Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Existenta unei hotarari judecatoresti irevocabile anterioare. Consecinte. Cerere de acoperire de catre practician a prejudiciului cauzat creditorilor
Legea nr. 85/2006, art. 11, art. 22, art. 73, art. 121, art. 123
Avand in vedere ca instanta de control judiciar, in urma admiterii unui alt recurs al aceleiasi creditoare, a obligat lichidatorul judiciar sa refaca tabelul de creante cu inscrierea creantei bancii ca si creanta garantata in limita valorii partilor garantate, cu calcularea dobanzilor pana la data de 18 octombrie 2001, practicianul nu mai putea sa analizeze modul in care au fost garantate sumele declarate de aceasta creditoare, ci el trebuia sa calculeze, pentru creantele indicate in dispozitivul deciziei Curtii, doar dobanzile pana la data mentionata, neavand dreptul sa aprecieze el insusi cu privire la valoarea partilor garantate.
Chiar daca lichidarea se efectueaza de catre lichidatorul judiciar, "sub controlul judecatorului-sindic", este evident ca legiuitorul se refera la controlul de legalitate asupra procedurii, care apartine judecatorului de insolventa, pentru ca cel de oportunitate asupra activitatii practicianului apartine exclusiv creditorilor.
Cerinta de punere sub sigilii a bunurilor trebuie in anumite cazuri interpretata diferentiat: chiar daca bunurile nu trebuie sau nu pot fi valorificate imediat, pot exista cazuri (cum ar fi necesitatea practica de continuare a activitatii) in care sigilarea nu este posibila (ori nu este recomandabila).
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 795 din 22 iunie 2010, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 612/J.S. din 22 octombrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1276/115/2000 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a admis contestatia formulata de creditoarea R S.A. Bucuresti la tabelul definitiv al creantelor debitoarei S.C. N S.A. Oravita, intocmit de lichidatorul judiciar C I.P.U.R.L. Resita si, in consecinta, a dispus practicianului sa refaca acest tabel prin inscrierea bancii contestatoare cu suma de 957.157,48 lei, creanta garantata, cu ordinea de prioritate prevazuta de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv cu suma de 102.012,45 lei, creanta chirografara, cu ordinea de prioritate prevazuta de art. 123 alin. (7) din acelasi act normativ. De asemenea, instanta a admis in parte actiunea in acoperirea prejudiciului formulata de aceeasi creditoare si a obligat lichidatorul judiciar C I.P.U.R.L. Resita, in solidar cu practicianul in insolventa B.G., sa restituie fondului de lichidare al debitoarei suma de 7.250 lei, care a fost ridicata din banca de catre lichidator fara documente contabile care sa justifice cheltuirea acesteia, obligandu-l, totodata, sa distribuie cu prioritate respectiva suma bancii creditoare, respingand restul pretentiilor reclamantei.
Impotriva sentintei de mai sus au declarat recurs creditoarea R S.A. Bucuresti si lichidatorul judiciar C I.P.U.R.L. Resita, creditoarea solicitand modificarea in parte a hotarari atacate, in sensul admiterii integrale a cererii sale de acoperire a prejudiciului, iar lichidatorul casarea acesteia si respingerea actiunii, in principal, pe exceptia autoritatii de lucru judecat si ca tardiv introdusa, iar in subsidiar, ca netemeinica si nelegala.
Prin decizia civila nr. 795 din 22 iunie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1276.2/115/2000 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul lichidatorului judiciar si a modificat in parte hotararea atacata, in sensul ca a respins cererea formulata de creditoarea R S.A. Bucuresti impotriva lichidatorului judiciar C I.P.U.R.L. Resita si a practicianului in insolventa B.G. avand ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat bancii reclamante, mentinand-o in rest, respingand, totodata, recursul declarat de creditoare impotriva aceleiasi hotarari judecatoresti, obligand-o pe aceasta din urma la plata catre recurentul intimat a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.
In considerente s-a aratat ca in speta nu sunt incidente cazurile de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 8 din Codul de procedura civila, doar invocate de practician, fara a le dezvolta in vreun fel, intrucat nu ne aflam in situatia in care judecatorul-sindic nu si-ar fi motivat hotararea prin care a admis contestatia creditoarei R S.A. Bucuresti la tabelul definitiv al creantelor debitoarei S.C. N S.A. Oravita si a dispus lichidatorului judiciar sa refaca acest tabel prin inscrierea bancii contestatoare cu suma de 957.157,48 lei, creanta garantata, cu ordinea de prioritate prevazuta de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv cu suma de 102.012,45 lei, creanta chirografara, cu ordinea de prioritate prevazuta de art. 123 alin. (7) din acelasi act normativ, precum si in parte actiunea in acoperirea prejudiciului formulata de aceeasi creditoare, cu consecinta obligarii lichidatorului C I.P.U.R.L. Resita, in solidar cu practicianul in insolventa B.G., sa restituie fondului de lichidare al debitoarei suma de 7.250 lei, sentinta recurata necuprinzand motive contradictorii sau straine de natura pricinii si nici in ipoteza incalcarii principiului inscris in art. 969 din Codul civil, potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca motivul de recurs aratat la pct. 9 al art. 304 este intemeiat, criticile lichidatorului recurent privitoare la faptul ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, adica cu nesocotirea, de regula, a unei norme de drept substantial ori cu interpretarea eronata a normei juridice aplicabile fiind justificate.
Astfel, chiar daca raportat la concluziile specialistului, atat din cuprinsul raportului de expertiza contabila depus pentru termenul din 30 septembrie 2008, cat si din suplimentul la raport, prezentat la termenul din 11 decembrie 2008, au fost indreptatite aprecierile judecatorului-sindic, in sensul ca singura suma care nu a fost justificata de practician ca fiind cheltuita in interesul bunei administrari a dosarului de insolventa era cea de 7.250 lei, defalcata de expert potrivit celor aratate in raspunsul la obiectivul nr. 2 din supliment, avand in vedere punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar prin concluziile scrise nr. 355/29.06.2009, depuse la termenul din 2 iulie 2009, la care acesta a atasat un numar mare de inscrisuri doveditoare (71 de anexe) in justificarea cheltuirii sumei ce i-a fost imputata, tribunalul ar fi trebuit sa solicite din nou opinia expertului, aspectele invocate de parti neputand fi elucidate fara a se apela la specialisti (de altfel, acesta a si fost motivul pentru care instanta a incuviintat cererea reclamantei de efectuare a unei expertize contabile judiciare).
Fata de lipsa de rol activ a judecatorului-sindic, Curtea, in aplicarea principiului inscris in art. 129 din Codul de procedura civila, a solicitat un punct de vedere al aceluiasi expert, care prin lucrarea depusa la 3 iunie 2010 a comunicat faptul ca pentru fiecare dintre sumele pe care le-a defalcat la obiectivul nr. 2 al suplimentului la raport au fost prezentate de catre practician documente justificative. Astfel, pentru suma de 350 lei, ridicata in numerar din banca la data de 20 iunie 2003, a fost prezentata factura nr. 4511410/16.06.2003, cu care debitoarea a platit chiria, telefonul si curentul electric catre S.C. V S.A. (325,50 lei), 45 lei priveste referatul administratorului judiciar de atunci pentru recuperarea unui bun din patrimoniul debitoarei din data de 25 iunie 2003, pentru suma de 1.500 lei, ridicata in 5 octombrie 2004, si suma de 1.000 lei, ridicata la 20 decembrie 2004, la data de 9 decembrie 2004 lichidatorul judiciar a emis factura nr. 08839258, in suma totala de 4.456 lei, prezentand extrasele de cont nr. 92, 100 si 102. Expertul a mai aratat ca a constatat ca la data emiterii facturii s-a ridicat din banca suma de 1.756 lei, anterior acestei date, suma de 1.500 lei, iar ulterior emiterii facturii, suma de 1.000 lei, in total 4.256 lei, care reprezinta onorariul practicianului pe anul 2004, asa cum a specificat si in raspunsul la obiectivul nr. 5 din supliment. Pentru suma de 2.900 lei, ridicata din banca in data de 13 iulie 2005, i-au fost prezentate notele contabile si balanta de verificare a debitoarei, din eroare nefiind emisa factura, dar suma este cuprinsa in retributia lichidatorului, dupa cum s-a precizat in raspunsul la obiectivul nr. 5 din supliment. Pentru suma de 800 lei, ridicata din banca in data de 26 iulie 2005, lichidatorul a prezentat registrul de casa al debitoarei, intocmit