Propunere pentru luarea masurii arestarii preventive. Constatarea absentei intrunirii cerintelor si cazurilor impuse de jurisprudenta C.E.D.O. cu privire la detentia preventiva. Respingerea propunerii formulate de procuror. Luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara. Caracterul legal si necesar al acestei masuri
Codul de procedura penala - art. 1491, art. 143, art. 148 lit. f), art. 145, art. 1451
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - art. 5 paragraf 1 lit. e), paragraf 3
Jurisprudenta C.E.D.O. - Hotararile Wemhoff c. Germaniei, Lettelier c. Frantei, Jablonski c. Poloniei, Brogan, Murray c. Angliei
Orice masura preventiva trebuie sa fie conforma cu scopul urmarit de art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, scop care consta in protejarea individului impotriva privarii arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate sa aiba loc cu respectarea dispozitiilor dreptului intern ci este necesar ca si acesta din urma sa fie, la randul sau, in acord cu principiile si prevederile Conventiei. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, verificand temeiurile de arestare din dreptul intern, in respectarea art. 5 paragraf 3 din Conventie a apreciat ca detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza cel putin unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate, in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de a fi tulburata ordinea publica. Luand in considerare prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu privire speciala asupra pericolului pe care il prezinta inculpatii pentru ordinea publica, in sensul cerut de jurisprudenta comunitara europeana, se constata ca nu exista nici un element concret care sa justifice temerea ca lasarea inculpatilor in libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii publice.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1791/R din 10 noiembrie 2011, dr. M.B.
Prin incheierea nr. 118/CC/17/18.10.2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 7198/30/2011, in baza art.1491 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art.143 C. proc. pen. si cu aplicarea art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a admis propunerea formulata de Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor: M.N.C., [_]; F.B., [_], pentru o perioada de 29 zile, incepand cu data de 18.10.2011 pana la data de 15.11.2011 inclusiv.
In baza 1491 alin. (9) C. proc. pen., raportat la art. 143 C. proc. pen.., si cu aplicarea art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a respins propunerea formulata de Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, privind arestarea preventiva a inculpatilor P.B.P., R.D.A. si C.C.A.
In temeiul art. 1491 alin. (12) C. proc. pen., raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen., s-a dispus luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, fata de inculpatii: P.B.P., [_]; R.D.A. [_]; C.C.A., [_]; pentru o perioada de 30 de zile, respectiv pana la data de 16.11.2011.
In baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 145 alin. (11) si alin. (12) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatii P.B.P., R.D.A. si C.C.A. sa respecte urmatoarele obligatii:sa se prezinte la organele de urmarire penala sau instanta de judecata, ori de cate ori vor fi chemati;sa se prezinte la organele de politie din localitatea de domiciliu, carora li se incredinteaza supravegherea, ori de cate ori vor fi chemati;sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata sau procurorului;sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;sa nu se apropie de ceilalti inculpati, invinuiti sau martori si sa nu comunice cu acestia in mod direct sau indirect.
In baza art. 1451 alin. (2), raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., atrage atentia inculpatilor P.B.P., R.D.A. si C.C.A. asupra consecintelor nerespectarii obligatiilor impuse pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara.
In baza art. 1451 alin. (12) C. proc. pen., raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen., s-a respins cererea inculpatilor M.N.C. si F.B., formulata prin aparatorii lor, privind luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, prin referatul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, introdus si inregistrat la data de 17.10.2011, sub numar unic de dosar 7198/30/2011, s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatii M.N.C., P.B.P., F.B., R.D.A. si C.C.A., pentru o perioada de 29 de zile, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere la un grup infractional specializat in trafic de droguri de risc in vederea comercializarii si detinere de droguri de risc in vederea consumului, complicitate la infractiunea de trafic de droguri de risc in vederea comercializarii si detinere de droguri de risc in vederea consumului, prevazute de art. 8 din Legea 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 si art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
In fapt s-a retinut ca inculpatul M.N.C. era considerat pe raza municipiului Timisoara un lider al activitatii de comercializare de droguri de risc, in speta canabis, catre un grup larg de consumatori, fiecare dintre acestia devenind la randul lor dealeri catre alti consumatori, cantitatea pusa in vanzare de inculpat nefiind mai mica de 20-25 grame. Initial inculpatul reusea cu destula greutate sa-si procure materia prima(canabisul) din strainatate prin diverse legaturi, insa pentru ca aducerea in tara presupunea doua mari riscuri, unul dea fi surprins de autoritati si riscul pierderii sumelor de bani investite pentru fiecare kilogram, respectiv 3000 euro/kg., l-a determinat pe inculpatul M.N.C. sa-si orienteze atentia spre producerea in tara a cannabisului care nu presupunea riscuri ci doar unul si anume cel de a fi depistat de organele judiciare romane, iar beneficiul obtinut ii revenea integral.
