazul prevazut de art. 394 lit. a) C. pr. pen., potrivit carora revizuirea poate fi ceruta cand s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la judecarea cauzei.
Revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala presupune o dubla conditionare si anume: trebuie sa fie descoperite fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de instanta la judecarea cauzei, iar acestea sa poata dovedi netemeinicia hotararii de condamnare, asa cum a fost pronuntata.
Asadar, pentru existenta cazului de revizuire invocat este imperios necesar ca imprejurarile si mijloacele de proba prin care acestea pot fi administrate sa fie noi, in sensul ca nu au fost cunoscute de instanta la momentul solutionarii cauzei.
Imprejurarea ca in anul 1994 inculpatul a fost diagnosticat cu decompensare nevrotica, nu poate determina admiterea cererii, fiindca este inadmisibil ca pe calea acestei cai extraordinare de atac sa se obtina o prelungire a probatiunii pentru stari de fapt deja cunoscute si verificate de instantele care au solutionat cauza.
Pe de alta parte, asa cum s-a aratat mai sus, pentru a fi indeplinite conditiile prevazute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. pr. pen., trebuie ca imprejurarile noi, necunoscute de instanta care a pronuntat hotararea, sa poata duce la netemeinicia hotararii de condamnare, respectiv la achitarea revizuentului, asa cum prevede art. 394 alin. (2) C. pr. pen., adica la o solutie diametral opusa, ceea ce nu este cazul in speta.
De asemenea, in mod corect s-a retinut ca nu este incident motivul de revizuire prevazut de art. 393 alin. (1) lit. e) C. pr. pen., deoarece cele doua hotarari la care se refera petentul revizuient privesc fapte diferite, iar nelegala citare pretinsa de revizuient nu este motive de revizuire.
Prin urmare, fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca nefondat recursul revizuientul recurent si, in consecinta l-a respins.