Restituire prestatii contractuale, fara a se cere si rezolutiunea conventiei. Lipsa unui pact comisoriu. Consecinte
C. civ., art. 942, art. 969, art. 1020-1021
Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau. In aceasta situatie, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat avand alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune-interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate.
In lipsa unui pact comisoriu expres, cata vreme contractul sinalagmatic nu a fost desfiintat prin acordul partilor contractante sau printr-o hotarare judecatoreasca, partea care si-a executat integral sau partial prestatiile asumate prin aceasta conventie nu este indreptatita sa solicite restituirea lor.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 168 din 3 noiembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 207/P.I. din 3 martie 2009 pronuntata in dosarul nr. 8665/30/2008 Tribunalul Timis a admis cererea formulata de reclamantii P.M. si P.S. in contradictoriu cu parata S.C. A S.R.L. Timisoara, obligand-o pe aceasta din urma sa plateasca reclamantilor suma de 30.000 euro sau echivalentul in lei la data platii, cu titlu de pret, precum si 7.853 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul de antrepriza nr. 28/21.02.2008 prin care parata, in calitate de antreprenor, s-a obligat sa execute pentru reclamanti un apartament situat la mansarda unui bloc la pretul de 35.000 euro, din care reclamantii au achitat, la data incheierii contractului, un avans de 15.000 euro. Parata este de acord cu restituirea avansului, dar nu a dublului acestuia, apreciind ca nu se face vinovata de nerespectarea termenului contractual, fiind nevoita sa majoreze pretul lucrarii cu T.V.A.-ul aferent sumei contractate, aparare neretinuta de tribunal intrucat potrivit clauzelor contractuale, la art.16 - Dispozitii finale, antreprenorul isi rezerva dreptul de a majora pretul lucrarii, in cazul deprecierii raportului euro/ron, scumpirea materialelor de constructii, dar nu mai mult de 10% fata de preturile valabile la data semnarii. Dupa cum lesne se poate observa, nu s-a prevazut si situatia de aplicare a acestei taxe, desi antreprenorul putea sa prevada pentru viitor o asemenea posibilitate, notificarea adresata reclamantilor nevizand majorarea pretului materialelor sau diferenta de curs valutar potrivit celor convenite, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 969 din Codul civil, care consacra principiul fortei obligatorii a contractelor - pacta sunt servanda, conventiile legal facute avand putere de lege intre partile contractante. Fata de clauza prevazuta in contract la pct. 3, raportat la faptul ca lucrarea nu a fost executata si predata la termenul convenit din vina antreprenorului, imprejurarea ca intre timp acesta a devenit platitor de T.V.A. neputandu-l absolvi de raspundere, cererea de chemare in judecata a fost admisa.
Impotriva sentintei civile de mai sus a declarat apel societatea parata, solicitand modificarea in parte a acesteia, in sensul respingerii capatului de cerere privind obligarea societatii la plata dublului sumei primita cu titlu de avans, precum si a cheltuielilor de judecata, data fiind pozitia sa procesuala in prima instanta.
Prin decizia civila nr. 168 din 3 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 8665/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul si a schimbat in parte hotararea atacata, in sensul ca a exonerat parata S.C. A S.R.L. Timisoara de la plata catre reclamantii intimati P.M. si P.S. a sumei de 15.000 euro sau echivalentul in lei la data platii, precum si a sumei de 3.926,5 lei cheltuieli de judecata in prima instanta, mentinand-o in rest.
In considerente, instanta de control judiciar a aratat ca, desi tribunalul a retinut corect starea de fapt dedusa judecatii, ea a pronuntat o hotarare partial netemeinica si nelegala, ca urmare a aplicarii eronate a dispozitiilor legale in materie.
Astfel, este de necontestat ca intre parata apelanta S.C. A S.R.L. Timisoara si intimatii reclamanti P.M. si P.S. la data de 21 februarie 2008 a fost incheiat contractul de antrepriza nr. 28/2008, prin care societatea s-a obligat sa construiasca pentru persoanele fizice, in mansarda imobilului situat in loc. Timisoara, str. L, jud. Timis, inscris in C.F. nr. 149243 Timisoara, nr. cadastral 28151/XXI, in baza autorizatiei eliberata de Primaria Timisoara cu nr. 1207/12.05.2008, un apartament cu o camera contra pretului de 35.000 euro, la semnarea contractului reclamantii achitandu-i un avans de 15.000 euro, parata obligandu-se sa finalizeze lucrarea pana la 30 iunie 2008, in contract fiind stipulata clauza potrivit careia in situatia in care apartamentul nu este finalizat din vina exclusiva a antreprenorului, acesta se obliga sa restituie beneficiarilor dublul sumei primita cu titlu de avans.
