Contract de prestari-servicii. Despagubiri pentru executare defectuoasa. Conditii
C. civ. - art. 1082-1086
Executarea indirecta a obligatiilor asumate da dreptul creditorului sa obtina de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit atat ca urmare a neexecutarii ori executarii cu intarziere, cat si ca urmare a executarii lor necorepunzatoare. Prejudiciul suferit de creditor trebuie sa cuprinda nu numai pierderea efectiva (damnum emergens), ci si castigul nerealizat (lucrum cesans). Debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau, in toate cazurile fiind reparabil numai prejudiciul direct, care se gaseste in legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea, executarea cu intarziere sau defectuoasa a contractului.
Desi in contract nu au fost prevazute clauze minimale care sa reglementeze modul in care se vor rezolva eventualele deficiente de calitate ale produselor realizate, este de neacceptat ca partea prestatoare, care a incalcat obligatiile sale privind executarea unui serviciu de calitate, sa nu fie obligata sa suporte consecintele executarii necorespunzatoare a obligatiilor sale legal asumate, in sensul de a plati daune-interese co-contractantului, stiut fiind faptul ca executarea este defectuoasa sau necorespunzatoare si atunci cand prestatia a fost realizata fara respectarea conditiilor stabilite in standardele uzuale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 70 din 1 martie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 1858 din 19 iulie 2010 pronuntata in dosarul nr. 860/108/2008 Tribunalul Arad a respins atat cererea de redeschidere a dezbaterilor, cat si exceptia de inadmisibilitate, admitand, in schimb, actiunea formulata de reclamanta S.C. R S.R.L. Sebis impotriva paratei S.C. E S.R.L. Maxineni, obligand-o pe aceasta din urma la plata sumei de 195.963,66 lei, reprezentand pret datorat conform contractului si 9.079,39 lei dobanzi legale. De asemenea, tribunalul a admis in parte cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala S.C. E S.R.L. impotriva paratei reconventionale S.C. R S.R.L., dispunand rezilierea contractului de prestari-servicii nr. 3/23.01.2007 incheiat intre cele doua societati, obligand parata reclamanta reconventional la plata sumei de 65.166,90 lei, reprezentand materiale si materie prima, respingand restul pretentiilor acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata S.C. E S.R.L. Maxineni, solicitand modificarea ei in parte, in sensul respingerii cererii principale si admiterii integrale a cererii sale conexe.
Prin decizia civila nr. 70 din 1 martie 2011 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul paratei si a schimbat in parte hotararea atacata, in sensul ca a exonerat apelanta de la plata sumei de 9.079,39 lei cu titlu de dobanzi legale si, admitand in parte cererea reconventionala, a obligat intimata sa-i plateasca suma de 100.219,94 euro cu titlu de daune-interese, mentinand-o in rest.
In considerente s-a retinut ca sanctiunea decaderii paratei din dreptul de a formula motive de apel, intrucat aceasta nu a respectat obligatia de a depune motivele pana la termenul de judecata din 19 octombrie 2010, nu poate fi aplicata pentru ca nu atunci a avut loc prima zi de infatisare, care, potrivit art. 134 din Codul de procedura civila, este aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii. De altfel, chiar textul invocat de intimata [art. 287 alin. (2) din acelasi cod], arata ca aceasta cerinta poate fi implinita pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare, lucru care s-a si intamplat, motivele de apel fiind trimise de parte, prin posta, in data de 5 noiembrie 2010.
Intr-adevar, intre cele doua parti litigante a fost incheiat contractul de prestari-servicii nr. 3/23.01.2007, prin care intimata, in calitate de prestator, s-a obligat sa efectueze, in favoarea apelantei, in calitate de beneficiar, activitati de confectionare de incaltaminte, constand in operatiuni de injectat talpa, finisat si ambalat incaltaminte pentru 14.348 perechi la art. 291/2 si 261, utilizand materialele puse la dispozitie de catre beneficiar, productia zilnica fiind de cca. 1.000 de perechi, ulterior fiind semnate mai multe acte aditionale, prin care s-au modificat doar obligatiile prestatorului, mai exact prevederile art. III, referitoare la efectuarea productiei pentru alte articole, mentionandu-se cantitatea si pretul manoperei pentru acestea, restul clauzelor ramanand neschimbate.
Din ansamblul probelor administrate in prima instanta rezulta fara putinta de tagada ca, pe de o parte, intimata nu a executat in totalitate serviciile la care s-a obligat, iar pe de alta parte, ca cel putin partial, serviciile prestate nu au fost de calitate, motiv pentru care o cantitate semnificativa din produsele finite livrate la export de catre apelanta unor beneficiari straini au fost refuzate, ceea ce a cauzat acesteia din urma prejudicii semnificative.
