Minor. Dreptul minorului de a avea o viata de familie normala si de a dezvolta relatii personale efective cu familia substituita Legea nr. 272/2004 - art. 2, art. 14, art. 15
Relatia creata intre reclamanta si minora, ca urmare a faptului ca au locuit impreuna 4 ani, consecinta a masurii plasamentului, reclamanta ocupandu-se de cresterea si educarea minorei, prin legaturile puternice de atasament nascute intre cele doua, similare relatiei mama-fiica, constituie relatii specifice vietii de familie, in acceptiunea data acestei sintagme de art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Ca atare, se impune protejarea vietii de familie a minorei, in sensul ca posibilitatea reclamantei si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar relatia cu reclamanta nu se sfarseste odata cu reintegrarea copilului in familia naturala.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila - complet specializat de familie si minori,
Decizia civila nr. 1966/R din 13 decembrie 2011, C.R.
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Caras-Severin sub numar dosar 4723/290/14.09.2010, reclamanta B.L. a chemat in judecata pe paratii H.L.D. si H.C., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna incuviintarea unor relatii personale directe cu minora P.S., nascuta la data de 09.08.2006, prin luarea acesteia la domiciliul reclamantei dupa urmatorul program: in primul si al treilea sfarsit de saptamana al fiecarei luni, de vineri de la orele 15.00 si pana duminica la orele 15.00; o saptamana iarna, corespunzator perioadei de vacanta scolara; o saptamana primavara, cu ocazia Sarbatorii de Paste; o luna vara, in perioada vacantei scolare, fara cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este asistent maternal profesionist, iar prin sentinta civila nr. 2444/28.09.2006 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 5910/115/2006, i-a fost data in plasament minora P.S. Aceasta masura de protectie speciala a fost adoptata fata de minora in urma faptului ca aceasta a fost abandonata la nastere de mama acesteia, H.L.D., la Spitalul Judetean Resita. Minora a fost crescuta de catre reclamata, iar intre ea si minora s-a legat o stransa si o reciproca legatura afectiva.
In drept, reclamata a invocat dispozitiile din Legea nr. 272/2004.
Prin sentinta civila nr. 1018/04.04.2011 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr. 4723/290/2010, a fost admisa in parte actiunea formulata de catre reclamanta B.L. impotriva paratilor H.L.D. si H.C.; s-a incuviintat ca reclamanta sa poata mentine relatii personale directe cu minora P.S., nascuta la data de 09.08.2006, prin luarea acesteia la domiciliul reclamantei in primul si cel de-al treilea sfarsit de saptamana al fiecarei luni, de vineri orele 16,00 pana duminica la orele 15,00, precum si o luna vara, in perioada vacantei scolare; paratii au fost obligati sa plateasca reclamantei suma de 1188,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta are calitatea de asistent maternal profesionist in cadrul Directia Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin.
La data de 09.08.2006, s-a nascut la Spitalul Judetean de Urgenta Resita copilul P.S., care a rezultat din relatia de concubinaj a paratilor. Intrucat parata H.L.E.D. a abandonat-o pe minora in spital la varsta de numai 7 zile si cum nicio ruda de-a minorei nu si-a manifestat intentia de a o prelua de la spital si de a o creste, prin sentinta civila nr. 2444/28.09.2006 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin, in dosarul nr. 5910/115/2006, s-a instituit masura speciala de protectie a plasamentului, minora fiind incredintata reclamantei.
Conform rapoartelor de verificare din perioada 2006-2010, intocmite de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, reclamanta si-a exercitat in conditii corespunzatoare prerogativele functiei de asistent maternal.
Intrucat reclamanta nu putea sa aiba copii cu sotul ei, a preluat-o in plasament pe minora de la varsta de 7 zile, crescand-o pana la varsta de 4 ani; i-a oferit conditii dintre cele mai bune de locuit, i-a amenajat minorei camera ei, a mobilat-o corespunzator, a inscris-o pe fetita la gradinita, dezvoltandu-se pe parcurs o stransa si reciproca relatie afectiva intre reclamanta, sotul ei si minora. Practic nu a existat nicio diferenta dintre relatia reclamantei cu minora fata de cea a unei mame naturale cu fiica ei. La scurt timp dupa ce s-a dispus reintregirea familiei, paratii i-au interzis reclamantei sa mai ia legatura cu minora.
