Restituire prestatii contractuale, fara a se cere si rezolutiunea conventiei. Lipsa unui pact comisoriu. Lipsa calitatii procesuale active. Consecinte
Codul civil - art. 942, art. 969, art. 1020-1021
Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau. In aceasta situatie, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat avand alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune-interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate.
In lipsa unui pact comisoriu expres, cata vreme contractul sinalagmatic nu a fost desfiintat prin acordul partilor contractante sau printr-o hotarare judecatoreasca, partea care si-a executat integral sau partial prestatiile asumate prin aceasta conventie nu este indreptatita sa solicite restituirea lor.
Calitatea procesuala (legitimatio ad causam) se analizeaza in cerinta existentei unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala activa) si, tot astfel, intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva). Deosebirea dintre capacitatea procesuala si calitatea procesuala consta in aceea ca, pe cand capacitatea procesuala se determina in general sau pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala priveste posibilitatea unei persoane de a lua parte, ca reclamant sau ca parat, la un anumit proces, la speta, si ea se determina in raport cu litigiul concret care de judeca.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 268 din 6 decembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 1057 din 8 iunie 2011 pronuntata in dosarul nr. 789/108/2011 Tribunalul Arad a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a respins actiunea formulata de S.C. H S.R.L. Bucuresti in contradictoriu cu parata S.C. K S.R.L. Arad avand ca obiect pretentii, obligand, totodata, societatea reclamanta la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. H S.R.L. Bucuresti, solicitand modificarea ei in tot, in sensul respingerii "exceptiei calitatii procesuale active", iar "pe fondul cauzei", trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, sustinand admiterea actiunii astfel cum a fost ea formulata si obligarea paratei intimate la achitarea sumei de 5.031.643 euro, reprezentand daune-interese pentru prejudiciul suferit in urma infectiei culturii de tomate cu bacteria Clavibacter (CMM), infectie ocazionata de livrarea unor seminte afectate de vicii, productie Guatemala 2004-2005, criticand hotararea atacata deoarece tribunalul a procedat la analizarea calitatii procesuale in raport de un "prejudiciu direct", printr-o aplicare ad literam, limitativa si scoasa din context a normelor procedurale, fara a verifica situatia juridica expusa in integralitate, neprecizand care a fost rationamentul care a indepartat sustinerile sale si nemotivand solutia adoptata. Judecatorul fondului a apreciat exclusiv ca prejudiciul direct al infestarii culturii de tomate cu Clavibacter s-a produs in patrimoniul S.C. L S.A., societate care nu este in raporturi contractuale directe cu parata, semintele pretins contaminate ajungand de la parata la S.C. L S.A. prin inca doua societati intermediare.
Prin decizia civila nr. 268 din 6 decembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul reclamantei, mentinand hotararea primei instante.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca sentinta tribunalului este temeinica si legala, conforma cu dispozitiile incidente in cauza, ea nefiind rezultatul unei gresite aplicari a legii sau a unei eronate ori superficiale aprecieri a probelor administrate in dosar, cum in mod nejustificat sustine apelanta, in considerente aratandu-se motivele, atat cele in fapt, cat si cele in drept, pentru care judecatorul fondului a considerat ca cererea de chemare in judecata se impune a fi respinsa.
In esenta, apelanta invoca in sprijinul solicitarii sale de schimbare a hotararii atacate, in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale active (pentru ca in ceea ce priveste fondul nu a dat dovada de consecventa, intrucat daca prin cererea de apel a solicitat ca ulterior respingerii exceptiilor invocate "sa se admita actiunea asa cum a fost ea formulata si parata sa fie obligata la plata sumei de 5.031.643 euro", prin motivele de apel a cerut "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond"), doua argumente:
1) ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca exceptia lipsei calitatii sale procesuale se impune a fi admisa cata vreme pentru prejudiciul suferit de S.C. L S.A., ocazionat de infestarea culturii de tomate cu Clavibacter, infectie provenita din semintele achizitionate de la societatea apelanta, aceasta din urma a fost notificata atat de S.C. B S.A., cat si de S.C. L S.A., fiindu-i aduse la cunostinta sumele rezultate din contabilitate, dar si evidente ale existentei sau evolutiei bolii consemnate in note de control, verificari si constatari ale autoritatilor competente, prin recunoasterea sumelor de catre reclamanta creanta devenind una certa si lichida, in acceptiunea art. 379 Cod procedura civila, prejudiciul urmand a fi acoperit in temeiul garantiei pentru vicii; prin urmare, avand de ales intre a sta in pasivitate si a astepta ca S.C. L S.A. sa o dea in judecata, in temeiul raspunderii pentru vicii pentru recuperarea unui prejudiciu pe care l-a recunoscut, si a actiona direct impotriva intimatei S.C. K S.R.L. Arad pentru acoperirea pagubei cauzate, a considerat oportuna evitarea pasivitatii;
2) ca a formulat actiunea in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al S.C. L S.A., aducand in discutie statutul sau de organizatie de producatori, deoarece tocmai in aceasta calitate a procedat atat la achizitionarea si furnizarea semintelor, cat si, ulterior, la vanzarea produselor, raportul juridic comercial fiind alcatuit din mai multe operatiuni; prin urmare, analizand intregul raport juridic, precum si vointa partilor, se poate constata ca apelanta nu a actionat doar ca un intermediar in vanzarea produselor (intentia acesteia nefiind aceea de a obtine profit din respectiva operatiune), ci si-a exercitat prerogativele instituite de lege (O.G. nr. 37/2005), pentru a evita nasterea unui lant de cereri de chemare in judecata si de chemari in garantie, cu atat mai mult cu cat cunostea prejudiciul si a fost de acord cu intinderea lui.