Din concluziile expertizei contabile a reiesit, asa cum a retinut si tribunalul, ca intimata a efectuat doar partial prestarea la care s-a obligat, in sensul ca a executat mai putine perechi de incaltaminte decat trebuia potrivit contractului si fata de cate materiale i s-au pus la dispozitie de catre apelanta, astfel ca o parte dintre materiile prime livrate au ramas neutilizate sau au fost utilizate prin fabricarea de incaltaminte cu defecte, retinute de parte, specialistul determinand ca materialele, materiile prime si productia neterminata, corespunzand cu situatia scriptica inregistrata in contabilitatea celor doua societati, ajung la valoarea de 65.166,90 lei, suma pentru care in mod corect a si fost admisa cererea reconventionala.
Totusi, eronat judecatorul fondului a apreciat ca, atata timp cat aceasta nu s-a obligat la nimic cu privire la raspunderea contractuala in caz de executare defectuoasa a produselor, cu privire la costurile suplimentare privind inlaturarea defectelor si costurile suplimentare de transport, intimata nu poate fi obligata si la plata celorlalte sume solicitate cu titlu de daune-interese, cu atat mai mult cu cat, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor, paratei reconventionale i s-a acordat asistenta de catre reclamanta reconventionala nu doar inainte de inceperea productiei, ci si ulterior, chiar pana la finalizarea produselor din anumite articole, raspunderea apartinandu-i si acesteia din urma, care desi a verificat produsele prin proprii specialisti, a ingaduit ca marfa sa fie expediata beneficiarilor finali. Este adevarat ca art. 1073 si urm. din Codul civil prevad ca creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si are dreptul la dezdaunare in caz contrar, in obligatiile de a preda lucrul acesta aflandu-se in rizico-pericolul creditorului, dar intrucat intimata si-a indeplinit obligatiile asumate potrivit contratului, dreptul la dezdaunare nu poate fi invocat. Desi potrivit art. 1082 debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii, textul nu este aplicabil in prezenta cauza, iar art. 1085 arata ca el nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau, dol definit de art. 960 din Codul civil. Or, reclamanta reconventionala nu a invocat si nici dovedit un asemenea dol, astfel incat, vazand si prevederile art. 1087, tribunalul a respins pretentiile partii apelante cu privire la daunele-interese constand in prejudiciu si profit nerealizat.
In primul rand, este de retinut ca prima instanta a facut o gresita aplicare a legii, considerand, in mod inexplicabil, ca datorita faptului ca partile nu au reglementat in contract ca prestatorul raspunde pentru executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate, el nu ar putea fi obligat la daune-interse. Aceasta, desi textul art. 1073 din Codul civil este mai mult decat lamuritor. Executarea indirecta a obligatiilor asumate da dreptul creditorului sa obtina de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit atat ca urmare a neexecutarii ori executarii cu intarziere, cat si ca urmare a executarii lor necorepunzatoare. In cazul in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila, creanta initiala este inlocuita cu o alta creanta, aceea de despagubire, care are drept obiect suma de bani ce reprezinta prejudiciul incercat de creditor, asa cum este cazul in speta, chiar daca nu are loc o transformare a obligatiei initiale intr-una noua.
Cum intre parti a existat un contract valabil incheiat, este evident ca nu ne putem afla decat pe taramul raspunderii civile contractuale, ale carei conditii sunt, in afara legaturii contractuale, care reprezinta premisa angajarii raspunderii debitorului, existenta unei fapte ilicite, care a adus atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, existenta unui prejudiciu material in care se concretizeaza aceasta atingere, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si, nu in ultimul rand, vinovatia celui care a savarsit respectiva fapta, cum corect a aratat si apelanta.
In al doilea rand, desi face referire la prevederile art. 1085 din Codul civil, tribunalul confunda "dolul", in sens de intentie, de culpa grava, care face ca debitorul sa raspunda nu numai de prejudiciile previzibile in momentul incheierii contractului, dar si de cele imprevizibile, cu "dolul" reglementat de art. 960 din acelasi cod - viciu de consimtamant, care este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat, concluzionand eronat ca intrucat reclamanta reconventional nu a invocat si dovedit un astfel de dol, nu se poate face aplicarea dispozitiilor art. 1082 din Codul civil.
