Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Contract de leasing. Clauze indoielnice. Consecinte
C. civ. - art. 983, art. 1066
Legea nr. 85/2006 - art. 64-67, art. 73
Pentru ca ratele de leasing neplatite sa se transforme automat, incepand cu momentul incetarii contractului, in daune-interese pentru neexecutare, este necesar ca partile sa fi prevazut in cuprinsul conventiei o clauza expresa in acest sens, din analiza textului de care se prevaleaza recurenta neputandu-se intelege cu certitudine daca incetarea contractului, ca o consecinta a rezilierii declarate de catre finantator pentru neplata integrala a ratelor de leasing, nu il scuteste pe utilizator de plata integrala a ratelor pentru trecut (adica, a ratelor scadente la data rezilierii, dar neplatite) sau pentru viitor (adica, a restului ratelor de leasing, pana la expirarea perioadei de contract), stiut fiind faptul ca, atunci cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga.
Chiar daca in contractul de leasing se prevede ca in caz de reziliere partea in culpa datoreaza si daune pentru acoperirea integrala a prejudiciului cauzat, aceasta clauza nu este decat una de principiu, neputand determina, prin ea insasi, concluzia ca debitoarea ar fi tinuta sa plateasca daune-interese in cuantumul ratelor viitoare, pentru aceasta trebuind sa existe o clauza penala prin care partile sa fi evaluat anticipat despagubirile datorate creditorului in acest fel.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 220 din 8 februarie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 2764 din 17 noiembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1344/108/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestatia formulata de creditoarea S.C. T Leasing I.F.N. S.A. Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei S.C. M S.R.L. Arad intocmit de lichidatorul judiciar S.C.P. E S.P.R.L. Arad.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs societatea creditoare, solicitand modificarea ei, in sensul admiterii contestatiei la tabel.
Prin decizia civila nr. 220 din 8 februarie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul creditoarei S.C. T Leasing I.F.N. S.A. Bucuresti, mentinand sentinta comerciala nr. 2764 din 17 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1344/108/2009.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca, in esenta, recurenta sustine ca in mod gresit judecatorul-sindic i-a respins contestatia la tabelul preliminar al creantelor intocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. M S.R.L. Arad, mentinand-o inscrisa doar cu suma de 223.059 lei din totalul de 590.435 lei, pentru care a depus declaratie de creanta.
Curtea a constatat ca in mod corect practicianul i-a inlaturat suma de 367.376 lei, apreciind ca aceasta nu indeplineste conditiile de admisibilitate pretinse de Legea nr. 85/2006, modificata, iar judecatorul-sindic in mod judicios a retinut ca este neintemeiata contestatia pe care a formulat-o impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei.
Astfel, in conformitate cu art. 64-67 din acest act normativ, cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar potrivit evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii. La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii. Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. Toate creantele prezentate pentru a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administratorul judiciar sau creditori. Administratorul judiciar va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, in vederea indeplinirii acestei atributii avand dreptul de a solicita explicatii de la debitor, putand purta discutii cu fiecare creditor, solicitandu-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Intr-adevar, ca urmare a neplatii ratelor de leasing pe o perioada mai mare de 60 de zile de la data scadentei fiecarei rate, asa cum a fost stipulat expres la art. 22 - Calculul si esalonarea platilor - din contract, in temeiul art. 15 din O.G. nr. 51/1997, republicata, cu modificarile ulterioare, si a art. 15.3 din contractele de leasing financiar nr. 26434/10.01.2008, nr. 27646/29.02.2008 si nr. 29453/02.05.2008, in data de 26 februarie 2009 recurenta i-a trimis debitoarei o adresa de reziliere, cele trei contracte incetand, utilizatorul fiind obligat, in conformitate cu art. 18.1, coroborat cu art. 15.4, sa restituie bunurile care fac obiectul leasingului, finantatorul intrand in posesia acestora, in calitate de proprietar. De asemenea, art. 15.2 din contract stipuleaza ca, in caz de reziliere, partea in culpa datoreaza si daune pentru acoperirea integrala a prejudiciului cauzat, art. 17.1 prevazand ca utilizatorul isi exprima optiunea ferma de cumparare la sfarsitul perioadei de leasing a bunului/bunurilor.
Totusi, sunt neintemeiate sustinerile creditoarei in sensul ca, dat fiind faptul ca in functie de momentul rezilierii utilizatorul ramane de obicei cu mai multe rate neplatite, toate acestea se transforma automat, conform contractului, incepand cu momentul incetarii acestuia, in daune-interese pentru neexecutare, in componenta carora intra capitalul, fara dobanda, asigurare bun, redeventa, plata T.V.A. (ca si cum ar fi fost facturata o rata din timpul derularii leasingului). Pentru ca acest lucru sa se intample ar fi fost imperios necesar ca partile sa fi prevazut in cuprinsul contractului, care reprezinta legea partilor - acestea fiind tinute sa-l respecte intocmai potrivit adagiului latin pacta sunt servanda -, o clauza expresa in acest sens, ceea ce nu au facut, din analiza art. 15.7, de care se prevaleaza recurenta, neputandu-se intelege cu certitudine daca incetarea contractului, ca o consecinta a rezilierii declarate de catre finantator pentru neplata integrala a ratelor de leasing timp de mai mult de 60 de zile de la data scadentei obligatiei (art. 15.3), nu il scuteste pe utilizator de plata integrala a ratelor pentru trecut (adica, a ratelor scadente la data rezilierii, dar neplatite) sau pentru viitor (adica, a restului ratelor de leasing, pana la expirarea perioadei de contract, asa cum sustine creditoarea). Or, este stiut faptul ca, desi din punct de vedere al teoriei dreptului, leasingul este un contract negociat, in practica el este unul de adeziune, utilizatorul fiind tinut sa-l semneze, de regula, in forma propusa de finantator, asa cum se intampla si in cazul contractelor de credit bancar (dovada in acest sens fiind imprejurarea ca toate conventiile de leasing, in care recurenta detine calitatea de finantator, au aceleasi clauze generale). Ca atare, orice clauza indoielnica ii este imputabila exclusiv acesteia din urma, iar art. 983 din Codul civil statueaza ca atunci cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga, care in speta de fata este intimata.