Pentru dezvoltarea afacerii, la inceputul anului 2010 inculpatul a constituit un grup de membrii de incredere format din inculpatii P.B.P. si F.B., cu care s-a asociat in achizitionarea unui imobil si un teren situat in alt judet decat cel de domiciliu si anume Mehedinti, comuna C., sat V.A., [_], pe care l-au cultivat cu seminte de canabis. Pentru ca, cultura sa fie de cea mai buna calitate cu pierderi minore, inculpatul impreuna cu ceilalti doi au construit sere pentru protectia culturii de canabis. Vazand ca terenul este foarte fertil pentru aceste plante, cei trei inculpati si-au extins afacerea alegand inca o suprafata de teren situata la marginea satului V.A. pe care au cultivat-o ilicit cu canabis. Pentru a putea recolta plantele de canabis si pentru a le procesa prin uscare si presare in scopul transformarii lor in rezina de canabis, inculpatii au fost nevoiti sa ingrijeasca plantele de canabis prin udare permanenta si asigurarea de ingrasaminte, aceasta activitate desfasurand-o foarte precaut si vigilent. Astfel, inainte de a proceda la udarea si alimentarea cu ingrasaminte a plantelor, inculpatii M. si F. efectuau diverse manevre cu masina pentru a depista vreo miscare suspecta, in sensul ca abandonau masina la circa 30 km. De satul V.A. pentru ca inculpatul P.B.P. sa-i preia din diverse locatii. Acest din urma inculpat avea si rolul de a supraveghea cresterea plantelor in lipsa din zona a celor doi inculpati. Vigilenta inculpatilor s-a extins si asupra modului de comunicare, in sensul ca atunci cand plecau in judetul Mehedinti la verificarea culturilor de canabis, abandonau telefoanele mobile la locuinta din Timisoara folosind pentru contacte doar posturile telefonice publice si locatiile in care se puteau obtine semnal. Pentru un plus de siguranta inculpatul M.N. raspandea printre consumatori vestea plecarii in excursii in strainatate.
Ajungand la perioada de maturizare a canabisului, inculpatii treceau la recoltarea plantelor si mugurilor maturi iar pentru finalizarea rapida a acestei activitati cereau ajutorul inculpatilor R.D.A. si C.C.A. care se deplasau in satul V.A. la locuinta lui M.N.C. si impreuna cu ceilalti treceau la recoltare, uscare si procesare a canabisului. Acelasi ajutor l-a solicitat inculpatul M. si in data de 14.10.2011 inculpatilor R. si C. cand le-a cerut sa se deplaseze la locatia cunoscuta de anul trecut pentru a-i ajuta la recoltat, plata pentru serviciile depuse urmand a fi dubla decat cea di nanul 2010. Se mai arata, ca odata ajunsi la locatie, cei doi inculpati impreuna cu M.N., F.B. si P.B., au pornit la recoltat, cantitatea de canabis obtinuta ajungand la circa 86 kg masa verde si circa 33 kg masa uscata acestea urmand a fi comercializate dupa procesare consumatorilor cu suma de 10 euro/gram sau 35lei/gram en gros.
Totodata, se arata ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 136, 146 si 148 lit. f) C. proc. pen.., in sensul ca inculpatii au comis o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Fata de probele si indiciile temeinice de savarsire a infractiunilor aratate, se sustine ca se impune arestarea preventiva a celor cinci inculpati tinand seama si de gravitatea faptelor retinute in sarcina lor; a se avea in vedere si flagelul pe care-l reprezinta in perioada de fata traficul de droguri care se propaga cu repeziciune in special in randul tinerilor si chiar in randul elevilor. De asemene, se impune a se tine seama si de pericolul concret care-l reprezinta consumul acestor substante psihopate care in timp dau dependenta existand pericol cert al degradarii sanatatii cetatenilor care consuma un asemenea tip de drog; inculpatii au cultivat plantele de canabis intr-un loc deosebit de ferit, supraveghind riguros pentru ca plantele sa ajunga la maturitate iar in acel mod sa-si asigure un castig fabulos prin comercializarea lor in cantitati mari; de a privi in perspectiva aceste activitati infractionale deoarece inculpatii obtineau, dupa procesarea plantelor de canabis o cantitate foarte mare de rezina de canabis care odata oferita spre vanzare sutelor de consumatori aflati pe raza municipiului Timisoara si a altor judete le-ar fi adus celor cinci inculpati un castig deosebit de avantajos in valoare aproximativa de 600.000 euro avand in vedere cele 60 kg de canabis gata procesat, o suma deloc de neglijat, avand in vedere ca acestia nu avea nici un loc de munca si nici o sursa de venit stabila. Se mai arata ca nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca inculpatii puteau continua activitatea infractionala de cultivare si comercializare ilicita de droguri de risc ajungand poate sa depaseasca nivelul kilogramelor in situatia in care nu le-ar fi fost stopata preocuparea de catre organele competente.