Retinerile judecatorului fondului sunt gresite si sub aspectul ca, desi pentru a se naste dreptul creditorului de a pretinde despagubiri de la debitor este necesar ca neexecutarea, executarea cu intarziere ori necorespunzatoare a obligatiilor sa-i fie imputabila acestuia, deci debitorul sa fi avut o vina atunci cand nu si-a indeplinit ori si-a indeplinit defectuos obligatia, trebuie avut in vedere ca in materia raspunderii contractuale, pana la proba contrarie, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului. Aceasta, pentru ca in materia analizata debitorul este cel care trebuie sa dovedeasca, daca doreste sa fie exonerat de raspundere, ca nerespectarea obligatiei se datoreaza unor cauze straine, deci cazului fortui sau de forta majora, ori vinei insesi a creditorului.
In speta, intimata a incercat sa produca o asemenea dovada, sustinand ca operatiunile pe care le-a efectuat au fost facute sub supravegherea reprezentantilor apelantei, care au realizat si receptia calitativa si cantitativa la sediul societatii prestatoare, locul de incarcare si expeditie a marfii. Desi este adevarat ca contractul initial a fost modificat prin mai multe acte aditionale, care cuprind articolul ce trebuie prestat sau operatiunea la care este supus, cantitatea de articole si pretul manoperei, ceea ce denota faptul ca parata l-a negociat si acceptat, din faptul ca in actul aditional din 22 martie 2007 este prevazut ca facturarea se va face pe articol, in functie de fazele de lucru efectuate de catre prestator, conform preturilor prezentate, iar in cel din 1 februarie 2007 se arata ca prestatorul are obligatia de a efectua operatiuni de pregatire pentru injectare, injectat talpi, finisat si ambalat incaltaminte, facturile fiind acceptate la plata si neobiectate, nu se poate trage concluzia ca apelanta a verificat dupa fiecare faza calitatea produselor. Aceasta, cu atat mai mult cu cat art. IV pct. 4 din contract prevede doar ca beneficiarul avea obligatia sa puna la dispozitia prestatorului o persoana cu aptitudini tehnice pentru a verifica, impreuna cu o persoana delegata a prestatorului, consumurile de materiale si calitatea talpilor injectare inainte de inceperea productiei. Ca atare, aceasta clauza se referea fara echivoc la situatia materiilor prime predate de catre apelanta, in sensul verificarii calitatii fetelor cusute, a cantitatilor, precum si a procedurilor prealabile inceperii productiei.
Expertiza tehnica judiciara a stabilit ca incaltamintea realizata de intimata prezinta mai multe defecte, respectiv fete trase neuniform pe calapod, fete trase cu cute vizibile, fete neimperecheate, talpi cu defecte vizibile (ciupituri), concluziile specialistului fiind ca talpa este dezlipita partial, exista margini de talpa desprinse de fete - separare neteda - 0,5-2,0 cm., polizarea fetei incaltamintei a fost una neuniforma, ca adancime si oscilanta, remedierile sunt vizibile si inestetice, nu s-a respectat proportia corecta de poliol, isocianat si antistatic (substante utilizate la ungerea matritelor de injectare). Avand in vedere scopul pentru care era destinata productia - echipament de protectie - valorificarea cu aceste defecte nu este posibila, cerintele de calitate fiind maxime, nivelul limita pentru defectele admise AQL, utilizat la controlul calitativ efectuat statistico-matematic, fiind similar cu AQL-ul produselor alimentare, din experienta de prospectare a pietei reducerile de pret variind intre 30% si 70% fata de pretul initial, functie de oferta existenta si de conjunctura economica. Pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la produsele in litigiu tot expertul a stabilit ca productia a fost realizata in responsabilitatea societatii intimate (un argument in acest sens fiind faptul ca prestatorul nu avea in dotare, la acea data, un robot pentru operatiunea de scamosare), prezenta tehnicianului apelantei neputand schimba datele problemei, si anume ca productia s-a realizat de catre S.C. R S.R.L. Sebis, ci doar ca persoanele care au fost instruite nu au mai lucrat ulterior la aceste produse, aceasta fiind explicatia faptului ca primele livrari au corespuns din punct de vedere calitativ.
In ceea ce priveste stabilirea despagubirilor ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor, avand in vedere ca partile contractante nu au prevazut o clauza penala, evaluarea conventionala ulterioara producerii prejudiciului neputand avea loc ca urmare a retragerii reprezentantului intimatei de la negocieri, iar evaluarea legala neavand aplicabilitate in speta (din punctul de vedere al beneficiarului), singura modalitate ce poate fi luata in discutie este cea judiciara (art. 1084-1086 din Codul civil).
