Asupra cererii de revizuire de fata:
Constata ca la data de 13.08.2012 Prefectul Judetului C a chemat in judecata pe paratul Primarul Comunei M solicitand obligarea paratului la indepartarea de pe sediul Primariei Comunei M a inscriptiei „KOZSEGHAZA”.
Actiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr. 2116/119/2012 a Tribunalului Covasna.
In acest dosar instanta a pronuntat sentinta civila nr. 3047/14.11.2012 a Tribunalului Covasna.
Prin aceasta hotarare instanta de fond a dispus urmatoarele:
S-a respins cererea formulata de reclamantul Prefectul jud. C, in contradictoriu cu paratul Primarul com. M, avand ca obiect obligarea acestuia la indepartarea de pe sediul Primariei com. M a inscriptiei ,,Kozseghaza”.
Reclamantul a fost obligat la plata catre parat a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal Prefectul Judetului C solicitand admiterea recursului si admiterea actiunii formulate de acesta in dosarul de fond.
Recursul declarat in cauza a format obiectul dosarului nr. 2116/119/2012 a Curtii de Apel Brasov.
In acest dosar de recurs instanta a decis urmatoarele:
S-a admis recursul declarat de recurentul Prefectul judetului C impotriva sentintei civile nr. 3047/14 noiembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Covasna – sectia civila, in dosarul nr. 2116/119/2012.
S-a modificat in tot sentinta atacata, in sensul ca:
S-a admis actiunea formulata de reclamantul Prefectul judetului C in contradictoriu cu paratul Primarul Comunei M.
Paratul a fost obligat sa indeparteze de pe sediul Primariei Comunei M inscriptia „KOZSEGHAZA”.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
Reclamantul a solicitat Primarului com. M sa dispuna inlaturarea inscriptiei ,,Kozseghaza” de pe sediul Primariei com. M.
Din probatoriul administrat rezulta ca pe langa placutele bilingve, pe fatada cladirii si pe toata lungimea acesteia, in partea superioara, exista inscriptia realizata din elemente de zidarie: ,,PRIMARIA KOZSEGHAZA MOACSA MAKSA”.
Instanta a apreciat ca aceasta inscriptionare nu are la baza vreun text legal. Contrar retinerilor instantei de fond, prev. art. 10 pct. 2 lit.d si g din Carta europeana a limbilor minoritare nu reglementeaza acest aspect ci fac referire la publicarea de catre autoritatile locale a textelor oficiale si in limbile regionale sau minoritare precum si la folosirea, daca este cazul, alaturi de denumirea in limba (limbile) oficiala (oficiale), a formelor traditionale si corecte ale toponomiei in limbile regionale sau minoritare, fara insa sa reglementeze dreptul minoritatilor de a inscriptiona pe sediul autoritatilor publice alte mentiuni in afara celor reglementate expres de lege.
Rationamentul instantei de fond fundamentat pe inexistenta unei prohibitii exprese a altor inscriptii in afara celor reglementate de lege nu este corect. Autonomia locala trebuie exercitata in limitele prevazute de lege iar pe de alta parte, urmand rationamentul instantei de fond ar insemna ca ar fi permisa orice fel de inscriptie pe sediul autoritatilor publice cat timp nu exista o prevedere care sa interzica respectiva inscriptie. O astfel de interpretare nu poate fi primita. fata de caracterul public al institutiei in cauza, existenta unor restrictii cu privire la inscriptionari., insemne sau alte asemenea elemente este justificata.
Dispozitiile legale reglementeaza in mod amanuntit conditiile in care trebuie facute inscriptiile bilingve .
Astfel, potrivit art. 76 alin. 4 din Legea 215/2001 ,,autoritatile administratiei publice locale vor asigura inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, in conditiile prevazute la alin. (2)”, iar conform art. 12 din HG 1206/2001 ,,inscriptionarea in limba materna a denumirii institutiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau judetene se face printr-o tablita similara ca dimensiune, caracter, marime a literelor si culori cu cea inscriptionata in limba romana. Tablita se va amplasa sub tablita care contine denumirea oficiala in limba romana.”
Prin urmare, instanta de recurs a apreciat ca indiferent de traducerea exacta a textului in discutie, fata de natura si pozitionarea acesteia, o astfel de inscriptie nu este permisa motiv pentru care in baza art. 312 C. pr. civ. Curtea a admis recursul si a modificat in tot hotararea in sensul admiterii actiunii.
Impotriva acestei decizii de recurs, a formulat Revizuire la data de 27.02.2013 Primarul Comunei M – dl. B L criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si a solicitat admiterea cererii de revizuire pentru motivele prezentate la 4.06.2013 (fila 6 dosar prezent).
In motivarea cererii de revizuire se aduc urmatoarele argumente de nelegalitate a Deciziei nr. 656/R/12.02.2013 a Curtii de Apel Brasov pronuntata in dosarul nr. 2116/119/2012:
In fapt instanta de recurs a admis recursul Institutiei Prefectului Judetului C pentru un motiv care nu a facut obiectul actiunii.
Astfel, Prefectul nu a contestat pozitionarea inscriptionarilor in limba romana si maghiara, in sensul ca denumirea in limba romana ar trebui sa se situeze deasupra celei in limba maghiara.