Pentru aceste motive, se apreciaza ca impactul care l-a produs activitatea infractionala a inculpatilor asupra societatii este deosebit de puternic, statul fiind obligat in asemenea cazuri sa ia masuri de prevenire si combatere a unor astfel de fenomene in special cand consumatorii sunt tineri si fara experienta de viata, existand posibilitatea continuarii flagelului de comercializare ilicita de droguri. Totodata, se solicita a se avea in vedere si prevederile art. 5 alin. (3) din CEDO si decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum sunt cauzele Lettelier c/Frantei, Brogan si Muray/Marii Britanii, prin care s-a admis posibilitatea detentiei preventive a unei persoane in vederea protejarii ordinii publice atunci cand prin gravitatea faptei si reactia particulara a opiniei publice o anumita infractiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. In acelasi timp in cauza Jecius c/ Lituaniei, s-a considerat ca pentru a exista motive verosimile de a se aprecia ca persoana fata de care s-a luat masura preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala este suficient ca faptele pe care se intemeiaza aceste motive sa fie autentice, reale si sa convinga un observator independent ca persoana cercetata este posibil sa fi comis infractiunea.
In probatiune, a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 76/D/P/2011 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara.
Analizand materialul probator administrat in cursul urmaririi penale, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin ordonantele nr.76/D/P/2011 din data de 17.10.2011 Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatii M.N.C., F.B. si P.B.P. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 8 din Legea nr. 39/2003, retinandu-se in sarcina acestora ca incepand cu anul 2010 au constituit un grup infractional specializat in cultivarea ilicita a plantelor de cannabis, pentru ca ulterior, dupa maturizarea acestora, plantele sa fie preparate si transformate in rezina de cannabis destinata comercializarii.
De asemenea, prin ordonantele nr. 76/D/P/2011 din data de 17.10.2011 Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatii C.C.A. si R.D.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 8 din Legea nr. 39/2003, retinandu-se in sarcina acestora ca in cursul lunii octombrie 2011 au aderat la gruparea infractionala formata din inculpatii M.N.C., P.B.P. si F.B., in scopul recoltarii si prepararii unei cantitati de 120 kg de plante de cannabis in vederea transformarii acestora in rezina de canabis.
In cadrul procesului penal, masura arestarii preventive poate fi dispusa atunci cand exista probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si acesta se gaseste intr-una din situatiile expres si limitativ prevazute de art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
In primul rand instanta a retinut ca, asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Brogan si Murray contra Marea Britanie, luarea unei masurii arestarii preventive fata de o persoana nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii.
In consecinta, chiar si legiuitorul roman a prevazut faptul ca pentru a se putea dispune luarea masurii arestului preventiv fata de o persoana este suficienta existenta unor indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indicii care, potrivit dispozitiilor art. 681 C. proc. pen. sunt definite ca fiind orice date din care rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte de urmarire penala a savarsit fapta.
Ca atare, spre deosebire de condamnare, cand instanta de judecata trebuie sa dovedeasca fara echivoc vinovatia inculpatului, iar hotararea de condamnare sa se intemeieze pe probe, la luarea masurii arestului preventiv sunt suficiente si anumite date care sa conduca catre o concluzie plauzibila ca persoana in cauza este posibil sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala, care poate sau nu sa fie o infractiune. Rolul detentiei preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor care planeaza asupra unei persoane, persoana care, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, in baza prezumtiei de nevinovatie, este considerata nevinovata.
