Tichete de masa. Prescriptia dreptului material la actiune avand ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masa. Executarea clauzei contractuale privitoare la acordarea tichetelor de masa
Legea nr. 142/1998, art. 1 alin. (1)
Legea nr. 53/2003, art. 283 alin. 1 lit. c) si e)
Termenul de prescriptie a dreptului material la actiune avand ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masa, prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate, este cel reglementat de art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele de munca. Pentru acordarea tichetelor de masa este necesar ca angajatorul sa aiba capacitatea financiara de a suporta costurile tichetelor de masa.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2304 din 15 octombrie 2010, dr. C.P.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Caras-Severin sub nr. 551/115/16 februarie 2010, reclamantul I.V. a chemat in judecata paratii CNCF CFR SA Bucuresti - Sucursala Regionala CFR Timisoara si Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA Bucuresti solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa oblige paratii la plata contravalorii tichetelor de masa pe perioada 1 februarie 2009 - 31 decembrie 2009.
Prin sentinta civila nr. 1016/7 iunie 2010, Tribunalul Caras-Severin a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului pentru perioada 1 februarie 2009 - 16 septembrie 2009, a admis actiunea reclamantului si a obligat parata CN CFR SA - Sucursala Regionala CF Timisoara - Divizia Trafic sa-i plateasca reclamantului contravaloarea tichetelor de masa cuvenite acestuia si neacordate pentru munca prestata in perioada 1 februarie 2009 - 31 decembrie 2009, luand act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a constatat ca dreptul la actiune este supus prescriptiei in conditiile art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii, respectiv in termeul de 3 ani, deoarece obiectul litigiului il constituie obligarea paratei la plata unor despagubiri banesti ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale si contractuale referitoare la acordarea unei alocatii de hrana sub forma tichetelor de masa.
Sub aspectul fondului a retinut ca reclamantul a fost angajatul Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA - Sucursala Regionala Cai Ferate Timisoara - Divizia Trafic pana la 31 decembrie 2009, data la care i-a incetat raportul de munca prin decizia nr. 362/22 decembrie 2009.
In urma negocierilor dintre reprezentantii salariatilor din Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA si reprezentantii administratiei Companiei, concretizate in dispozitiile art. 77 alin. 1 din contractul colectiv de munca al Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, valabil pentru anii 2009 - 2010, s-a decis ca salariatii companiei sa beneficieze de acordarea a cate unui tichet de masa/zi/angajat, in conformitate cu prevederile legale. Acest contract constituie legea partilor. Executarea lui este obligatorie pentru parti, iar neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Neacordarea tichetelor de masa in perioada 1 februarie 2009 - 31 decembrie reprezinta o incalcare a "legii partilor", parata fiind obligata, in temeiul art. 269 din Codul muncii, sa repare integral prejudiciul produs reclamantului.
In termen legal, impotriva sentintei mentionate mai sus, au declarat recurs paratii CNCF CFR SA Bucuresti - Sucursala Regionala CFR Timisoara si Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA Bucuresti.
Prin recursul declarat, parata CNCF CFR SA Bucuresti - Sucursala Regionala CFR Timisoara a solicitat modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii, aratand ca in mod eronat prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, deoarece, in speta, se pune problema executarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, iar termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, respectiv de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.
Cu privire la fondul pricinii, sustine ca in mod gresit instanta a ignorat situatia de agent economic monitorizat, precum si ca obligatia contractuala asumata de angajator nu mai este susceptibila de executare, deoarece imprejurarile in care trebuia executata o fac radical diferita fata de cea asumata de angajator la data semnarii contractului, cand circumstantele economico-financiare erau diferite.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 142/1998, alocatia individuala de hrana, sub forma tichetelor de masa, se acorda, in toate cazurile, numai daca exista un contract individual de munca, angajatorul are capacitatea financiara de a suporta costurile tichetelor de masa, exista clauze stabilite pentru contractul individual de munca referitoare la acordarea alocatiei individuale de hrana sub forma tichetelor de masa. Aceste conditii nu sunt indeplinite, intrucat, in perioada respectiva, in bugetul de venituri si cheltuieli nu au fost prevazute sume cu aceasta destinatie.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 coroborat cu art. 3041 cod procedura civila.
Parata CNCF CFR SA Bucuresti, prin recursul declarat, a solicitat modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii, aratand ca in mod gresit a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, deoarece tichetele de masa intra in categoria cheltuielilor sociale, astfel incat reprezinta un drept social, iar nu salarial.
Totodata, sustine ca acordarea tichetelor de masa de catre angajator nu constituie o obligatie ex lege, ci doar despre o posibilitate, conditionata decisiv de bugetele de venituri si cheltuieli si de resursele financiare proprii. In acelasi sens s-a pronuntat si ICCJ, prin decizia nr. 14/2008, intr-o speta similara, precum si instantele judecatoresti: Curtea de Apel Suceava prin decizia din dosarul 272/86/2010, Tribunalul Vrancea prin sentinta civila nr. 369/25 mai 2010 pronuntata in dosarul nr. 1486/91/2010.
La cererea de recurs a anexat sentinta civila nr. 487 pronuntata la 4 martie 2010 de catre Tribunalul Suceava in dosarul nr. 272/86/2010, sentinta civila nr. 369/25 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Vrancea.
Reclamantul intimat a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca este indreptatit la acordarea acestor tichete in temeiul art. 77 alin. 1 din CCM valabil pe anii 2009-2010 si art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii.
Analizand recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a apreciat recursurile intemeiate, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.
In mod corect a solutionat prima instanta exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Prin actiune, nu se solicita executarea unor clauze ale contractului colectiv de munca, pentru a fi incidente prevederile art. 283 alin. 1 litera e Codul Muncii, ci plata unor drepturi banesti care sunt supuse prescriptiei in termenul de 3 ani prevazut de art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii.
Sub aspectul fondului, Curtea a retinut ca instanta de fond a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente spetei.
Art. 77 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul CNCF CFR SA dispune ca angajatii beneficiaza de acordarea a cate unui tichet de masa/zi/angajat, in conformitate cu prevederile legale, prevederi ce sunt cuprinse in Legea nr. 142/1998.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si a celorlalte persoane juridice si fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract de munca, denumite angajatori, pot primi o alocatie de masa, care, insa, se acorda in limita prevederilor bugetului de stat, dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezulta ca alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele de munca, sens in care s-a pronuntat si ICCJ, prin decizia nr. 14/18 februarie 2008, data intr-un recurs in interesul legii.
Asadar, pentru acordarea tichetelor de masa este necesar ca angajatorul sa aiba capacitatea financiara de a suporta costurile tichetelor de masa.
Cu adresele nr. 79/2010/27 mai 2010 si nr.3/3/5851/18 mai 2010, parata a comunicat instantei ca, in anul 2009, societatea a avut pierderi in suma de 846.573,48 mii lei.
Avand in vedere situatia financiara a paratei si faptul ca nu s-a facut dovada ca in bugetul paratei pe anul 2009 au fost prevazute si alocate sume cu aceasta destinatie, Curtea a apreciat ca actiunea reclamantului este neintemeiata, impunandu-se respingerea ei.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 alin. (1) Cod de procedura civila, au fost admise recursurile declarate si modificata sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii.