Ocrotirea minorului. Dreptul la relatii personale. Exercitare. Criterii de stabilire
C.fam., art. 43 alin. (3)
Legea nr. 272/2004, art. 14
Programul de relatii personale se impune a fi stabilit de o asa maniera incat sa fie in interesul superior al copilului in cauza, dar in acelasi timp sa favorizeze dezvoltarea unei vieti de familie a copilului cu ambii parinti in mod egal. Or, viata de familie presupune in primul rand posibilitatea celor in cauza de a se bucura cat mai mult timp posibil unul de prezenta celuilalt.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, complet specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila 64 F din 29 ianuarie 2008
Prin decizia civila nr. 64 F din 29 ianuarie 2008 Curtea a admis recursul declarat de parata M.I. impotriva deciziei civile nr. 646 din 7 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a modificat-o in parte, in sensul ca a stabilit programul de vizita al copilului de la orele 15 pana la orele 20.
Curtea a retinut ca prin decizia civila nr. 646/A din 7 septembrie 2007 Tribunalul Timis a admis apelul declarat de reclamantul M.V. impotriva sentintei civile nr. 2423 din 8 martie 2007 pronuntata de Judecatoria Timisoara, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamant impotriva paratei M.I., a desfacut din vina ambilor soti casatoria incheiata de acestia la 3.07.1998, a dispus ca parata sa reia numele avut anterior casatoriei, a incredintat paratei spre crestere si educare pe minora A. S. S, nascuta la 4.12.2005, a obligat pe reclamant sa plateasca pe seama minorei ? din veniturile nete realizate lunar, incepand cu data intentarii actiunii, 12.10.2006, si pana la majoratul minorei si a stabilit programul de vizita al minorei in sensul ca reclamantul o va lua de doua ori pe luna in prima si a treia sambata de la ora 12,00 pana la ora 20,00 si o va readuce la domiciliul mamei.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prima instanta prin sentinta apelata a respins actiunea de divort formulata de reclamant contra paratei, motivand ca reclamantul nu a probat motivele temeinice, care fac imposibila continuarea casatoriei.
Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat apel, solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii.
In apel au fost administrate probe cu martori, iar parata in continuare s-a opus desfacerii casatoriei.
Analizand apelul in raport de toate probele administrate in cauza, tribunalul a apreciat ca se impune schimbarea in tot a sentintei primei instante.
A retinut astfel din declaratiile martorilor audiati ca neintelegerile dintre parti fac imposibila continuarea casatoriei, asa incat conform art. 38 din Codul familiei se impune desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.
Tribunalul a facut aplicarea art. 40 alin. (3) din Codul familiei cu referire la reluarea numelui de familie de catre parata, iar in ce priveste pe minora partilor a apreciat ca este in interesul acesteia sa fie incredintata spre crestere si educare mamei, iar reclamantul sa fie obligat la intretinere pe seama acesteia.
Fata de cererea reclamantului de stabilire a programului de relatii personale cu minora, in temeiul art. 43 alin. (3) din Codul familiei si tinand seama de varsta acesteia, tribunalul a apreciat ca aceasta este intemeiata in parte, in sensul ca minora sa fie luata de tata de doua ori pe luna in prima si a treia sambata de la ora 12,00 la ora 20,00, iar nu asa cum s-a solicitat de sambata de la ora 12,00 pana duminica la ora 20,00.
Impotriva acestei decizii parata M. I. a declarat recurs in termen, solicitand in temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. modificarea ei in parte, in sensul ca vizitarea minorei sa aiba loc numai la domiciliul ei in zilele stabilite de instanta de apel, insa intre orele 12,00-18,00.
In motivarea recursului arata ca paratul nu a manifestat interes si preocupare in ce priveste ingrijirea minorei, ca aceasta are o varsta frageda, ce presupune acordarea unei ingrijiri deosebite si respectarea orelor de masa si odihna, fara parasirea mediului familial in care a crescut si cu care este obisnuita.
Analizand recursul declarat de parata in raport de motivul invocat, de probele dosarului si de dispozitiile art. 299-312 C.proc.civ., Curtea a apreciat ca este intemeiat.
Minora in cauza s-a nascut la 4.12.2005, asa incat varsta frageda a acesteia obliga sa se tina seama de ingrijirea speciala de care are nevoie si in concret de respectarea programului de masa si de somn.
Programul de relatii personale se impune a fi stabilit de o asa maniera incat sa fie in interesul superior al copilului in cauza, dar in acelasi timp sa favorizeze dezvoltarea unei vieti de familie a copilului cu ambii parinti in mod egal. Or, viata de familie presupune in primul rand posibilitatea celor in cauza de a se bucura cat mai mult timp posibil unul de prezenta celuilalt.
Pe de alta parte, copilul nu poate fi impiedicat sa mentina relatii personale cu ambii parinti si cu rudele sale, asa cum proclama art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Se presupune insa ca partile coopereaza, aceasta atitudine a lor fiind absolut necesara pentru ca programul de relatii personale sa poata fi realizat.
Curtea apreciaza ca dat fiind divortul partilor si dreptul reclamantului, consacrat de art. 43 alin. (3) din Codul familiei, de a mentine in continuare relatii personale cu minora si de a se implica in cresterea si educarea acesteia, dreptul minorei de a mentine relatii personale cu tatal sau, reclamantul in cauza, drept consacrat de art. 14 din Legea nr. 272/2004, dar si relatiile tensionate dintre parti, este in interesul superior al minorei ca programul de relatii personale sa se desfasoare prin luarea acesteia de la domiciliul paratei in zilele stabilite de tribunal insa intre orele 15,00-20,00, cu readucerea la domiciliul mamei.
Curtea reaminteste caracterul relativ al acestei masuri, in sensul ca acest program de relatii personale poate fi ulterior largit, in functie de varsta minorei si de evolutia relatiilor dintre aceasta si tatal reclamant.
In baza acestor considerente, Curtea apreciaza ca in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (3) C.proc.civ. se impune admiterea recursului cu consecinta modificarii in parte a deciziei recurate.