Hotarare de intrare in faliment. Conditii pentru suspendarea executarii
Legea nr. 85/2006, modif. - art. 8 alin. (5)
Chiar daca legea nu impune instantei de control judiciar sa dispuna suspendarea executarii hotararii recurate, o asemenea masura trebuie dispusa atunci cand ea se justifica, conditionat insa de o motivarea convingatoare si de depunerea unei cautiuni, ca o garantie impotriva eventualelor acte de rea-credinta.
In ipoteza in care s-ar pune in executare sentinta de intrare in faliment si recurentii ar castiga ulterior procesul, dat fiind timpul scurs intre momentul producerii efectelor hotararii tribunalului si data solutionarii caii de atac, lichidatorul judiciar avand obligatia de a intreprinde toate masurile prevazute de lege ori dispuse de judecatorul-sindic, printre care se regasesc si cele privind mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor si vanzarea bunurilor din averea falitei, in cadrul dosarului de insolventa se vor efectua acte ireversibile, cu privire la care nu se va putea dispune revenirea la situatia anterioara, ceea ce ar periclita, daca nu chiar ar compromite definitiv eventuala reusita a planului de redresare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 882 din 7 iulie 2010, dr. C.B.N.
Prin sentinta civila nr. 1035 din 15 iunie 2010 pronuntata in dosarul nr. 2244/30/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a respins planul de reorganizare propus de creditorii S.C. G S.R.L. Italia, S.C. F S.R.L. Italia si F.F.M., dispunand, in temeiul art. 107 alin. (1) pct. A lit. c) din Legea insolventei, declansarea procedurii de faliment a debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara, precum si dizolvarea acesteia, ridicand, totodata, dreptul de administrare al administratorului special, in calitate de lichidator judiciar desemnand, in conformitate cu art. 24 alin. (1) si (3), Casa de Insolventa T, careia i-a stabilit atributiile prevazute de art. 25 din lege, punandu-i in vedere practicianului sa procedeze la notificarea trecerii debitoarei in faliment.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii S.C. G S.R.L. Italia, S.C. F S.R.L. Italia si F.F.M., cererea lor fiind inregistrata la Tribunalul Timis la data de 24 iunie 2010, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii planului de reorganizare propus de creditori si respingerea solicitarii de intrare in procedura falimentului.
La data de 25 iunie 2010 reclamantii au formulat cerere de suspendare a executarii sentintei civile nr. 1035 din 15 iunie 2010 a Tribunalul Timis pana la solutionarea recursului declarat impotriva acestei hotarari judecatoresti, cu motivarea ca in mod gresit prin sentinta mentionata judecatorul-sindic a dispus respingerea planului de reorganizare si intrarea debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara in faliment, motiv pentru care au si atacat aceasta solutie cu recurs, iar art. 8 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2006 permite instantei de control judiciar sa suspende hotararea prin care se dispune intrarea in faliment, suspendarea impunandu-se tocmai datorita efectelor ireversibile pe care aceasta masura le produce.
Prin decizia civila nr. 882 din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Timisoara a admis cererea reclamantilor, dispunand suspendarea executarii sentintei civile nr. 1035 din 15 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2244/30/2008 pana la solutionarea recursului declarat de acestia impotriva respectivei hotarari judecatoresti.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca potrivit alin. (4) si (5) ale art. 8 din Legea insolventei, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs. Prevederile alin. (4) nu se aplica in cazul judecarii recursului impotriva urmatoarelor hotarari ale judecatorului-sindic: a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusa in temeiul art. 33 alin. (4); b) sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata; c) sentinta prin care se decide intrarea in faliment, pronuntata in conditiile art. 107; d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, introdusa in temeiul art. 122 alin. (3).
Desi sunt reale sustinerile lichidatorului judiciar, in sensul ca textul legal nu impune instantei de control judiciar sa dispuna suspendarea (de altfel, nici reclamantii nu au facut o asemenea afirmatie, invocand doar in sprijinul cererii lor acest articol), din analiza normei citate rezulta ca suspendarea executarii celor patru categorii de hotarari ale judecatorului-sindic trebuie dispusa de instanta atunci cand o asemenea masura se justifica, conditionat insa de o motivarea convingatoare si de depunerea unei cautiuni, ca o garantie impotriva eventualelor acte de rea-credinta.
In primul rand, cerinta consemnarii cautiunii stabilita de instanta de judecata prin rezolutia Presedintelui din data de 28 iunie 2010, prevazuta de alin. (3) al art. 300 din Codul de procedura civila, a fost indeplinita de catre reclamanti la data de 7 iulie 2010, prin consemnarea cautiunii de 2.000 lei, pe seama si la dispozitia Curtii de Apel Timisoara, prin recipisa nr. 679702/1 din 7 iulie 2010, inscrisa in Registrul de valori nr. II al instantei la pozitia nr. 120, astfel cum o atesta certificatul de grefa existent la dosar.
In al doilea rand, din analiza dispozitiilor citate rezulta ca pentru a se putea suspenda executarea unei sentinte de intrare in faliment se impune respectarea unor cerinte de forma, care, in speta, sunt indeplinite, in sensul ca, pe langa dovada consemnarii cautiunii stabilita de Curte, se constata existenta unei hotarari de acest fel pronuntata de Tribunalul Timis, impotriva careia s-a inregistrat la data de 24 iunie 2010 calea de atac a recursului, cererea reclamantilor fiind depusa la prima instanta sub nr. 2244/30/2010 si nesolutionata pana in prezent, neavand la aceasta data fixat nici termenul de judecata, dupa cum au aratat reprezentantii partilor.
In al treilea rand, unele dintre argumentele aduse in sustinerea cererii de suspendare sunt convingatoare.