Primul principiu in materie prevede ca prejudiciul suferit de creditor datorita neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiva (damnum emergens), cat si castigul nerealizat (lucrum cesans), contrar celor retinute de tribunal. Un alt principiu, la care s-a facut deja referire mai sus, statueaza ca debitorul nu raspunde, de regula, decat de daunele-interese care au fost prevazute sau au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau. Aceasta, deoarece in materie contractuala este de presupus ca partile si-au asumat obligatii numai in masura consecintelor pe care le puteau prevedea la momentul cand au incheiat actul juridic. Nu in ultimul rand, potrivit unui al treilea principiu, in toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, care se gaseste in legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea, executarea cu intarziere sau defectuoasa a contractului.
Curtea constata ca apelanta a dovedit toate circumstantele care conduc la aplicarea principiilor mai sus expuse. Astfel, valoarea serviciilor de reparatie a produselor cu deficiente de calitate refuzate de beneficiarul extern S.C. K Austria a fost de 71.163,45 euro, la care se adauga atat contravaloarea reala a transportului (pentru ca S.C. M S.R.L. Italia a refacturat in plus 1.330 euro, suma care nu poate fi imputata societatii intimate) suportat tot de apelanta si care se ridica la suma de 4.250 euro, cat si cheltuielile de logistica, manopera, deplasare si de retur in cuantum total de 24.806,49 euro, suma de 5.636 euro, provenita de la alti clienti ai S.C. M Italia S.R.L. nefiind facturata catre S.C. E S.R.L. Maxineni si nici inregistrata in contabilitatea acesteia, ceea ce determina neluarea ei in calcul. De asemenea, cata vreme in contractul nr. 2/01.09.2005 dintre apelanta si S.C. K Austria nu exista nicio clauza care sa prevada ca in caz de neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei partea in culpa datoreaza penalitati intr-un anumit cuantum, este evident ca nici suma de 46.389,04 euro ceruta de beneficiarul extern apelantei cu acest titlu nu poate fi imputata intimatei drept despagubiri pentru nerespectarea contractului de prestari-servicii nr. 3/23.01.2007, cererea paratei reclamanta reconventional, sub acest aspect, fiind neintemeiata.
Concluzionand, instanta apreciaza ca desi in contractul dintre partile aflate in litigiu nu au fost prevazute clauze minimale care sa reglementeze modul in care se vor rezolva eventualele deficiente de calitate ale produselor realizate, este de neacceptat ca partea prestatoare, care a incalcat obligatiile sale privind executarea unui serviciu de calitate, sa nu fie obligata, in temeiul art. 1084-1086 din Codul civil, sa suporte consecintele executarii necorespunzatoare a obligatiilor sale legal asumate, in sensul de a plati daune-interese co-contractantului, stiut fiind faptul ca executarea este defectuoasa sau necorespunzatoare si atunci cand prestatia a fost realizata fara respectarea conditiilor stabilite in standardele uzuale (in executarea unor produse de incaltaminte existand asemenea standarde, dupa cum a aratat si specialistul). Raportat la cele stabilite de experti, intimata trebuie sa suporte, in afara contravalorii materiilor prime livrate ramase neutilizate si a productiei neterminate, la care a fost obligata de prima instanta, si suma de 100.219,94 euro.
Insa, dat fiind faptul ca in cazul in care apelanta, in calitate de beneficiar, nu ar fi obligata sa plateasca intimatei, asa cum s-a dispus de catre judecatorul fondului, contravaloarea facturilor emise de aceasta pentru serviciul prestat, respectiv manopera executata, s-ar ajunge la situatia in care S.C. E S.R.L. Maxineni s-ar imbogati fara justa cauza in detrimentul S.C. R S.R.L. Sebis (in sensul ca aceasta ar primi contravaloarea incaltamintei livrate partenerilor externi fara sa suporte costurile de productie, desi a subcontractat acest serviciu catre intimata), ceea ce nu ar fi echitabil, Curtea va respinge apelul sau cu privire la acest aspect, sentinta tribunalului care a admis actiunea principala si a obligat-o la plata sumei de 195.963,66 lei fiind temeinica si legala, in baza exceptiei de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) impunandu-se doar inlaturarea obligarii sale la plata sumei de 9.079,39 lei cu titlu de dobanzi legale, ele nefiind datorate tocmai ca o consecinta a executarii defectuoase a obligatiilor de catre cealalta parte. Aceasta, intrucat prin invocarea exceptiei mentionate, partea care intelege sa se prevaleze de respectivul mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba (in cazul nostru, plata facturilor emise de prestator), fara ca partea care pretinde aceasta executare (prestatorul serviciului) sa-si execute obligatia, obtine, fara interventia instantei de judecata, o suspendare a executarii propriilor obligatii pana la momentul in care cealalta parte isi va indeplini obligatia ce-i revine, de indata ce aceste obligatii vor fi indeplinite efectul suspensiv incetand. Evident ca, raportat la prevederile art. 1144 si urm. din Codul civil, cele doua obligatii reciproce se vor stinge pana la concurenta celei mai mici dintre ele, operatiune juridica care va fi realizata la momentul executarii hotararii, cand se va si stabili care este in lei, la cursul oficial stabilit de banca centrala, echivalentul creantei apelantei, dat fiind ca partea a cerut obligarea intimatei la plata de despagubiri doar in moneda unica europeana, pe cand creanta acesteia din urma este in lei.