Pe de alta parte, art. 5 paragr. 1 lit. a) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Jecius contra Lituania ca pentru a considera ca exista motive verosimile de a se aprecia ca persoana fata de care s-a luat o masura preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala, este necesar ca faptele sau imprejurarile pe care se intemeiaza aceste motive sa fie nu numai autentice si reale, ci trebuie sa fie si in masura sa convinga un observator independent ca persoana respectiva este posibil sa fi savarsit acea infractiune.
Avand in vedere probele administrate in cursul urmaririi penale instanta a considerat ca in prezenta cauza exista suficiente indicii cu privire la comiterea de catre inculpatii M. si F. a unor fapte prevazute de legea penala si sanctionate cu inchisoare mai mare de 4 ani, indicii care sa convinga un observator independent ca cei doi inculpati este posibil sa fi comis acele fapte.
In primul rand instanta a avut in vedere declaratiile celor doi inculpati, acestia recunoscand savarsirea faptelor retinute in sarcina lor prin ordonanta de punere in miscare a actiunii penale.
Inculpatii M. si F. au aratat ca acea cultura de cannabis situata in satul V.A. din comuna C. le apartine. Ei s-au deplasat in Austria, de unde au cumparat semintele de cannabis, precum si ingrasamintele necesare pentru realizarea culturii de cannabis.
Inculpatii au mai aratat ca in primavara anului 2011 au cultivat semintele in ghivece, iar ulterior au cultivat plantele pe un teren aflat in apropierea imobilului detinut de inculpatul M. in V.A., dupa care periodic se deplasau impreuna pentru a ingriji aceasta cultura de cannabis.
Inculpatii au mai mentionat ca recolta de cannabis urma sa fie impartita in mod egal. Sub acest aspect, inculpatul M. a mentionat ca dorea sa pastreze o parte din droguri pentru propriul consum, iar o alta parte sa o vanda, in vreme ce inculpatul Fulga a precizat ca a realizat acea cultura pentru propriul consum.
In ceea ce priveste implicarea inculpatilor P., R. si C., inculpatii M. si F. au subliniat faptul ca aceasta cultura de cannabis le apartine doar lor, ceilalti trei inculpati nefiind implicati in ingrijirea plantelor. Ei au precizat ca inculpatii R. si C. doar i-au ajutat la "tunsul" (taierea) mugurilor de cannabis, la solicitarea inculpatului M. care i-a si chemat, avand in vedere ca nu se puteau descurca singuri cu intreaga cantitate de cannabis recoltata, neavand alt rol in activitatea de recoltare a plantelor.
Declaratiile inculpatilor M. si F. pot fi coroborate si cu celelalte probe administrate in cauza. Astfel, inculpatul P. a precizat ca in cursul lunii octombrie 2011 inculpatul M. i-a propus sa-l ajute la acea activitate taiere a mugurilor de cannabis, promitandu-i in schimb suma de 200 euro. Inculpatul a mai aratat ca abia in acel moment a aflat de cultura de cannabis, insa nu a mai apucat sa se implice in activitatea presupus infractionala intrucat au fost identificati de organele de urmarire penala.
Nu in ultimul rand este de mentionat faptul ca inculpatul P a recunoscut imprejurarea ca personal a rupt o crenguta de cannabis pe care a dus-o acasa unde a lasat-o la uscat, fiind gasita la domiciliul sau cu ocazia perchezitiei efectuate de organele de cercetare penala.
La randul lor, inculpatii C. si R. au recunoscut faptul ca, la solicitarea inculpatului M., s-au deplasat in localitatea V.A. din jud. Mehedinti unde, in schimbul sumei de 200 euro, au participat la actiunile de taiere a mugurilor plantelor de cannabis care fusesera deja recoltate de inculpatii M. si F.
Potrivit procesului verbal de perchezitie domiciliara intocmit la data de 17.10.2011, la imobilul detinut de inculpatul M.N.C. in V.A. nr. 108 a fost descoperita o cantitate impresionanta de cannabis. Astfel, in camera din stanga a locuintei a fost gasita o cantitate de 2,225 kg de fragmente vegetale, muguri si inflorescente de culoare verde-oliv, susceptibile de a fi cannabis.
Apoi, in aceeasi camera, pe un suport de lemn, au fost descoperite 40 de sfori intinse pe care se aflau fragmente vegetale, muguri, inflorescente, frunzulite si tulpini de culoare verde-oliv, susceptibile de a fi cannabis. Un fir identic pe care se gaseau fragmente vegetale a fost descoperit si in debara. Aceste fragmente vegetale au fost cantarite rezultand o cantitate totala de 26, 820 kg.