In opinia Curtii, niciuna dintre aceste critici nu este intemeiata.
Astfel, calitatea procesuala (legitimatio ad causam), alaturi de capacitatea procesuala, dreptul si interesul, este una dintre cele patru conditii cerute de lege pentru ca o persoana sa poata fi parte intr-un proces civil. Ea se analizeaza in cerinta existentei unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala activa) si, tot astfel, intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva). Deosebirea dintre capacitatea procesuala si calitatea procesuala consta in aceea ca, pe cand capacitatea procesuala se determina in general sau pentru o anumita categorie de persoane, potrivit normelor de drept comun, calitatea procesuala priveste posibilitatea unei persoane de a lua parte, ca reclamant sau ca parat, la un anumit proces, la speta, si ea se determina in raport cu litigiul concret care de judeca, prin indeplinirea unor conditii particulare, partile fiind cele care trebuie sa-si legitimeze dreptul lor de a sta in instanta. Aceasta obligatie incumba reclamantului, care este tinut sa justifice atat calitatea sa procesuala, cat si pe aceea a paratului pe care l-a actionat in judecata.
Fata de cele aratate mai sus, reclamanta ar fi trebuit sa expuna, mai intai prin cererea introductiva, iar ulterior respingerii actiunii pe aceasta exceptie, in cuprinsul motivelor de apel, temeiurile de fapt si de drept care o indreptatesc sa solicite obligarea societatii intimate la plata sumei de 5.031.643 euro, reprezentand daunele suferite ca urmare a unor pretinse vicii ascunse ale semintelor livrate de parata potrivit contractului de vanzare-cumparare nr. 505/10.12.2008.
Lasand la o parte faptul ca in fata primei instante societatea apelanta a invocat mai multe temeiuri de drept in sprijinul demersului sau juridic (astfel, daca prin cererea de chemare in judecata a solicitat despagubiri in temeiul obligatiei de garantie contra viciilor lucrului vandut - art. 1352 si urm. din vechiul Cod civil, prin precizarile ulterioare a invocat vicierea consimtamantului sau prin eroare asupra substantei obiectului - art. 954 din acelasi cod, omitand a avea in vedere, pe de o parte, ca desi situatia in care lucrul vandut este afectat de un viciu, in sensul art. 1352 Cod civil, prezinta asemanare cu viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului contractului, intre cele doua ipoteze exista deosebiri esentiale, care nu permit confuzie: in cazul erorii asupra substantei obiectului - error in substantiam -, din cauza acestui viciu de consimtamant, cumparatorul nu a putut cumpara, in substanta sa, lucrul voit, ceea ce-i da dreptul sa ceara anularea contractului; in schimb, in cazul viciilor vizate de art. 1352 Cod civil, cumparatorul a cumparat lucrul voit, numai ca acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau din cauza viciilor i se micsoreaza valoarea de intrebuintare - deci, eroarea se refera numai la calitatea lucrului - si cumparatorul nu poate cere anularea contractului, ci are la dispozitie actiunea in garantie, redhibitorie sau estimatorie, dupa caz, contra vanzatorului; pe de alta parte, nu este foarte clar daca reclamanta invoca doar vicierea consimtamantului sau prin eroare asupra calitatilor substantiale ale obiectului vanzarii, sau invoca inducerea sa in eroare de catre co-contractant prin mijloace viclene, sustinand ca parata ar fi fost de rea-credinta, atunci cand i-a vandut seminte produse in Guatemala in anii 2004-2005, desi stia ca reclamanta doreste achizitionarea unor seminte produse in Olanda, de catre societatea De Ruiter Seeds, ceea ce ar atrage incidenta normelor privitoare la dol; ulterior, prin noile precizari depuse la dosar, a invocat si art. 966 din Codul civil, care statueaza ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea niciun efect, deturnand actiunea sa intr-o alta directie, aceea a lipsei uneia dintre conditiile esentiale ale actului juridic civil - elementul cauza -, cu consecinta interventiei nulitatii absolute, dezvoltand, totodata, si chestiunea vicleniei si a relei credinte a societatii parate - la pct. III -, pentru ca in al doilea set de concluzii scrise sa pomeneasca, pentru prima oara, si de temeiul raspunderii civile delictuale, cu toate ca este stiut faptul ca daca intre parti exista un contract din a carui neexecutare sau executare defectuoasa au rezultat prejudicii, nu este posibil sa se apeleze la raspunderea delictuala, calea de ales fiind aceea a raspunderii contractuale), in speta trebuie analizat daca raportul juridic de drept substantial se poate sau nu "lega" intre cele doua societati implicate in proces, iar pentru aceasta, se impune a se verifica in ce masura in patrimoniul reclamantei s-a produs afirmatul prejudiciu, care ar fi putut da nastere unei actiuni in pretentii.
In fapt, asa cum au aratat ambele parti si cum corect a retinut si judecatorul fondului, apelanta S.C. H S.R.L. a cumparat, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 505/10.12.2008, seminte de legume de la intimata S.C. K S.R.L. Arad. Ulterior, semintele achizitionate de la parata au fost vandute de apelanta, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 010/08.01.2009, catre S.C. B S.A., care, la randul sau, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 9/09.01.2009, a vandut rasadurile provenite din seminte catre S.C. L S.A.
In atare situatie, este mai mult decat evident faptul ca singura societate care putea reclama cauzarea unui prejudiciu ca urmare a descoperirii unei infectii a productiei de tomate cu bacteria Clavibacter (CMM) este aceasta din urma, S.C. L S.A., si care ar fi putut-o actiona in instanta pe cea de la care a achizitionat produsul (rasadurile), cu dreptul celei din urma de a-l chema in garantie pe co-contractat, care, la randul sau, putea sa il cheme in garantie pe vanzatorul semintelor, raporturile juridice mai sus descrise, contrar celor afirmate de apelanta, fiind unele distincte si care nu lasa loc unei alte interpretari, aceeasi fiind solutia si in ipoteza in care ar fi existat un singur inscris/contract care sa cuprinda toate partile (S.C. K S.R.L., S.C. H S.R.L., S.C. B S.A. si S.C. L S.A.), pentru ca, si in acest caz, ne-am fi aflat in prezenta a mai multor raporturi juridice deosebite, care, fiecare in parte, ar fi continut drepturi subiective si obligatii civile corelative diferite, aferente celor trei contracte de vanzare-cumparare distincte si nu, cum gresit a inteles reclamanta, ca situatia de fapt ar fi fost privita ca un raport juridic comercial intreg, nefractionat, ceea ce nu ar mai fi pus in discutie calitatea sa de a introduce cererea de chemare in judecata.
In realitate, maniera in care a actionat reclamanta a avut un sigur scop, ce rezulta implicit din cuprinsul notelor de probatiune si din concluziile scrise depuse de aceasta in prima instanta, la termenul din 1 iunie 2011, prin care a aratat ca daca nu ar fi formulat actiunea in daune, atunci persoana prejudiciata ar fi actionat-o pe ea in judecata si pentru evitarea acestui circuit juridic a procedat direct la formularea cererii in despagubire, prin aceasta evitand promovarea unor cereri de chemare in garantie succesive de catre membrii sai (care ii sunt si asociati, cu 21% - S.C. L S.A., respectiv cu 20% - S.C. B S.A., potrivit extrasului eliberat de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti) si, implicit, plata unor taxe de timbru de peste 180.000 euro. De aceea, nici sustinerile sale cu privire la existenta unei creante certe, lichide si exigibile, care s-ar reflecta in patrimoniul societatii apelante ca un prejudiciu direct, cert si datorat, indiferent ca nu a fost inca achitat si independent de forma in care se gaseste, caracterele la care face referire art. 379 din Codul de procedura civila rezultand din recunoasterea creantei facuta de catre reclamanta in urma notificarilor trimise atat de S.C. B S.A., cat si de S.C. L S.A., nu pot fi primite, o asemenea recunoastere de datorie fiind facuta pro causa in conditiile in care S.C. L S.A. este asociat atat in S.C. H S.R.L., cat si in S.C. B S.A., in aceasta din urma societate fiind chiar asociat majoritar, dupa cum o atesta acelasi oficiu. Oricum, simpla recunoastere a prejudiciului nu modifica partile din raportul comercial dedus judecatii si nu justifica calitatea procesuala a reclamantei apelante.