la 31 iulie 2005. Intr-adevar, la intocmirea acestui document contabil s-a strecurat o greseala, la incasari ridicate din banca suma este anulata si inregistrata cu un rand mai jos, la taxe judiciare, fiind evident ca societatea falita nu putea incasa asemenea taxe. Nu in ultimul rand, pentru suma de 250 lei, ridicata la data de 10 noiembrie 2005, pentru cea de 200 lei, ridicata la 30 noiembrie 2005 si pentru cea de 250 lei, ridicata la 27 februarie 2006, expertului i-au fost prezentate delegatii la Curtea de Apel Timisoara, anunturi publicitare, taxe de cadastru si taxe judiciare, toate aceste cheltuieli fiind facute pentru aplicarea procedurii de insolventa fata de debitoarea S.C. N S.A. Oravita, potrivit Legii nr. 64/1995, republicata si, ulterior, a Legii nr. 85/2006. In concluzie, specialistul a aratat ca, in urma verificarii documentelor depuse de lichidatorul judiciar, a constatat ca pentru suma de 7.250 lei, pentru care la data cand a intocmit raportul de expertiza nu i-au fost prezentate documente justificative, motiv pentru care a si formulat concluzii in acest sens, ulterior i-au fost infatisate asemenea documente, ceea ce determina ca sa-si reconsidere punctul de vedere, in sensul ca si aceasta suma a fost cheltuita in interesul societatii debitoare, existenta anumitor erori la inregistrarile contabile neputand influenta fondul problemei si neputand constitui un prejudiciu adus falitei si, implicit, creditorilor.
In aceste conditii, Curtea constata ca nici admiterea in parte a cererii de acoperire a prejudiciului pretins cauzat de lichidatorul judiciar nu se mai justifica, expertiza tehnica de specialiatate confirmand apararile practicianului, in sensul ca toate sumele imputate de reclamanta au fost justificate ca fiind cheltuite in interesul bunei administrari a procedurii de insolventa a societatii debitoare, banca creditoare nesolicitand efectuarea unei contraexpertize, in conditiile alin. 3 al art. 211 din Codul de procedura civila.
Criticile recurentei R S.A. Bucuresti, in sensul ca desi a cerut inca de la termenul din 18 octombrie 2007 explicatii lichidatorului cu privire la cheltuielile de personal, precum si extrase de cont care sa justifice utilizarea sumelor din averea falitei, reprezentantul sau nu a primit toate extrasele solicitate sunt nejustificate, pentru ca aceasta obiectiune ar fi trebuit sa o ridice in fata judecatorului-sindic la acea data, si nu dupa mai mult de doi ani. De asemenea, nu poate fi primita, cum corect a retinut si judecatorul-sindic, sustinerea sa potrivit careia nu putea controla activitatea administratorului judiciar/lichidatorului, in calitate de membru al comitetului creditorilor (mai exact de Presedinte) pentru simplul motiv ca acest organism a fost constituit numai la data de 29 septembrie 2006, fiind confirmat prin incheierea nr. 837/J.S./09.11.2006. Aceasta, intrucat doar incepand cu intrarea in vigoare a Legii insolventei (20 iulie 2006), judecatorul-sindic desemna prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante, in raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3 - 7 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare. Pana atunci, art. 16 din Legea nr. 64/1995, republicata, statua fara echivoc ca in cadrul sedintelor adunarii creditorilor acestia vor putea desemna un comitet al creditorilor si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele intocmite de comitetul creditorilor, masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri, lucru care nu s-a intamplat. Faptul ca administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul nu a convocat adunarea creditorilor nu poate determina acceptarea criticilor bancii recurente, intrucat alin. 3 al art. 14 din fosta Lege a reorganizarii judiciare si a falimentului prevedea ca adunarea creditorilor va fi convocata si la cererea creditorilor detinand creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora. Nu in ultimul rand, chiar daca practicianul nu a prezentat rapoarte de cheltuieli, nimic nu o impiedica pe creditoare sa solicite, in conditiile legii, explicatii din partea acestuia, la dosar neexistand depuse astfel de cereri. Chiar daca lichidarea se efectueaza de catre lichidatorul judiciar, "sub controlul judecatorului-sindic" - art. 116 alin. 1 teza I, este evident ca legiuitorul se refera la controlul de legalitate asupra procedurii, care apartine judecatorului de insolventa, pentru ca cel de oportunitate asupra activitatii practicianului apartine exclusiv creditorilor (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, modificata).
In ceea ce priveste suma de 113.374,59 lei, cheltuita cu personalul societatii debitoare dupa data intrarii in faliment, masura dispusa prin incheierea nr. 456/18.10.2001, in mod corect prima instanta a retinut ca ea a fost justificata prin aceea ca prin raportul nr. 163/29.06.2000, intocmit de administratorul judiciar din acea perioada - S.C. E S.R.L. Resita - si aprobat de judecatorul-sindic, s-a admis reducerea activitatii debitoarei si mentinerea a doua puncte de desfacere (magazine proprii) cu un numar de 3 salariati, precum si reducerea numarului de personal incepand cu 1 iulie 2000 la patru. Ulterior, prin adresa nr. 407/18.10.2000, administratorul judiciar a solicitat reducerea numarului de angajati la doua persoane, cerere aprobata de judecatorul-sindic, care a notat olograf in subsolul adresei mentiunea "se va asigura si personal pentru paza bunurilor". Din continutul acestor inscrisuri nu rezulta perioada pentru care se pastreaza personalul angajat, astfel ca acest aspect a ramas la latitudinea practicianului, a carui activitate putea fi controlata de catre creditori, fie prin comitet, fie prin adunarea generala. Or, lipsa unei contestatii in acest sens prezuma, intr-adevar, ca banca reclamanta a achiesat tacit la modul de administrare al procedurii colective. Mai mult, cerinta de punere sub sigilii a bunurilor trebuie in anumite cazuri interpretata diferentiat: chiar daca bunurile nu trebuie sau nu pot fi valorificate imediat, pot exista cazuri (cum ar fi necesitatea practica de continuare a activitatii) in care sigilarea nu este posibila (ori nu este recomandabila). Pe de alta parte, se impune a fi avut in vedere ca pana in luna iulie 2004 un alt practician a administrat procedura colectiva, parata fiind introdusa in cauza doar prin incheierea nr. 230/J.S. din 8 iulie 2004 a Tribunalului Caras-Severin.
Sustinerile recurentei privitoare la insusirea in mod nelegal de catre lichidatorul judiciar a sumei de 62.834 lei sunt vadit nefondate, intrucat aceasta reprezinta onorariul practicianului pentru perioada respectiva, prin incheierea nr. 405/J.S. din 11 noiembrie 2004, judecatorul-sindic aprobandu-i un onorariu de 1.000 U.S.D./luna, exclusiv T.V.A., echivalent in lei la data platii (in total 24.000 U.S.D.). De altfel, trebuie mentionat ca retributia lichidatorului judiciar C I.P.U.R.L. Resita a fost contestata de creditoare, iar Tribunalul Caras-Severin, prin incheierea nr. 713 din 19 aprilie 2007, i-a respins contestatia, Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 1456/18.12.2007, mentinand solutia, acest aspect intrand, deci, in puterea de lucru judecat. Simpla nerespectare a unor reglementari contabile in privinta incasarii onorariului de catre practician nu poate determina nelegalitatea acestei cheltuieli, cum fara temei sustine recurenta, neputandu-se vorbi de insusirea in mod nejustificat a respectivei sume.