Din punct de vedere moral, familia B. este o familie de oameni harnici, fara vicii, respectata de comunitate, iar in perioada in care a fost stabilit plasamentul copilului P.S. la reclamanta, aceasta a dat dovada ca prezinta dragoste si afectiune fata de copil si le-a permis parintilor naturali sa vina sa o viziteze pe minora.
Martorii propusi de catre parati au relevat faptul ca minorei ii sunt asigurate conditii optime de catre parintii ei, aceasta s-a integrat bine in noul mediu familial, iar refuzul de a mai permite reclamantei sa vina in locuinta lor pentru a o vizita pe minora s-a datorat faptului ca reclamanta nu a respectat odata programul de vizitare impus de catre parati, iar, pe de alta parte, reclamanta a devenit tot mai insistenta, nemaiputand sa-si stapaneasca emotiile in fata fetitei.
Conform raportului de evaluare intocmit de catre psiholog C.M., exista legaturi de atasament profunde si autentice intre minora si asistentul maternal profesionist B.L. Este benefica pentru dezvoltarea ulterioara a minorei in cauza pastrarea unor legaturi personale cu asistentul maternal si cu familia acestuia.
Din raportul de evaluare intocmit de catre psiholog P.L.R., propus de catre parati, rezulta ca relatiile de atasament confera sentimente de securitate minorei. Aceste relatii contribuie la dezvoltarea psihologica armonioasa a minorei. Evaluarea psihologica a relevat faptul ca minora se afla intr-o stare de instabilitate emotionala determinata de lipsa uneia dintre persoanele de atasament. Asistentul maternal constituie o figura de sprijin/persoana de atasament. Atasamentul dezvoltat in prezenta asistentului maternal a fost o forma de atasament securizat.
In drept, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu rudele sau persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament, iar parintii nu pot impiedica aceste relatii (cu bunicii, alte persoane alaturi de care s-a bucurat de viata de familie), decat in situatia in care, instanta decide ca sunt motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica a copilului, altfel spus s-ar contraveni interesului sau superior.
Aceste principii sunt in concordanta cu art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Exceptiile invocate de catre parati au fost respinse intrucat Legea nr. 272/2004 are caracterul de lege speciala fata de dispozitiile art. 43 din Codul familiei, iar a pretinde ca, in astfel de situatii, numai Autoritatea Tutelara are calitatea de a sesiza instanta pentru a incuviinta copilului relatii personale cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament ar insemna ca exercitiul acestui drept este supus unui formalism excesiv, impropriu exigentelor art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat apel paratii H.L.D. si H.S.C., criticand-o ca nelegala si netemeinica, solicitand, in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar, in subsidiar, schimbarea hotararii, in sensul respingerii actiunii.
In motivarea apelului, paratii au aratat ca art. 14 din Legea nr. 272/2004 arata intr-adevar dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament. Este vorba de dreptul copilului si nu al reclamantei, care a fost o perioada asistent maternal. Acest drept este recunoscut copilului, potrivit art. 8 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si pentru a da continut dreptului copilului la identitate.
Au aratat ca, in prezent, relatia minorei cu reclamanta dauneaza dezvoltarii minorei, impiedicand integrarea acesteia in familie.
In drept, au invocat dispozitiile art. 282 si urmatoarele din Codul procedura civila.
Prin decizia civila nr. 176/14.09.2011 pronuntata in dosarul cu acelasi numar, Tribunalul Caras-Severin a respins, ca nefondat, apelul declarat de paratii H.L.D. si H.S.C. impotriva sentintei primei instante, cu obligarea apelantilor la plata catre reclamanta a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica, data in conformitate cu probele aflate la dosar si dispozitiile legale in materie.
Referitor la prejudiciul ce i s-ar putea aduce minorei prin mentinerea unor relatii cu intimata care a crescut-o de la varsta de 7 zile, din intregul probatoriu se poate constata ca minora este foarte atasata de aceasta persoana, fiind in interesul sau de a mentine relatii cu aceasta persoana.
Din probele administrate rezulta ca minora a fost abandonata de mama sa, apelanta H.L.D., in spital la nastere, fiind incredintata prin sentinta civila nr. 2444/28.09.2006 in plasament reclamantei, de la varsta de 7 zile.
Minora este foarte atasata de reclamanta, care a continuat sa o viziteze si dupa ce aceasta a fost reintegrata in familia biologica prin sentinta civila nr. 732/28.04.2010. Ulterior, paratii au refuzat reclamantei dreptul la vizita a minorei.
Din rapoartele de psihodiagnostic si evaluare clinica efectuate in cauza rezulta ca este in beneficiul minorei sa mentina legatura cu reclamanta si familia acesteia, deoarece intre minora si persoanele sus-mentionate s-a stabilit un puternic atasament in perioada in care minora a fost crescuta si ingrijita de reclamanta.
Aceste rapoarte concluzioneaza ca relatiile de atasament ale minorei fata de reclamanta confera sentimente de securitate minorei si contribuie la o buna dezvoltare psihologica a acesteia.
Evaluarea psihologica a relevat faptul ca minora se afla intr-o stare de instabilitate emotionala determinata de lipsa uneia dintre persoanele de atasament. Este benefic pentru minora sa detina un punct de sprijin in persoana/persoanele de atasament. Asistentul maternal constituie o figura de sprijin/persoana de atasament. Atasamentul dezvoltat in prezenta asistentului maternal a fost o forma de atasament securizat.
Din intregul probatoriu administrat, tribunalul a concluzionat ca, in prezent, este in interesul minorei sa pastreze legaturi personale si cu reclamanta, care ii confera un sentiment de securitate, fiind persoana care i-a stat alaturi in primii ani de viata.
Avand in vedere probele administrate, faptul ca, prin prezenta sa, reclamanta nu dauneaza dezvoltarii minorei, dimpotriva, ii confera stabilitate si securitate, fiind unica persoana pe care aceasta a cunoscut-o in primii ani de viata, fata de interesul superior al minorei si dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a respins apelul formulat de paratii H.L.D. si H.S.C., impotriva sentintei primei instante.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs, in termenul prevazut de lege, paratii H.L.D. si H.S.C., solicitand modificarea in tot a sentintei si a deciziei pronuntate in cauza, in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivare, se arata ca hotararile atacate au fost date cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Se arata ca art. 14 din Legea nr. 272/2004 se refera la dreptul copilului si nu la dreptul unui tert, respectiv asistentul maternal profesionist, care a fost un angajat al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului, pentru munca prestata fiind retribuita.
Pe de alta parte, din modul de redactare al art. 14 din Legea nr. 272/2004, relatiile personale cu parintii sunt prioritare, urmand apoi relatiile cu rudele si, pe ultimul loc, fiind relatiile cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.
Art. 15 din Legea nr. 242/2004 precizeaza in ce mod se pot mentine relatii personale, cu oricare din subiectii de drept mentionati la articolul 14, respectiv prin intalniri ale copilului cu parintii ori cu o alta persoana, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe o perioada determinata, corespondenta, transmiterea de informatii etc.
Din multitudinea de posibilitati oferite de lege in mod gradual privitor la schimbarea mediului minorului si care sa afecteze cat mai putin interesul superior al minorului, instantele au ales pe cea mai dezavantajoasa privind pe minor, solutia adoptata de catre prima instanta nefiind in interesul superior al minorului, avand in vedere starea de fapt de la pronuntarea sentintei nr. 732/28.04.2010 a Tribunalului Caras-Severin, cu privire la incetarea masurii plasamentului si reintegrarea minorei in familie. Este adevarat ca reintegrarea trebuie facuta treptat si cu multa dragoste si afectiune din partea parintilor, dar "excesul de iubire" din partea reclamantei si, mai ales, modul de manifestare a acesteia in fata minorei, a dus la crearea unei tensiuni intre parintii naturali ai minorei si reclamanta, reclamanta fiind aceea care nu a inteles ca masura plasamentului a incetat prin sentinta Tribunalului Caras-Severin.
Prin solutia pronuntata de catre prima instanta nu se poate realiza integrarea minorei in familia naturala, avand in vedere ca minorei, la o varsta relativ mica, ii este schimbata foarte des locuinta si mediul in care trebuie sa creasca, aceste schimbari ducand la o dezorientare a minorei care nu face decat sa prelungeasca reintegrarea minorei in familie. Pe de alta parte, parintii naturali intentioneaza sa-si schimbe domiciliul, in sensul ca vor sa se stabileasca in Germania, unde locuiesc si bunicii paterni (de nationalitate germana) ai minorei, tatal minorei gasind loc munca in Germania. Paratii intentioneaza sa se mute cu intreaga familie in Germania, in aceiasi localitate cu bunicii paterni in speranta unui nivel de trai mai ridicat al familiei si a posibilitatii minorei de a invata limba germana si a studia in viitor in tara respectiva.
Se mai arata ca, in cazul in care sentinta primei instante va ramane definitiva si irevocabila, se va ajunge in situatia in care sentinta sa nu poata fi pusa in executare, punand in sarcina recurentilor obligatia imposibila de a deplasa minora din Germania in Romania de doua ori pe luna, asa cum ii obliga prima instanta, desi masura plasamentului a incetat prin sentinta definitiva si irevocabila, parintii avand toate drepturile asupra copilului lor privitor la cresterea, ingrijirea si educarea lui, inclusiv la alegerea domiciliului minorului.
De altfel, parintii minorei nu au interzis si nu interzic reclamantei sa o viziteze pe minora, ci doar nu au cazut de acord asupra perioadei de vizitare a acesteia si a locului unde poate fi vizitata. Prin pronuntarea sentintei primei instante, practic se anuleaza sentinta Tribunalului Caras-Severin de reintegrare a minorei in familia naturala si de incetare a plasamentului, ce presupune si incetarea activitatii asistentului maternal, fie el profesionist sau nu.
Recurentii precizeaza ca ei sunt de acord cu relatiile personale ale minorei cu reclamanta sub forma prevazuta de art. 15 lit. b) din Legea nr. 272/2004, respectiv vizitarea copilului la domiciliul acestuia in mod periodic, indiferent daca minora este in tara sau strainatate, in masura posibilitatilor reclamantei de a se deplasa la domiciliul minorului, sens in care sunt dispusi a incheia un acord cu privire la modalitatea de vizitare. De altfel, obiectul cauzei, asa cum se mentioneaza in ambele hotarari atacate, este stabilire program de vizitare minor, nicidecum gazduire sau alte legaturi personale prevazute de legea speciala.
In drept, recurentii invoca dispozitiile art. 299 si urm., art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate si a inscrisurilor noi depuse in recurs, in limitele trasate de dispozitiile art. 304 si art. 306 alin. (2) C. proc. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 2, 14 si 15 din Legea nr. 272/2004, Curtea constata ca prezentul recurs este intemeiat, doar in ceea ce priveste programul de relatii personale din timpul vacantei scolare de vara, in rest urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 au fost corect interpretate si aplicate de catre prima instanta si tribunal, prin raportare la starea de fapt stabilita in baza probatoriului administrat in cauza (stare de fapt ce nu poate face obiectul controlului judiciar in calea de atac a recursului, fata de actuala redactare a art. 304 C. proc. civ.).
Este justa concluzia cuprinsa in hotararile atacate, in sensul ca este in interesul superior al minorei P.S. sa pastreze legaturi personale cu reclamanta B.L., fata de care manifesta puternice sentimente de atasament, ca urmare a faptului ca reclamanta s-a ocupat de cresterea si ingrijirea minorei, de la varsta de 7 zile, pana la cea de 4 ani, cand a fost reintegrata in familia naturala.
In conformitate cu art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, parintii sau un alt reprezentant legal al copilului neputand impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
In dispozitiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, se indica principiul dupa care se vor ghida organele de stat, inclusiv instantele judecatoresti, in luarea unor hotarari referitoare la minori, respectiv principiul interesului superior al copilului.
In cauza, interesul copilului este acela de a avea relatii normale si de a avea posibilitatea de a lua legatura cu reclamanta, cu care a avut relatii apropiate, de care minora este atasata, iar aceasta doreste pastrarea legaturilor cu minora. Este unul din drepturile civile fundamentale ale copilului, indicat in dispozitiile art. 14 din Lege.