In fine, nici statutul sau, necontestat, de organizatie de producatori, nu-i poate conferi legitimare procesuala activa intrucat, asa cum intemeiat a retinut si tribunalul, nu exista vreun text de lege care sa confere organizatiei de producatori calitatea de a promova in nume propriu o actiune, in situatia in care unul dintre membrii sai ar fi suferit un pretins prejudiciu, Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr. 684/09.08.2007, in prezent abrogat prin Ordinul nr. 694/2008, stabilind doar conditiile de recunoastere a organizatiilor de producatori in vederea acordarii de sprijin financiar. De altfel, insasi reclamanta, prin cererea de apel, a aratat ca, in calitatea sa de organizatie de producatori, are dreptul sa atraga fonduri europene, pe care apoi le distribuie catre membrii sai, "aceeasi destinatie urmand sa o aiba si suma solicitata cu titlu de daune-interese in cadrul prezentului litigiu, respectiv indestularea lui S.C. L S.A. pentru prejudiciul suferit, creanta pe care aceasta din urma o are impotriva sa, rezultata din raspunderea pentru vicii, fiind una certa, lichida si exigibila". Aceasta, independent de faptul ca resursele din cadrul grupului de societati (umane, logistice, tehnice, financiare etc.) ar fi fungibile, ceea ce determina ca ele sa circule rapid si facil intre membrii grupului pentru a putea pune in practica strategia globala a holdingului si chiar daca interesul uneia dintre societatii nu prevaleaza in raport de interesul grupului.
Sunt nejustificate criticile apelantei privitoare la faptul ca desi a solicitat incuviintarea probei cu martori si interogatoriul paratei pentru a dovedi ca reprezentantii intimatei cunosteau acest raport juridic complex, au vizitat serele, au discutat cu reprezentantii sai si ai membrilor grupului, cunoscand atat statutul sau de organizatie de producatori, cat si calitatea de membru a lui S.C. L S.A., tribunalul a respins toate aceste probe concludente in dovedirea calitatii procesuale active, netinand seama nici de imprejurarea ca prejudiciul - aspect ce priveste fondul cauzei - urma sa fie stabilit prin efectuarea mai multor expertize, cereri, de asemenea, respinse, intrucat nu prin neadministrarea acestor mijloace de proba reclamanta nu a fost in masura sa se legitimeze procesual, ci datorita inexistentei unei identitati intre persoana sa si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii.
In atare conditii, Curtea constata ca judicios prima instanta a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei se impune a fi admisa, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate.
Nici pentru restituirea pretului semintelor cumparate de la parata intimata cererea reclamantei apelante nu poate fi primita intrucat, art. 942 din vechiul Cod civil, defineste contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. Efectul imediat al oricarui contract, implicit si al celui de vanzare-cumparare, este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii pentru partile sale. In conformitate cu art. 969 din acelasi cod, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, ele putand fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Cu alte cuvinte, contractul este legea partilor, acestea fiind tinute sa-l respecte intocmai potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
Doctrina juridica fundamenteaza acest principiu pe nevoia asigurarii si garantarii pacii sociale, in acest scop toti oamenii trebuind sa fie obligati a-si respecta cuvantul dat. Asa se explica faptul ca forta obligatorie a contractului se impune atat partilor contractante, cat si judecatorului. Intre parti, forta obligatorie a contractului are urmatoarele consecinte: partile sunt tinute sa execute intocmai, una fata de cealalta, obligatiile la care s-au indatorat; contractul nu poate fi revocat prin vointa uneia dintre partile sale; obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta.
Este fara putinta de tagada ca actul juridic incheiat intre reclamanta apelanta si parata intimata la data de 10 decembrie 2008 este un contract sinalagmatic, fiecare parte avand, in acelasi timp, fata de cealalta, dubla calitate de debitor si de creditor, obligatia ce-i revine uneia dintre parti avandu-si cauza juridica imediata in obligatia corelativa a celeilalte parti. Trasatura specifica a contractelor sinalagmatice consta in caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor asumate de partile contractante. Avand in vedere aceasta trasatura specifica, in cazul in care una dintre partile contractului sinalagmatic refuza executarea prestatiei promise, cealalta parte poate invoca exceptia de neexecutare a contractului, poate cere executarea silita a acestuia si, dupa caz, despagubiri, insa aceasta are dreptul sa pretinda si rezolutiunea conventiei, solicitand, eventual, si despagubiri.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 1020 din Codul civil, conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau. Articolul 1021 din acelasi cod statueaza in mod expres ca, in acest caz, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat avand alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune-interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate.
Partile aflate in litigiu nu au prevazut in conventia incheiata niciun pact comisoriu expres. Or, atata timp cat contractul de vanzare-cumparare nr. 505/10.12.2008 nu a fost desfiintat prin acordul partilor contractante sau printr-o hotarare judecatoreasca, partea care si-a executat integral sau partial prestatiile asumate prin aceasta conventie nu este indreptatita sa solicite restituirea lor.