Revizuientul mai arata ca pur si simplu s-a afirmat ca denumirea in limba romana lipseste in totalitate. S-a demonstrat ca acest lucru nu este adevarat, si dimpotriva denumirea in limba romana este prioritara, fiind asezata inaintea celei in limba maghiara. Ca urmare, instanta de recurs s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Motivul actiunii a fost acela ca traducerea in limba maghiara a cuvantului „primarie” nu este corecta si nicidecum ca pozitionarea inscriptionarii nu ar fi corecta si legala.
In drept cererea de revizuire a fost intemeiata pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila.
Fata de cererea de revizuire formulata in cauza, intimatul Prefectul judetului C a formulat Intampinare, solicitand respingerea cererii de revizuire ca nelegala si neintemeiata pentru argumentele expuse pe larg la filele 10, 11 si 12 dosar prezent.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, decizia civila atacata cu revizuire nr. 656/R/12.02.2013 a Curtii de Apel Brasov prin prisma criticilor de recurs, a dispozitiilor legale aplicabile, fata de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila si raportat la obiectul actiunii principale, la recursul declarat de reclamant, constata ca cererea de revizuire este neintemeiata si nelegala pentru urmatoarele considerente:
Temeiul de drept al cererii de revizuire il reprezinta dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila .
Fata de acest de lege, rezulta ca cererea de revizuire se admite atunci cand instanta de recurs prin decizia data s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut prin recursul formulat, respectiv prin actiunea din dosarul de fond.
Ori din cuprinsul actiunii, a deciziei din recurs si a dispozitivului deciziei atacate rezulta fara dubii ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut prin actiunea din dosarul de fond si respectiv a ceea ce s-a criticat prin recursul declarat.
Ca atare, instanta de recurs a avut in vedere petitul actiunii reclamantului care consta in indepartarea de pe sediul Primariei Comunei M a inscriptiei „KOZSEGHAZA”. Prin urmare Curtea de Apel Brasov s-a pronuntat exact asupra a ceea ce s-a cerut si anume obligarea Primarului Comunei M la indepartarea de pe sediul Primariei Comunei M a inscriptiei „KOZSEGHAZA” si nu a intregii inscriptii nu poate constitui motiv de respingere a actiunii, instanta fiind tinuta a se pronunta asupra a ceea ce a fost investita, respectiv verificarea legalitatii inscriptiei „KOZSEGHAZA” si obligarea Primarului Comunei M la indepartarea acesteia de pe sediul Primariei Comunei M.
De altfel, din actiunea reclamantului rezulta ca „inscriptia este nelegala nu doar sub aspectul continutului ci si al formei, intrucat aceasta nu este amplasata sub denumirea oficiala in limba romana…”. La pagina 3 din actiune reclamantul a invocat faptul ca inscriptia in cauza este amplasata in mod opulent pe fatada cladirii, fiind incorporata in tencuiala acesteia si fiind realizata cu caractere supradimensionate in raport cu denumirea oficiala, inscrisa in ambele limbi, pe placutele indicatoare. S-a mai invocat incalcarea art. 13 din Constitutia Romaniei, or amplasarea inscriptiei in cauza, indiferent ca se traduce sau nu prin termenul de primarie, leza art. 13 din Constitutia Romaniei, in raport de care denumirea oficiala poate fi numai in limba romana si nu expusa bilingv. In consecinta, unul din motivele actiunii a fost si pozitionarea nelegala a inscriptiei, drept pentru care Curtea de Apel Brasov nu s-a pronuntat pe un motiv inexistent, sau pe un lucru care nu s-a cerut.
Fata de actele dosarului, rezulta ca instanta de recurs a retinut in mod corect ca „aceasta inscriptionare” nu are la baza vreun text legal” in raport de dispozitiile legale invocate de reclamant si care reglementeaza in mod amanuntit conditiile in care trebuie facute inscriptiile bilingve. Tocmai de aceea instanta de recurs a concluzionat ca, indiferent de traducerea exacta a textului in discutie, fata de natura si pozitionarea acesteia, inscriptia nu este permisa.
Ca atare, instanta de recurs prin Decizia pronuntata a retinut in mod corect motivele actiunii reclamantului cat si a recursului privind nelegalitatea amplasarii inscriptiei „KOZSEGHAZA”, atat sub aspectul lipsei temeiului care sa permita amplasarea sa, cat si sub aspectul gresitei pozitionari.
Fata de cele de mai sus, se retine ca cererea de revizuire este nefondata drept pentru care se va respinge aceasta cerere si se va mentine Decizia civila nr. 656/R/2013 a Curtii de Apel Brasov.
In concluzie, fata de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila si fata de motivele invocate in cererea de revizuire raportat la considerentele deciziei atacate, instanta constata ca cererea de revizuire este nefondata si in consecinta, se va respinge.
Cat priveste apararea formulata prin Intampinare de intimatul Prefectul Judetului C aceasta se retine ca justificata si legala.
Fara cheltuieli de judecata.
Decizia civila nr. 3436/25.06.2013, dos. nr. 85/64/2013 – redactat judecator I. M.