Articolul 942 din Codul civil, defineste contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. Efectul imediat al oricarui contract, implicit si al celui de antrepriza, este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii pentru partile sale. In conformitate cu art. 969 din acelasi cod (temei de drept al actiunii invocat, de altfel, si de catre reclamanti), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, ele putand fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Cu alte cuvinte, contractul este legea partilor, acestea fiind tinute sa-l respecte intocmai potrivit adagiului latin pacta sunt servanda, cum corect a aratat si judecatorul fondului in considerentele hotararii apelate.
Doctrina juridica fundamenteaza acest principiu pe nevoia asigurarii si garantarii pacii sociale, in acest scop toti oamenii trebuind sa fie obligati a-si respecta cuvantul dat. Asa se explica faptul ca forta obligatorie a contractului se impune atat partilor contractante, cat si judecatorului. Intre parti, forta obligatorie a contractului consta in urmatoarele consecinte: partile sunt tinute sa execute intocmai, una fata de cealalta, obligatiile la care s-au indatorat; contractul nu poate fi revocat prin vointa uneia dintre partile sale; obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta.
Este fara putinta de tagada ca actul juridic incheiat intre parata apelanta si reclamantii intimati la data de 21 februarie 2008 este un contract sinalagmatic, fiecare parte avand, in acelasi timp, fata de cealalta, dubla calitate de debitor si de creditor, obligatia ce-i revine uneia dintre parti avandu-si cauza juridica imediata in obligatia corelativa a celeilalte parti. Trasatura specifica a contractelor sinalagmatice consta in caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor asumate de partile contractante. Avand in vedere aceasta trasatura specifica, in cazul in care una dintre partile contractului sinalagmatic refuza executarea prestatiei promise, cealalta parte poate invoca exceptia de neexecutare a contractului, poate cere executarea silita a acestuia si, dupa caz, despagubiri, insa aceasta are dreptul sa pretinda si rezolutiunea conventiei, solicitand, eventual, si despagubiri.
In conformitate cu dispozitiile art. 1020 din Codul civil, conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau. Articolul 1021 din acelasi cod statueaza in mod expres ca, in acest caz, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat avand alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune-interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate.
Partile aflate in litigiu nu au prevazut in conventia incheiata niciun pact comisoriu expres. Or, atata timp cat contractul de antrepriza nr. 28/21.02.2008 nu a fost desfiintat prin acordul partilor contractante sau printr-o hotarare judecatoreasca, partea care si-a executat integral sau partial prestatiile asumate prin aceasta conventie nu este indreptatita sa solicite restituirea lor.
Cu toate acestea, avand in vedere ca societatea chemata in judecata, atat prin intampinarea depusa in prima instanta, cat si prin cererea de apel a aratat in mod expres ca nu se opune restituirii sumei de 15.000 euro pe care a primit-o de la reclamantii intimati cu titlu de avans la data semnarii contractului, solicitand instantei de control judiciar modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii capatului de cerere privind obligarea sa la plata dublului sumei primite, precum si a cererii privind cheltuielile de judecata, Curtea constata ca sentinta tribunalului se impune a fi schimbata doar sub acest aspect si mentinuta in rest.
In ceea ce priveste critica apelantei referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamanti constand in taxe judiciare si onorariu de avocat, instanta apreciaza ca, aceasta este intemeiata doar in parte, in sensul ca parata nu poate fi indatorata decat la suportarea a jumatate din respectiva suma, pozitia procesuala exprimata prin intampinare nefiind in masura sa conduca la exonerarea de la plata, intrucat prin invitatia la conciliere directa, transmisa de reclamanti in data de 24 septembrie 2008 (filele 18-19), partea a fost pusa in intarziere, prin raspunsul la notificare nr. 68/10.10.2008 apelanta aratand ca "refuza orice discutie si/sau intalnire cu familia Popescu, alta in afara instantei" (fila 19), stiut fiind faptul ca punerea in intarziere consta, de regula, intr-o notificare ce da expresie vointei creditorului de a cere executarea obligatiei pe care debitorul si-a asumat-o, acelasi rol indeplinindu-l si cererea de chemare in judecata.