In camera din dreapta a imobilului au fost descoperite alte 8 sfori pe care erau intinse la uscat fragmente vegetale in cantitate totala de 86, 3 kg.
In podul casei au fost descoperite 17 pungi din material plastic care contineau fragmente vegetale in cantitate de 2,695 kg.
Nu in ultimul rand este de mentionat faptul ca in imobil au fost identificate mai multe radiatoare, aeroterme, neoane modificate special pentru ingrijirea culturii. De asemenea, au fost identificate mai multe tipuri de substante nutritive, chimice si naturale folosite ca si ingrasamant la dezvoltarea plantelor de la insamantare pana la recoltare.
Asa cum rezulta din procesul verbal intocmit de organele de urmarire penala la data de 17.10.2011, fragmentele vegetale ridicate din locuinta inculpatului M.N. au fost supuse unui test preliminar, testerul indicand prezenta tetrahidrocannabinolului.
Instanta a mai retinut faptul ca pe perioada cat s-au aflat in localitatea V.A., inculpatii M., F., R. si C. au fost cazati, o noapte, in locuinta apartinand tatalui inculpatului P. Potrivit procesului verbal de perchezitie domiciliara, in camera unde au fost cazati cei 4 inculpati au fost gasite mai multe fragmente vegetale si 12 bile de diferite marimi din rasina vegetala, susceptibila de a fi cannabis.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca in prezenta cauza subzista suficiente indicii cu privire la comiterea de catre inculpatii M. si F. a unor fapte prevazute de legea penala, respectiv traficul de droguri de risc.
Pe de alta parte, raportandu-se la imprejurarile cauzei, instanta a apreciat ca referitor la persoana inculpatilor lasarea acestora in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica.
In acest sens instanta a retinut ca notiunea de "probe" ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, nu poate fi interpretata in sensul ca ar avea ca obiect imprejurari petrecute sau pe cale sa se petreaca cu certitudine, care duc la dovedirea vinovatiei intr-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Letellier contra Frantei, a recunoscut posibilitatea ca, atunci cand anumite infractiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care il au asupra opiniei publice, pot crea in cadrul societatii o reactie de nesiguranta, de revolta, sa se poata dispune privarea de libertate a autorului, cel putin pentru o perioada de timp.
Este adevarat faptul ca starea de libertate este starea normala a unei persoane, aspect reiterat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Wemhoff impotriva Germaniei. Insa, in momentul analizei necesitatii luarii unei masuri preventive impotriva inculpatilor, instanta trebuie sa tina seama de eventualele consecinte ale acestei masuri, astfel incat sa existe un echilibru just intre interesul particular al inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate si interesul general al societatii de a fi descoperite faptele antisociale si sanctionate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Instanta a retinut ca intr-o societate democratica dreptul oricarei persoane la viata si sanatate reprezinta valori fundamentale care trebuie protejate. In acest context, neluarea unor masuri preventive fata de anumite persoane, in conditiile in care exista indicii cu privire la implicarea lor in desfasurarea unor activitati ce pot avea consecinte deosebit de grave in ceea ce priveste sanatatea publica, ar justifica o sporire a neincrederii opiniei publice in realizarea actului de justitie, consecinta incompatibila cu principiile unei societati democratice.
Instanta a constatat ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detentia preventiva poate fi justificata atata timp cat exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a cercetarii in stare de libertate.
In prezenta cauza, un asemenea interes este evident. Inculpatii M. si F. au contribuit la realizarea unei culturi de cannabis de dimensiuni foarte mari (peste 120 kg), iar in momentul de fata lasarea lor in libertate nu ar contribui la altceva decat, pe de o parte, la incurajarea implicarii altor persoane in savarsirea unor astfel de activitati, iar pe de alta parte, la formarea unui sentiment de impunitate in persoana inculpatilor, situatie care nu poate fi acceptata in cadrul unui stat de drept.
Nu in ultimul rand, la luarea masurii preventive impotriva inculpatilor, instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 5 alin. (3) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Letellier contra Frantei, admitand posibilitatea detentiei preventive a unei persoane in vederea protejarii ordinii publice, atunci cand, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, o anumita infractiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
In prezenta cauza, cantitatea de cannabis cultivata de inculpati si care ar fi putut ajunge pe piata fiind impresionanta, instanta a apreciat ca lasarea in libertate a acestora, prin gravitatea deosebita a activitatii lor si prin reactia opiniei publice referitoare la persoanele implicate in traficul de droguri, este susceptibila de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventiva a celor doi inculpati.