Este de retinut si faptul ca societatea creditoare da dovada de inconsecventa in cuprinsul cererii de recurs, in sensul ca, pe de o parte, face referire la art. 15.7 din conventie, afirmand ca rezilierea contractului de leasing in oricare dintre situatiile reglementate de 15.3 (printre care se regaseste si neplata ratelor de leasing timp de cel putin 60 de zile, in actul juridic semnat de parti facandu-se referire la "neexecutarea integrala a obligatiei de plata a ratei de leasing timp de cel mult 60 de zile de la data scadentei obligatiei"), nu il scuteste pe utilizator de plata integrala a ratelor viitoare, aceasta clauza reglementand, in opinia sa, respectiva obligatie a locatarului, iar pe de alta parte, invoca art. 15.2, lasand sa se inteleaga ca plata sumei rezultata din adunarea ratelor de leasing ulterioare incetarii contractului, pana la sfarsitul perioadei stabilita in contract, i-ar reveni cu titlu de daune-interese (compensatorii), ca echivalent al prejudiciului suferit pentru neexecutarea partiala a obligatiei de catre debitor. Chiar daca art. 15.2 din contractele de leasing prevede ca in caz de reziliere, partea in culpa datoreaza si daune pentru acoperirea integrala a prejudiciului cauzat, aceasta clauza nu este decat una de principiu, neputand determina, prin ea insasi, concluzia ca debitoarea ar fi tinuta sa plateasca daune-interese in cuantumul ratelor viitoare, pentru aceasta trebuind sa existe, asa cum s-a aratat si mai sus, o prevedere expresa distincta, o clauza penala prin care partile sa fi evaluat anticipat despagubirile datorate creditorului in acest fel, art. 1066 din Codul civil aratand ca clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i.
Nu in ultimul rand, simplul fapt ca, in conformitate cu art. 8 din O.G. nr. 51/1997, republicata, cu modificarile ulterioare, contractele de leasing, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii obligatiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, nu insemna ca o declaratie de creanta depusa de un creditor ce detine un astfel de titlu trebuie primita pur si simplu de practician. Atat in vechea reglementare, cat si in cea actuala, legiuitorul a stabilit cu precizie si claritate pasii ce trebuie urmati in aplicarea procedurii de executare silita concursuala a creantelor debitorului insolvent. Sub acest aspect, intr-o sectiune distincta a legii, intitulata "Primele masuri", sunt descrise activitatile care trebuie intreprinse de judecatorul-sindic, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul judiciar, creditorii sociali si asociati, ordinea operatiunilor si termenele in care persoanele implicate in procedura sunt obligate sa se incadreze, toate aceste operatiuni si competente fiind reglementate punctual. In acest profil, pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului legea prevede un termen de decadere, obligand administratorul sau lichidatorul judiciar sa verifice toate creantele care nu rezulta din titluri executorii. Intrucat practicianul este prezumat de legiuitor ca fiind un cunoscator si profesionist, unul dintre organele care aplica procedura, acesta este obligat sa verifice toate creantele, sa ceara lamuriri, sa-si sprijine constatarile pe documente justificative si pe texte de lege, si sa intocmeasca tabele de creanta.
In speta, judecatorul-sindic a impus lichidatorului judiciar sa se conformeze dispozitiilor Legii nr. 85/2006, modificata, si sa procedeze la verificarea creantei recurentei contestatoare prin prisma inscrisurilor si a documentelor doveditoare, mai exact a clauzelor contractelor de leasing, si sa intocmeasca tabelul preliminar care sa cuprinda fara echivoc toate informatiile privitoare la sumele pretinse de S.C. T Leasing I.F.N. S.A. Bucuresti. Pe de alta parte, practicianul a ordonat creantele in sensul cerut de lege, aratand ca suma de 367.376,02 lei nu poate fi primita deoarece din declaratia de creanta nu rezulta explicit care ar fi pierderea suferita de creditoare in cazul contactelor invocate, nerezultand beneficiul de care aceasta a fost lipsita prin neexecutarea de catre debitoare a obligatiilor sale, partea aratand in scris clauzele contractuale in temeiul carora pretinde respectiva suma, toti creditorii fiind interesati sa fie elucidate sub toate aspectele diferendele asupra existentei si certitudinii creantelor de suportat si de incasat din averea falitei. De asemenea, trebuie avut in vedere ca potrivit alin. 3 al art. 66 din Legea insolventei, toate creantele prezentate pentru a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori, recurenta neinterpretand in totalitate acest text atunci cand a invocat doar prevederile alin. 1 al respectivului articol. Drept urmare, in situatia in care creanta unui creditor este contestata, judecatorul-sindic este obligat sa faca o verificare atat asupra caracterului cert si exigibil al creantei declarate, cat si asupra temeiniciei ei, pentru ca chiar daca un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca "netemeinic si nelegal" decat in ipoteza in care el este atacat pe caile prevazute de lege, judecatorul de insolventa nu poate ignora motivele invocate in contestatia lichidatorului judiciar.