Cerere de revizuire. Conditii de admisibilitate. Notiunea de "inscris nou"
C. proc. civ. - art. 322 pct. 5
Motivele caracteristice de revizuire presupun ca hotararea atacata a fost justa in raport cu actele dosarului existente la momentul pronuntarii ei, insa ulterior, s-au descoperit materiale noi ori se constata ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel incat situatia de fapt retinuta de instanta, vazuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realitatii, impunandu-se retractarea acelei hotarari.
Extrasul de cont eliberat de banca si care atesta plata onorariului de avocat din primul proces, la care face referire revizuienta ca si act doveditor in posesia caruia ar fi intrat dupa pronuntarea hotararii atacate, nu se incadreaza in categoria inscrisurilor mentionate de pct. 5 al art. 322 din Codul de procedura civila, care sa poata fi invocat in sustinerea unei cereri de revizuire.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 290 din 15 februarie 2011, dr. C.B.N.
Prin decizia civila nr. 1656 din 13 decembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 4582/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta S.C. P S.A. Timisoara impotriva incheierii nr. 688 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Timis, pe care a modificat-o in parte, in sensul ca a inlaturat obligatia reclamantei de a plati suma de 8.462 lei catre parata S.C. E S.R.L. Timisoara cu titlu de cheltuieli partiale de judecata, mentinand-o in rest.
Limitandu-se la analiza modului de acordare a cheltuielilor de judecata de catre prima instanta, Curtea a retinut ca reclamanta a fost obligata, ca urmare a renuntarii la judecata intervenita dupa comunicarea cererii introductive, raportat la dispozitiile art. 246 alin. (3) din Codul de procedura civila, la plata sumei de cate 3.210 lei catre paratii A.I. si S.P., precum si a sumei de 12.572 lei catre parata S.C. E S.R.L. Timisoara. Ambele parti au sustinut, in recurs, ca paratii s-au prezentat la 7 termene de judecata, desi s-a prezentat doar avocatul cu delegatie de substituire, ca apararile au fost similare, ca s-au formulat sustineri identice, dar si ca, intr-o speta similara, instantele au acordat numai 5.000 lei cu titlu de onorariu avocatial. Verificand inscrisurile prezentate, in ceea ce priveste dovezile de achitare a onorariului de avocat de catre parati, s-a constatat ca la dosarul de fond au fost depuse chitante si facturi ce acopera sumele de cate 3.210 lei achitate de catre paratii A.I. si S.P., si suma de 4.110 lei de catre parata S.C. E S.R.L. Timisoara. Insa, in privinta sumei de 8.462 lei, s-a emis factura existenta la dosar, catre aceeasi parata, in cuprinsul careia se arata a fost intocmita in 8 iunie 2010, plata urmand sa fie efectuata prin cont bancar. Cu toate acestea, dovada efectuarii respectivei plati nu exista nici in dosarul primei instante si nici in cel de recurs. Cum sunt dovedite ca fiind efectuate doar partial platile de catre parati avocatului titular, prima instanta nu putea sa acorde decat in limita acestor dovezi sumele cu titlu de onorariu de avocat. Ca urmare, fara a mai face aprecieri asupra cuantumului nejustificat de mare al onorariului la plata caruia a fost obligata reclamanta, Curtea considerand a fi de prisos analiza incidentei dispozitiilor art. 274 alin. (3) din Codul de procedura civila, verificand, asa cum s-a aratat, dovada platii acestuia, l-a modificat, inlaturand obligarea reclamantei la plata sumei de 8.462 lei catre S.C. E S.R.L. Timisoara cu titlu de cheltuieli partiale de judecata.
Impotriva deciziei de mai sus a formulat, in temeiul art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila, cerere de revizuire S.C. E S.R.L. Timisoara, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii recursului societatii reclamante.
Prin decizia civila nr. 290 din 15 februarie 2011 pronuntata in dosarul nr. 1323/59/2010 Curtea de Apel Timisoara a respins calea extraordinara de atac, retinand faptul ca, in speta, partea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila, sustinand ca dupa pronuntarea deciziei civile nr. 1656 din 13 decembrie 2010, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. P S.A. Timisoara impotriva incheierii nr. 688 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Timis, care a fost modificata in parte, in sensul inlaturarii obligatiei reclamantei de a plati suma de 8.462 lei catre parata S.C. E S.R.L. Timisoara cu titlu de cheltuieli partiale de judecata, fiind mentinuta in rest, a intrat in posesia unor inscrisuri doveditoare noi (extrasul de cont eliberat de I.N.G. Bank, din care rezulta achitarea facturii seria CVF nr. 07608062010/08.06.2010, reprezentand onorariul de avocat aferent dosarului nr. 4582/30/2009 al Tribunalului Timis).