In speta, contrar celor afirmate de intimata, nu este aplicabil principiul solve et repete pentru simplul motiv ca in contractul dintre parti nu s-a prevazut o asemenea clauza, in virtutea careia o reclamatie de calitate sau de cantitate a cumparatorului nu poate fi invocata ca temei al refuzului de plata ori pentru amanarea platii. Ca atare, societatea debitoare avea tot dreptul ca opuna creditorului sau exceptii izvorand din neindeplinirea obligatiei chiar inainte de a fi platit integral pretul sau prestatia la care era obligata prin contract.
Nu in ultimul rand, nici suma de 54.608,32 euro, reprezentand pretins profit nerealizat de catre apelanta, desi, in principiu, nu poate fi exclusa din categoria prejudiciilor directe la care ar putea fi obligata intimata, nefiind dovedita in niciun fel, nu poate fi acceptata de Curte, partea neconformandu-se exigentelor impuse de art. 1169 din Codul civil si de alin. (1) al art. 129 din Codul de procedura civila, doar aratarea unei anumite sume, despre care se afirma numai, ca ar reprezenta profit nerealizat nefiind suficienta pentru a determina convingerea instantei ca cererea de chemare in judecata este intemeiata in aceasta privinta. De altfel, din concluziile scrise formulate de apelanta rezulta ca aceasta face confuzie intre profitul nerealizat si penalitatile facturate de partenerii sai straini (in suma totala de 86.389,04 euro), considerand ca aceasta suma reprezinta profitul sau nerealizat, pe care nu l-a cerut in totalitate, ci doar in limita a 54.608,32 euro.
Sustinerile intimatei privitoare la faptul ca inscrisurile prezentate de apelanta pentru dovedirea prejudiciului nu ar avea valoare juridica, reprezentand, de fapt, o suma de acte fara nicio forta probanta, care nu pot face dovada pagubei pretins cauzate, cu atat mai mult cu cat contractul incheiat cu S.C. M Italia S.R.L. si S.C. M S.A.A. nu este stampilat, nu are numar de inregistrare, iar administratorul F.F. l-a semnat atat pentru reclamanta, cat si pentru S.C. M Italia S.R.L., nu pot fi primite, fiind contrazise de concluziile expertului contabil, care a aratat, in raspunsul la obiectivul nr. 5 propus de parata reclamanta reconventional, ca desi nu se poate pronunta asupra corectitudinii facturilor depuse la dosar, acestea sunt inregistrate in contabilitatea societatii (adica nu sunt fictive) si au valoare fiscala (in raspunsul la obiectivul nr. 1 propus de reclamanta parata reconventional), lipsa unui numar de inregistrare al contractului de prestari-servicii din 15 mai 2007 neputand atrage nevalabilitatea conventiei, fiind vorba de un act juridic consensual, iar semnarea lui de doua ori de catre dl. F.F. se explica doar prin faptul ca aceasta persoana reprezinta atat societatea apelanta, cat si firma care a intermediat perfectarea contractului de reparatie cu o alta societatea italiana (S.C. M S.A.A.), lucru neinterzis de lege, lipsa stampilei neatragand nevaliditatea contractului cata vreme el este semnat de reprezentantul legal al persoanei juridice. Imprejurarea, reala de altfel, ca unele dintre facturile emise de partenerii externi ai apelantei au tiparita data transmiterii lor (data imprimata de aparatul fax), care este ulterioara datei inregistrarii actiunii la tribunal, nu este de natura sa determine inlaturarea lor ca si mijloace de proba, daunele solicitate si probate trebuind a fi luate in considerare chiar daca apelanta nu a emis inca, la randul sau, facturi pe seama intimatei, aceasta chestiune fiind una pur contabila si nu una juridica.