Mai mult decat atat inculpatul M. a recunoscut imprejurarea ca dorea sa vanda o parte din drogurile cultivate. Sub acest aspect la dosarul cauzei (vol. I UP) se regasesc suficiente indicii in legatura cu implicarea activa a inculpatului M. in vanzarea de droguri de risc. In momentul de fata, in conditiile in care procurorul nu a inceput urmarirea penala si nu a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului M.N. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 in forma vanzarii de droguri, instanta apreciaza ca nu poate dispune arestarea preventiva a inculpatului M. pentru aceste acte materiale, insa aceste indicii pot fi avute in vedere in ceea ce priveste conturarea personalitatii inculpatului, ele dovedind imprejurarea ca acest inculpat intentiona sa puna in vanzare drogurile recoltate, ceea ce justifica privarea sa de libertate in momentul de fata.
Pentru aceste considerente, in conditiile in care exista suficiente indicii cu privire la savarsirea de catre inculpatii M. si F. a unor fapte prevazute de legea penala, sanctionate cu inchisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor si la cantitatea de cannabis ridicata de la inculpati, putandu-se aprecia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta un pericol pentru ordinea publica, in temeiul art. 1491 C. proc. pen.. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. si cu aplicarea art. 143 C. proc. pen. instanta a admis cererea formulata si va dispune arestarea preventiva a inculpatilor M. si F. pe o perioada de 29 zile.
In conditiile in care s-a apreciat ca se impune arestarea preventiva a celor doi inculpati, in temeiul art. 1491 alin. (12) C. proc. pen.. raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen. instanta a respins cererea acestora, formulata prin aparatorii lor, privind luarea fata de ei a unei alte masuri preventive.
In ceea ce-i priveste pe inculpatii R.D.A., C.C.A. si P.B.P., instanta a retinut ca in ceea ce priveste cazul prevazut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru a putea dispune arestarea preventiva a inculpatului pentru acest motiv, instanta este obligata ca, pe langa indiciile sau probele cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, sa constate ca pedeapsa aplicabila pentru acea infractiune este inchisoarea mai mare de 4 ani si, in acelasi timp, sa constate existenta unor probe certe ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Referitor la prima conditie, si anume existenta unor indicii in legatura cu savarsirea de catre cei trei inculpati a unor fapte prevazute de legea penala, instanta a observat imprejurarea ca in prezenta cauza se poate retine indeplinirea acesteia. Inculpatii R. si C. au recunoscut ca, in schimbul unor sume de bani promise de inculpatul M., au acceptat sa se deplaseze in localitatea Valea Anilor pentru a-l ajuta pe acesta la taierea mugurilor plantelor de cannabis.
La randul sau, inculpatul P. a recunoscut imprejurarea ca si lui i s-a propus acelasi lucru de catre inculpatul M., ca aflase de existenta culturii de cannabis de cateva zile, ca i-a transportat de mai multe ori pe ceilalti inculpati cu propriul autoturism la locuinta lui M.N. din V.A., precum si ca a detinut droguri la propria locuinta, droguri destinate consumului.
Raportat la cea de-a doua conditie prevazuta de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. insa, instanta a retinut ca aceasta nu este indeplinita in prezenta cauza in privinta celor trei inculpati. Sub acest aspect este de mentionat faptul ca pericolul social pentru ordinea publica nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei savarsite. In aprecierea gradului de pericol social al lasarii in libertate a inculpatului se vor avea in vedere alte elemente decat cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale, sau orice alta imprejurare care ar justifica temerea ca lasarea inculpatului in libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale. Or, in prezenta cauza, nu exista nici un element care sa justifice temerea ca lasarea celor trei inculpati ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publica.
Din probele existente la dosar nu rezulta ca inculpatii P., C. sau R. ar fi fost implicati in ingrijirea culturii de cannabis. Inculpatii F. si M. au precizat ca cei trei inculpati nu au cunoscut existenta culturii de cannabis, afland de aceasta doar in urma cu cateva zile, dupa ce plantele fusesera deja recoltate. De asemenea, la dosar nu exista date din care sa rezulte ca cei trei inculpati ar fi obtinut vreun folos de pe urma traficului de droguri, cu exceptia banilor promisi de catre inculpatul M.N.C.
In consecinta, instanta a apreciat ca gradul lor de implicare in desfasurarea activitatilor presupus infractionale este mai redus, motiv pentru care si periculozitatea lor este mai scazuta.
In consecinta, raportandu-se si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care in cauza Wemhoff impotriva Germaniei a statuat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala, instanta apreciaza ca lasarea in libertate a celor trei inculpati, data fiind si lipsa unor date din care sa rezulte ca, intr-adevar, acestea si-au exprimat acordul in vederea asocierii pentru obtinerea unor foloase de pe urma traficului de droguri, nu prezinta niciun pericol pentru ordinea publica.
In acelasi sens, masurile preventive au un caracter de constrangere, prin ele incercandu-se impiedicarea inculpatului sa desfasoare anumite activitati care s-ar putea rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal. Aceasta caracteristica a masurilor preventive rezulta chiar din dispozitiile art. 136 C. proc. pen., unde se arata ca acestea se iau pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarire penala, judecata sau executarea pedepsei.
In prezenta cauza, organele de urmarire penala nu au motivat scopul pentru care se impune arestarea preventiva a celor trei inculpati. Nu exista nicio dovada ca lasarea acestora in libertate s-ar rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal. Ei au relatat organelor de urmarire penala modalitatea in care s-au implicat in desfasurarea evenimentelor ce formeaza obiectul prezentului dosar, manifestand un comportament sincer, astfel ca nu se poate retine existenta unor date din care sa rezulte posibilitatea ingreunarii activitatii de urmarire penala.
Insa, in conditiile in care in prezenta cauza aflarea adevarului presupune administrarea unor probe noi, prezenta personala a celor trei inculpati putand fi necesara pentru lamurirea multor aspecte, si pentru a inlatura pericolul ca inculpatii sa dispara, ceea ce s-ar putea rasfrange in mod negativ asupra desfasurarii cu celeritate a urmaririi penale, in temeiul art. 1491 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen. instanta a luat fata de acestia masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara pe o perioada de 30 zile, pana la data de 16.11.2011. Pe durata masurii, inculpatii vor fi obligati sa respecte indatoririle prevazute de art. 145 alin. (11) si (12) lit. c) si f) C. proc. pen., urmand ca instanta sa le atraga atentia asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Impotriva incheierii penale nr.118 din 18.10.2011 din 18.10.2011 pronuntata de Tribunalul Timis a declarat recurs, in termen legal, DIICOT- Serviciul Teritorial Timisoara solicitand admiterea acestuia, casarea incheierii penale si arestarea preventiva a inculpatilor, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timisoara la data de 21.10.2011.
Se mai arata, in esenta, in motivarea parchetului ca lasarea in libertate a inculpatilor ar crea un sentiment de insecuritate si neincredere in randul societatii civile generat de rezonanta faptelor comise, ca pericolul social pentru ordinea publica reiese si din particularitatile instrumentarii unui asemenea dosar, jurisprudenta C.E.D.O. fiind in acelasi sens, ca la evaluarea potentialului criminogen al inculpatului este irelevanta imprejurarea ca acesta are 5 copii minori cata vreme fapta a fost comisa impotriva unuia dintre acestia.
Analizand legalitatea si temeinica incheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu conform art. 3856 C. proc. pen , instanta de recurs apreciaza ca incheierea penala atacata este legala si temeinica, in deplina concordanta cu ansamblul probator administrat si dispozitii legale aplicabile in speta.
Legiuitorul roman prin intermediul normelor prevazute in codul de procedura penala a conditionat luarea unei masuri preventive privative de libertate de indeplinirea cumulativa a trei conditii de fond: sa existe probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala; fapta respectiva sa fie sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii; sa fie prezent cel putin unul dintre temeiurile de arestare, expres si limitativ prevazute de art. 148 Cod procedura penala. Odata cu ratificarea de catre Romania in 1994 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adaugat si conditia conformitatii dreptului intern cu exigentele art. 5 paragraf 1 lit. c) al Conventiei, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, data in aplicarea acesteia.
Dispozitiile Conventiei fac trimitere, in primul rand, in ceea ce priveste luarea masurii arestarii preventive, la legislatia nationala, consacrand obligatia de a fi respectate atat normele de fond, cat si cele de procedura prevazute de catre aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat ca orice masura preventiva trebuie sa fie conforma cu scopul urmarit de art. 5 al Conventiei, scop care consta in protejarea individului impotriva privarilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate sa aiba loc cu respectarea dispozitiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urma sa fie, la randul sau, in acord cu prevederile Conventiei, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, desi nu le enunta expres, le contine in mod implicit.
Din aceasta cauza, dar si tinand cont de pozitia Curtii, enumerarea limitativa a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragraf 1 al Conventiei impun o interpretare restrictiva.
In privinta primei conditii necesare in luarea masurii arestarii preventive, instanta de recurs constata ca, din punctul de vedere al dreptului intern - existenta unor probe sau indicii temeinice cu privire la savarsirea de catre inculpati a unor fapte prevazute de legea penala - dar si din punctul de vedere al Conventie Europene - existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza sa fie privata de libertate a savarsit o infractiune - este indeplinita, raportat la probele administrate in cauza fata de incadrare juridica retinuta prin ordonanta de punere in miscare a actiunii penale.
A doua conditie: pentru fapta savarsita, legea sa prevada pedeapsa inchisorii, este indeplinita, astfel, pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatilor prin ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, legea prevede pedeapsa inchisorii - legea interna fiind mai severa decat dispozitiile Conventiei care nu conditioneaza dispunerea arestarii de gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita.
In speta dedusa judecatii, a treia conditie obligatorie - ce vizeaza existenta cel putin a unuia dintre temeiurile prevazute de art. 148 lit. a) - f) C. proc. pen., respectiv lit. f) - comporta, de asemenea, anumite interpretari.
Curtea Europeana, verificand temeiurile de arestare din dreptul intern in respectarea art. 5 paragr. 3 din Conventie - a apreciat asupra caracterului rezonabil al detentiei preventive, acceptand doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza cel putin unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de distugere a probelor - Hot. Wemhoff c. Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor -Hot. Letellier c. Frantei/26.06. 1991, pericolul de a fi tulburata ordinea publica - Hot. Letellier c. Frantei/26.06. 1991.
Curtea a precizat care este principiul general care trebuie sa guverneze aceasta materie, in cauza Wemhoff : “detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate".
Cu toate ca motivele pentru care o persoana poate fi lipsita de libertate sunt cam aceleasi in toate legislatiile, Curtea nu se multumeste sa constate simpla invocare a lor de catre instante, ci - supunand aceste motive unei examinari in detaliu - obliga instantele sa argumenteze cu probe, motivele pentru care masura arestarii preventive a fost luata, respectiv a fost prelungita, demonstrand, astfel, ca au depus diligentele speciale in desfasurarea procedurii - Curtea EDO Jablonski c. Poloniei/21.12.2000.
Singurul motiv invocat in prezenta sesizare, respectiv ca exista indicii ca inculpatii ar fi savarsit infractiunea de detinere de droguri de risc in vederea consumului si asociere la un grup infractional organizat, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare, iar lasarea acestora in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, nu impune cu necesitate o privare de libertate, fata de circumstantele concrete de comitere a presupusei fapte. Pe de alta parte, motivul invocat de catre Parchet in prezenta sesizare este unul de ordin formal si nu explicit, neincadrandu-se in exigentele statuate de Curte. Raportat la ansamblul probator administrat in cauza, in mod corect a stabilit instanta de fond ca gradul de implicare al inculpatilor in derularea activitatii infractionale este mai scazut in situatia celor trei inculpati decat in cea a celor pentru care s-a luat in cursul urmaririi penale masura arestarii preventive si, pe cale de consecinta acestia trebuie sa beneficieze de un regim diferit in ceea ce priveste masurile preventive.
Luand in considerare prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., desi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de detinere de droguri pentru consum este inchisoarea mai mare de 4 ani trebuie sa fie indeplinita si a doua teza prevazuta de litera f a articolului 148 C. proc. pen., si anume sa existe probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Fata de motivele prezentate mai sus, instanta de recurs isi insuseste punctul de vedere al primei instante in sensul ca nu este indeplinita cea de-a doua teza prevazuta de litera f) a articolului 148 C. proc. pen., raportat la circumstantele reale ale comiterii presupusei fapte enumerate mai sus. Inculpatii au manifestat o conduita procesuala corecta, au recunoscut fapta, descriind modalitatea concreta in care au participat la realizarea acesteia astfel incat nu se impune privarea lor de libertate, masurile instituite de catre instanta de fond fiind suficiente pentru a asigura derularea in conditii optime a urmaririi penale.
Instanta de recurs, prin prisma normelor de drept si a jurisprudentei invocate, apreciaza ca, in speta dedusa judecatii, luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, o masura exceptionala, nu se justifica, astfel ca in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat recursul formulat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timisoara impotriva incheierii penale nr. 118/CC/18.10.2011 a Tribunalului Timis.