Astfel, este de netagaduit ca in ipoteza in care s-ar pune in executare sentinta civila nr. 1035 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Timis si reclamantii S.C. G S.R.L. Italia, S.C. F S.R.L. Italia si F.F.M. ar castiga ulterior procesul in fata instantei de control judiciar, in sensul ca li s-ar admite recursul declarat impotriva hotararii de intrare a debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara in faliment, cu consecinta modificarii in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii planului de reorganizare propus de creditori si respingerea solicitarii de intrare in procedura falimentului, dat fiind timpul scurs intre momentul producerii efectelor hotararii tribunalului si data solutionarii recursului, lichidatorul judiciar, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, modificata, avand obligatia de a intreprinde toate masurile prevazute de art. 25 din lege ori dispuse de judecatorul-sindic, printre care se regasesc si cele privind mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor si vanzarea bunurilor din averea falitei, in cadrul dosarului de insolventa se vor efectua acte ireversibile, cu privire la care nu se va putea dispune revenirea la situatia anterioara, ceea ce ar periclita, daca nu chiar ar compromite definitiv eventuala reusita a planului de redresare. In alte cuvinte, odata ce lichidatorul judiciar isi va prelua atributiile, lucru care s-a si intamplat, imediat dupa pronuntarea de catre judecatorul-sindic, in temeiul art. 107 din lege, a sentintei de intrare in faliment, procedura insolventei patrunde pe un culoar cu sens unic, legiuitorul roman nereglementand posibilitatea ca din faliment un debitor sa mai poata reveni in reorganizare judiciara, cu consecinta salvarii sale de la finalul tragic - radierea sa din registrul in care este inmatriculat, stiut fiind faptul ca in urma radierii respectiva persoana inceteaza sa mai existe.
In conditiile in care unul dintre rolurile axiomatice ale lichidatorului judiciar este maximizarea valorificarii bunurilor debitorului, noua Lege a insolventei a introdus o foarte mare flexibilitate in alegerea metodei de vanzare a proprietatilor, asumandu-se implicit faptul ca practicianul va face toate demersurile care ii stau la indemana pentru a identifica cat mai multi potentiali cumparatori pentru aceste active. Dupa obtinerea aprobarii din partea adunarii creditorilor asupra modalitatii de vanzare, pe baza informatiilor culese in timpul inventarierii, a rezultatelor evaluarii si a optiunilor strategice decelate, lichidatorul va intocmi un memorandum de prezentare a proprietatilor si va stabili strategia de publicitate (mare publicitate, utilizarea unor canale de publicitate specializate, abordarea unor investitori identificati si cuprinsi intr-o lista scurta etc.), dupa care va testa interesul pietei pentru respectivele proprietati.
Articolul 116 alin. (2) din lege statueaza expres ca lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului, bunurile putand fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare - sau individual. Metoda de vanzare, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua, va fi aprobata de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului si a recomandarii comitetului creditorilor.
Si lichidatorul debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara a aratat ca, pana sa se ajunga in momentul valorificarii bunurilor falitei, vor trebui intreprinse mai multe masuri, precum: inventarierea bunurilor, evaluarea acestora, stabilirea unei proceduri de valorificare, convocarea comitetului creditorilor si apoi a adunarii generale a creditorilor pentru prezentarea si aprobarea procedurii de valorificare, demararea procedurii de expunere pe piata si stabilirea licitatiilor de vanzare, masuri care se vor desfasura pe o perioada de aproximativ 3 luni. Or, tocmai pentru ca nu se stie cand va fi solutionat recursul declarat de creditori impotriva sentintei a carei suspendare se solicita, pentru a preintampina producerea unor consecinte negative, suspendarea se impune datorita efectelor ireversibile pe care hotararea de intrare in faliment le produce. Aceasta, chiar si in ipoteza in care, ulterior eventualei solutii de admitere a caii de atac, nu inseamna ca in mod automat se va implementa planul de reorganizare propus de cei trei creditori, acest plan urmand a fi supus aprobarii in adunarea generala a creditorilor si doar ulterior unei asemenea aprobari si confirmarii de catre judecatorul-sindic, el va putea fi pus in executare, cum in mod corect a aratat si practicianul prin intampinarea depusa la dosar, iar faptul ca trei din cei cinci membri ai comitetului creditorilor, inca de la discutarea de principiu a planului, au invederat ca nu sunt de acord cu acesta, considerandu-l neviabil, nu poate sa conduca la o concluzie contrara, pentru ca votul dat in conditiile art. 100 din lege este unul diferit, si el poate fi altul decat cel de la discutiile de principiu.
Nu in ultimul rand, interesele creditorilor nu sunt lezate prin suspendarea temporara a executarii sentintei de intrare in faliment a debitoarei, cum neintemeiat considera lichidatorul judiciar, pentru ca este posibil ca, prin executarea planului de redresare, daca acesta va ajunge sa fie votat si aprobat de adunarea generala a creditorilor, sa se asigure un grad mai mare de satisfacere a creantelor inscrise la masa credala, decat in situatia in care activele debitoarei ar fi lichidate in conditii de vanzare fortata.
Fata de cele aratate, Curtea a apreciat ca celelalte sustineri ale reclamantilor referitoare la existenta la punctul de lucru al debitoarei a unor utilaje despre care se pretinde ca ar apartine creditoarei S.C. G S.R.L. Italia, afirmatie contestata de lichidator in conditiile in care pana in prezent nu s-a facut dovada calitatii de proprietar a acestei societatii, ori la debitele inregistrate fata de furnizorul de electricitate, pentru care locatarul S.C. W S.R.L. a incheiat o intelegere de esalonare la plata, fiind inlaturat pericolul sistarii furnizarii de energie electrica, nu mai prezinta relevanta.