Dreptul la legaturi personale cu minorul. Stabilirea conditiilor de exercitare. Dreptul copilului de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc impreuna sunt datori sa ingrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste impreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti, cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate.
Obiectiunea mamei ca legaturile firesti dintre reclamant si copil sa se desfasoare la domiciliul mamei trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa in interesul superior al copilului. Altfel, o atare impiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Codul familiei:art.100 si 101.
Legea nr. 272/2004: art. 14 si 15.
CEDO:art. 8.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 70/8 septembrie 2008.
Prin sentinta civila nr. 486/2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. unic 3042/176/2007 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul M. A. impotriva paratei G. C. si s-a dispus ca minorul G.A.B. nascut la data de 04.02.2006 sa poarte numele de familie al tatalui sau, acela de "M" si a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu acesta in sensul de a vizita minorul la domiciliul paratei in fiecare sambata de la ora 16,00-19,00.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a avut in considerare sentinta civila 5330/2006 a Judecatoriei Alba Iulia prin care paratul a fost obligat sa plateasca o pensie de intretinere de 75 lei lunar in favoarea minorului iar in considerentele acelei hotarari s-a retinut ca pe parcursul procesului paratul l-a recunoscut pe minor ca fiind copilul lui.
Instanta a facut referire la art. 64 al.1si 2 Codul familiei.
In ce priveste stabilirea programului de vizita instanta a retinut ca ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor, ca parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si de a veghea la cresterea, educarea invatatura si pregatirea lui profesionala, ca in speta, s-a dovedit ca parata are conditii mai bune de locuit decat reclamantul si ca nu ar fi in interesul minorului ca acesta sa fie luat la domiciliul reclamantului avand in vedere varsta frageda a minorului.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti, reclamantul solicitand, printre altele, admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei sub aspectul programul de vizita, in sensul ca acesta sa se desfasoare la domiciliul reclamantului, iar parata G.C. a solicitat, printre altele,admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul ca legaturile personale cu minorul sa se desfasoare la domiciliul paratei in prima si a treia sambata intre orele 14-16,00.
Prin deciziei civile nr. 119/A/2008 din 6 iunie 2008 pronuntata de Tribunalului Alba - sectia civila s-au admis apelurile formulate de ambele parti, s-a schimbat in parte sentinta atacata si s-a incuviintat ca reclamantul M. A. sa aiba legaturi personale cu minorul in sensul luarii minorului de la domiciliul paratei G. C. la domiciliul sau in prima si a treia sambata a lunii de la orele 16,00 la orele 19,00.
Pentru a pronunta aceasta decizie s-a retinut, in esenta, de catre tribunal ca in ce priveste programul de vizita stabilit de instanta de fond, apelul ambelor parti este fondat, intrucat, pe de o parte, chiar daca minorul are o varsta frageda de 2 ani si 3 luni, luarea lui de catre tata de la domiciliul mamei nu este de natura a-i crea minorului un disconfort fizic sau psihic, raportat si la dreptul tatalui - reclamantului de a-si consolida relatia afectiva cu propriul sau fiu, iar pe de alta parte, stabilirea unui program de vizita o data la doua saptamani este adecvat avand in vedere varsta copilului.
Impotriva acestei decizii civile a formulat parata G. C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, casarea deciziei atacate si, rejudecand cauza, a se dispune ca relatia reclamantului cu minorul sa se desfasoare la domiciliul mamei in prima si a treia sambata din luna intre orele 16,00-19,00.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instanta de apel a omis a lua in considerare varsta frageda a minorului de doar 2 ani, varsta la care copilul este foarte sensibil cu reactie de adversitate fata de persoanele necunoscute, ca este de acord ca vizitele sa se desfasoare la domiciliul mamei, cu obligatia de a crea un climat cat mai prielnic si ca reclamantul nu a recunoscut copilul si nu s-a interesat de acesta, fiind necesara chemarea sa in judecata si interventia justitiei pentru stabilirea paternitatii minorului.
Prin decizia civila nr. 70 din 8 septembrie 2008 , Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul paratei.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut ca in raport de situatia de fapt corect retinuta de instantele anterioare motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila nu este fondat. Hotararea atacata nu este lipsita de temei legal si nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Speta pune in discutie dispozitiile art.16 si 22 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ce consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie ( denumita in continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, precum si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (denumita in continuare Curte) in aceasta materie, sens in care obiectiunea recurentei parate ca legaturile firesti dintre reclamant si copil sa se desfasoare la domiciliul mamei trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa in interesul superior al copilului. Altfel, o atare impiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc impreuna sunt datori sa ingrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste impreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti, cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate. Articolul 15 din lege reglementeaza modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care , pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
In speta, este de observat ca minorul, nascut la data de 04.02.2006, urmare a relatiilor de concubinaj dintre parti, se afla in ingrijirea mamei recurente, iar aceasta se opune ca tatal, intimatul reclamant sa-l deplaseze la domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de tribunal, ca instanta de apel.
Curtea de Apel constata ca relatiile tensionate dintre cei doi parinti, asa cum rezulta din probele administrate cauzei, se concretizeaza in efecte negative pe care le marcheaza in stabilitatea emotionala a copilului, astfel ca este de dorit ca derularea relatiilor dinte copil si tata, sa aiba loc la domiciliul tatalui.
Este incontestabil ca varsta frageda a copilului ar putea fi un argument pertinent pentru sustinerile recurentei, insa la dosar nu s-a facut dovada ca tatal nu ar fi capabil sa asigure ingrijirea minorului in varsta de 2 ani si jumatate, pe un interval de timp de 3 ore, o data la doua saptamani, chiar si in conditiile unor nevoi speciale, specifice unui copil de o varsta atat de frageda.
Referitor la sustinerile recurentei parate privind imprejurarea ca intimatul reclamant nu a achitat contributia la cresterea si educarea copilului sau la care a fost obligat nu sunt relevante pentru problema pusa in discutie, dreptul reclamantului de a avea legaturi cu fiul sau fiind independente de executarea obligatiei de intretinere a minorului a carei incalcare este sanctionata de lege in alte modalitati, iar cele privind imprejurarea ca intimatul reclamant nu a recunoscut copilul numai dupa ce a fost chemat in judecata intr-o actiune de stabilire a paternitatii, nu poate fi luata in considerare ca un motiv pentru impiedicarea sa sa isi vada fiul si sa il ia la domiciliul sau in intervalul mentionat, avand in vedere in acest sens si cele mentionate mai sus cu privire la starea conflictuala dinte parti.
Fata de aceste considerente, recursul promovat de parata s-a privit ca nefondat si respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila.