Functionar public. Radierea de drept a sanctiunii
- Legea nr. 188/1999: art. 82
In ipoteza cand opereaza radierea de drept a unei sanctiunii, nu este necesara formularea unei cereri de catre functionarul public.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 1034 din 24 aprilie 2012, R.O.
Prin sentinta civila nr. 428/03.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 517/115/2011, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de catre reclamantul O.I., in contradictoriu cu parata Directia "Politia Locala“ Resita avand ca obiect anularea deciziei nr. 186/14.01.2011, prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu; reintegrarea reclamantului in functia publica detinuta anterior de agent comunitar principal, treapta III, gradatia 2, cu plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, precum si orice alte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public; de asemenea, a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 1034 din 24 aprilie 2012 pronuntata in dosarul nr. 517/115/2011 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantului a modificat sentinta conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ. si a admis actiunea, cu motivarea ca referitor la critica reclamantului O.I. cu privire la incidenta criteriului eliminatoriu prevazut de lit. A pct. 2 lit. c) din decizia nr. 1/4254/2010 criteriu vizand aplicarea unor sanctiuni disciplinare, Curtea a constatat ca tribunalul a retinut in principal ca desi potrivit dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, conform dispozitiilor alin. (2) radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiilor publice, reclamantul nefiind beneficiarul unei astfel de constatari, si mai mult chiar in situatia radierii sanctiunii reclamantul ar fi intrat sub incidenta criteriului, avand in vedere ca prin decizia nr. 1/4254/2010 nu s-a facut vreo mentiune cu privire la radierea sanctiunilor disciplinare, exceptandu-se doar sanctiunea constand in avertisment/mustrare scrisa.
Curtea a constatat ca argumentele retinute de instanta de fond sunt incorecte, in cauza fiind incident motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel, prin dispozitia de sanctionare nr. 1/881/14.07.2005, reclamantul a fost sanctionat cu diminuarea salariului de incadrare cu 5% pe o luna conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Potrivit art. 82 alin. (1) lit. b), respectiva sanctiune disciplinara se radiaza de drept in termen de un an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicata, iar alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca radierea sanctiunilor disciplinare prevazute al alin. (1) lit. b) se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiilor publice.
Avand in vedere dispozitiile legale sus amintite, Curtea a retinut ca la data de 14.08.2006 a intervenit radierea de drept a sanctiunii disciplinare aplicata reclamantului. Ca urmare a intervenirii radierii de drept, efectele unei sanctiuni disciplinare inceteaza pentru viitor. Efectele radierii de drept intervin "ope legis", iar actul administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiilor publice prevazut de art. 82 alin. (2) are ca efect doar constatarea intervenirii radierii de drept sub aspect probator, nefiind o conditie de intervenire a acesteia.
Prin decizia nr. 186/14.01.2011, parata a dispus eliberarea din functie a reclamantului O.I. pe considerentul ca acesta se afla sub incidenta criteriului eliminatoriu prevazut de lit. A pct. 2 lit. c) din decizia nr. 1/4254/2010 criteriu vizand aplicarea unor sanctiuni disciplinare.
Curtea a constatat ca in mod gresit a retinut tribunalul ca si in situatia radierii sanctiunii reclamantul ar fi intrat sub incidenta criteriului, avand in vedere ca prin decizia nr. 1/4254/2010 nu s-a facut vreo mentiune cu privire la radierea sanctiunilor disciplinare, exceptandu-se doar sanctiunea constand in avertisment/mustrare scrisa.
Astfel, fata de sustinerile paratei din intampinarile formulate atat in fata instantei de fond cat si in fata instantei de recurs in sensul ca "reclamantul nu detine un asemenea act de radiere a sanctiunii avute, de aceea figureaza cu sanctiune disciplinara intrand sub incidenta criteriilor stabilite privind disponibilizarea, pe cand numitul O.B. detine un act administrativ cu nr. 1/1539/09.04.2008 privind radierea sanctiunii disciplinare (existent la dosar), tocmai de aceea nu s-a luat in calcul sanctiunea acestuia", Curtea a concluzionat ca la disponibilizarea angajatilor sai, parata nu a avut in vedere si sanctiunile disciplinare pentru care constatase intervenita reabilitarea de drept.
Or, in aceasta situatie apare ca fiind discretionar dreptul de apreciere al paratei cu privire la constatarea radierii de drept a sanctiunilor disciplinare aplicate, cu consecinte directe asupra disponibilizarii angajatilor sai, criteriul prevazut de lit. A pct. 2 lit. c) din decizia nr. 1/4254/2010, nemaifiind un criteriu obiectiv.
Curtea a mai retinut ca parata nu poate invoca propria culpa in neindeplinirea unei obligatii legale, deoarece constatarea radierii de drept nu este conditionata de existenta unei cereri formulate anterior de reclamant.
Fata de cele expuse si constatandu-se ca nu se mai impune analizarea celorlalte sustineri ale recurentei, in baza art. 312 alin. (1), (2) si (3) Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul recurentului reclamant, a modificat in tot sentinta civila recurata in sensul ca a admis actiunea.