In cazul in care, insa, reclamanta si-ar exercita in mod abuziv dreptul de a pastra legatura, se va putea solicita incetarea tulburarii.
Se impune a aprecia ca relatia creata intre reclamanta si minora, ca urmare a faptului ca au locuit impreuna 4 ani, consecinta a masurii plasamentului, reclamanta ocupandu-se de cresterea si educarea minorei, prin legaturile puternice de atasament nascute intre cele doua, similare relatiei mama-fiica (minora i se adresa reclamantei cu apelativul "mama", nefiind contestate sentimentele de afectiune reciproca dintre cele doua) constituie relatii specifice vietii de familie, in acceptiunea data acestei sintagme de art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Ca atare, se impune a proteja viata de familie a minorei, in sensul ca posibilitatea reclamantei si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar relatia cu reclamanta nu se sfarseste odata cu reintegrarea copilului in familia naturala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut existenta vietii de familie intre copil si familia substitutiva, apreciind ca se impune protejarea legaturii efective nascute ca urmare a convietuirii indelungate a acestora, astfel ca si instanta nationala va recunoaste si va acorda protectie dreptului minorei de a pastra legaturi concrete si efective cu persoana fata de care a dezvoltat un puternic atasament, nefiind in interesul superior al minorei de a intrerupe aceasta legatura, pe care o vede ca pe un element de stabilitate in viata sa.
Din probele de la dosar, respectiv declaratiile de martori, nu se constata ca ar exista suspiciuni asupra comportamentului reclamantei fata de minora, intre cele doua fiind relatie corespunzatoare, astfel ca nu exista temei pentru restrangerea dreptului reclamantei de a pastra legaturi personale cu minora.
Este adevarat ca art.14 din Legea nr. 272/2004 prevede acest drept, ca fiind al copilului, insa, fata de legatura afectiva puternica ce exista intre minora si reclamanta (rezultata din parerile expertilor exprimate in cauza) este evident ca este in interesul superior al minorei de a pastra legaturile cu persoana pe care o percepe ca pe un factor de stabilitate in viata sa.
Pastrarea acestei legaturi nu este de natura a afecta integrarea minorei in familia naturala, ci, dimpotriva, contribuie la dezvoltarea psihica armonioasa a copilului.
Este incontestabil faptul ca masura plasamentului a incetat, insa nu pot fi negate sentimentele de afectiune reciproca ce s-au legat intre reclamanta si minora ce i-a fost data in plasament. Nu exista nicio dovada in sensul ca aceasta relatie afecteaza integrarea minorei in familia sa sau ca ar produce un disconfort oarecare copilului.
Faptul ca paratii doresc sa se stabileasca cu minora in Germania nu este de natura sa conduca la concluzia necesitatii reformarii hotararii atacate, atata timp cat nu stabileste obligatii financiare in sarcina paratilor. Nu acestia trebuie sa aduca minora, pe cheltuiala lor in Romania (in ipoteza, inca nedovedita, ca aceasta s-ar muta in Germania), ci reclamanta este cea care, in limita posibilitatilor financiare, va suporta cheltuielile ocazionate de programul de vizitare stabilit.
Nu este intemeiata sustinerea recurentilor in sensul ca, prin hotararea atacata, se anuleaza efectul hotararii judecatoresti de reintegrare a minorei in familie, si aceasta raportat la obiectul prezentei cauze si programul de relatii personale stabilit.
Cu privire la durata acestui program, recurentii solicita doar vizitarea minorei de catre reclamanta, program ce apare, insa, a fi insuficient pentru realizarea scopului urmarit, si anume, pastrarea unei legaturi efective intre cele doua, cu consecinta inocularii unui sentiment de stabilitate in psihicul minorei. Minora se simte in siguranta in prezenta reclamantei, pe care a perceput-o o perioada lunga de timp ca pe o figura materna, astfel ca nu exista motive pentru a justifica stabilirea unui program exclusiv de vizitare a minorei, programul lunar stabilit de instanta de fond fiind unul just.