Revizuirea, cale extraordinara de atac de retractare, constituie un remediu procesual pentru inlaturarea acelor situatii exceptionale care au facut ca o hotarare judecatoreasca sa fie viciata chiar in substanta sa. Prin revizuire se urmareste retractarea unei hotarari judecatoresti care se vadeste a fi gresita in raport cu unele imprejurari de fapt survenite dupa pronuntarea acesteia, motivele revizuirii fiind expres si limitativ determinate de art. 322 din Codul de procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 5, "revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: (_) 5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere(_)".
Din interpretarea textului citat rezulta fara dubiu ca pentru a se putea formula o cerere de revizuire intemeiata pe acest motiv, in primul rand, trebuie sa fie vorba de un inscris ce nu a putut fi administrat initial, independent de vointa partii. In al doilea rand, inscrisul trebuie sa fi existat in momentul judecatii si partea care se prevaleaza de respectivul act sa nu-l fi putut produce in instanta din cauza retinerii lui de catre adversar ori dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa care nu-i poate fi imputata. Desigur ca daca inscrisul ca atare nu poate sa fie un act nou, este posibil sa poarte totusi o data ulterioara pronuntarii hotararii a carei revizuire se solicita, cu conditia insa sa se refere la situatii atestate de alte inscrisuri preexistente. Nu in ultimul rand, inscrisul nou invocat trebuie sa aiba o importanta deosebita, daca nu chiar hotaratoare, pentru dezlegarea pricinii.
In speta, extrasul de cont eliberat de banca si care atesta plata onorariului de avocat din primul proces, la care face referire revizuienta ca si inscris doveditor in posesia caruia ar fi intrat dupa pronuntarea hotararii atacate (desi el nu poarta nicio mentiune cu privire la data in care el a fost eliberat), Curtea apreciaza ca nu se incadreaza in categoria inscrisurilor mentionate de pct. 5 al art. 322 din Codul de procedura civila, care sa poata fi invocat in sustinerea unei cereri de revizuire, motivat de imprejurarea ca la data pronuntarii deciziei civile nr. 1656 din 13 decembrie 2010 absolut nicio imprejurare nu a impiedicat partea sa prezinte, fie acest inscris, fie un altul, eliberat de I.N.G. Bank, unde avocatul societatii isi are deschis un cont, el nefiind descoperit dupa data hotararii si nici nu a fost retinut de partea potrivnica. Pe de alta parte, desi partea insinueaza faptul ca o asemenea dovada ar fi existat in dosarul de fond, dar din motive neimputabile societatii nu s-ar mai fi gasit la dosarul cauzei in momentul pronuntarii deciziei atacate, adica el ar fi disparut, Curtea va inlatura aceste sustineri ca nefiind conforme cu realitatea. Astfel, dosarul primei instante, cu ocazia inaintarii lui in calea de atac, este nu numai numerotat, ci si sigilat, iar sigiliul nu este violat, toate filele fiind numerotate in ordine. Mai mult decat atat, partea nici nu a fost in masura sa indice la care anume dintre filele dosarului tribunalului a fost depus respectivul inscris, care ulterior ar fi disparut pana la momentul solutionarii recursului declarat de S.C. P S.A. Timisoara, criticile revizuientei potrivit carora instanta de recurs, constatand ca de la dosar lipseste aceasta dovada, ar fi avut obligatia de a pune in vedere reprezentantului partii sa o prezinte neputand fi primite din cel putin doua considerente: a) instanta de judecata nu are obligatia (ci doar posibilitatea) de a pune in vedere partilor ce dovezi sa produca, cata vreme acestea sunt asistate de avocati, adica de specialisti in drept, pentru ca altfel ar rupe echilibrul procesului, inclinand, in mod nepermis, balanta in favoarea uneia dintre partile aflate in litigiu, ceea ce duce la inlaturarea pozitiei de egalitate juridica specific procesului civil roman si, implicit, a caracterului echitabil al procedurii judiciare; 2) revizuirea este o cale de atac extraordinara de retractare, care poate fi introdusa numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege, prin intermediul acesteia neputandu-se aduce, hotararii atacate, critici in raport de materialul dosarului existent la data pronuntarii acesteia, ci numai pe baza unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la data solutionarii cauzei; cu alte cuvinte, in cadrul revizuirii, nu se pune problema realizarii unui control judiciar, ceea ce revizuienta incearca sa obtina, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul procesului finalizat cu pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita.
Motivele caracteristice de revizuire presupun ca hotararea atacata a fost justa in raport cu actele dosarului existente la momentul pronuntarii ei, insa ulterior, s-au descoperit materiale noi ori se constata ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel incat situatia de fapt retinuta de instanta, vazuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realitatii, impunandu-se retractarea hotararii respective. A da posibilitatea partilor de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a fost solutionata pricina si s-au stabilit raporturile litigioase dintre parti, ar insemna sa se deschida acestora dreptul de a provoca rejudecarea caii de atac, lucru care nu poate fi acceptat in actualul sistem al procedurii civile, in care aceasta cale extraordinara de atac tinde la retractarea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.