Legea insolventei, in alin. (4) al art. 4, cand se refera la raportului de cheltuieli la fiecare trei luni, are in vedere situatiile in care in averea debitorului nu exista disponibilitati, cand se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuandu-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin trei luni, aprobat de judecatorul-sindic. In cazurile in care nu se utilizeaza acest fond special, art. 21 statueaza fara echivoc ca, administratorul judiciar va prezenta judecatorului-sindic un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului, baza de raportare fiind luna intreaga, raportul putand cuprinde mai multe luni. Ca atare, prezentarea in acelasi raport, cel din 15 ianuarie 2007, a situatiei incasarilor si platilor pentru perioada 2000-2005 si valoarea retributiilor incasate pentru intreg anul 2006 nu este contrara legii (chiar daca ar fi fost mai indicat ca practicianul sa prezinte raportari pentru perioade mai scurte).
Nu in ultimul rand, si in ceea ce priveste suma de 16.588,8 lei, reprezentand bani incasati de catre practician din vanzarea de active si nedepusi in banca, corect a retinut prima instanta ca expertul contabil a prezentat detaliat in suplimentul la raportul de expertiza modul de gestionare al acesteia, suma nefiind insusita de lichidator, fiind inscrisa in registrul de casa al debitoarei, astfel ca nu se justifica obligarea paratilor la restituirea ei, iar faptul ca din totalul veniturilor obtinute din lichidare o parte mai mare a fost destinata acoperirii cheltuielilor de procedura decat creantelor inscrise la masa credala nu determina automat reaua credinta a practicianului.
Nici criticile lichidatorului judiciar cu privire la admiterea contestatiei bancii creditoare nu sunt intemeiate, judecatorul-sindic in mod corect dispunand modificarea tabelului definitiv de creante potrivit celor statuate in mod irevocabil de Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr. 1456 din 18 decembrie 2007. Astfel, instanta de control judiciar, in urma admiterii recursului aceleiasi creditoare, a modificat incheierea comerciala nr. 713 din 19 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1276/115/ 2000, in sensul ca a admis contestatia formulata de R S.A. Bucuresti, dispunand practicianului sa refaca tabelul de creante si planul de distribuire intre creditori cu inscrierea creantei bancii ca si creanta garantata in limita valorii partilor garantate, respectiv integral creditul de 3.649.100.760,50 lei (ROL) si pana la concurenta sumei de 197.507.000 lei (ROL) cel de 587.042.288 lei (ROL), adica in limita a 33,6%, cu calcularea dobanzilor pana la data de 18 octombrie 2001.
In aplicarea acestei decizii, pentru termenul din 6 martie 2008, creditoarea intimata a depus o declaratie rectificativa, desi acest lucru nu se mai impunea, dispozitivul hotararii fiind clar. Cu toate acestea, lichidatorul judiciar nu a tinut seama de cele stabilite cu putere de lucru judecat si a inscris banca in tabelul definitiv cu suma de 1.059.869,61 lei (cu 699,68 lei mai mult decat aceasta a solicitat), defalcata dupa cum urmeaza: suma de 530.970,2 lei, creanta garantata, cu ordinea de prioritate prevazuta de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006 (compusa din suma de 511.219, 50 lei pentru contractul de credit nr. 168/1998 si din suma de 19.750,7 lei pentru contractul de credit nr. 59/1998) si suma de 528.899,41 lei, creanta chirografara, conform dispozitiilor art. 123 pct. 8 din acelasi act normativ (compusa din suma de 394.317,96 lei pentru contractul de credit nr. 168/1998 si din suma de 134.581,45 lei pentru contractul de credit nr. 59/1998).
In realitate, practicianul nu mai putea sa analizeze modul in care au fost garantate sumele declarate de aceasta creditoare, ci el trebuia sa calculeze, pentru creantele indicate in dispozitivul deciziei civile nr. 1456 din 18 decembrie 2007, doar dobanzile pana la data de 18 octombrie 2001, acesta fiind sensul sintagmei "in limita valorii partilor garantate" la care se refera dispozitivul deciziei de mai sus. Este evident ca instanta de recurs nu putea sa aprecieze ca se impune inscrierea bancii creditoare in tabelul definitiv cu suma de 957.157,48 lei, creanta garantata, pentru a dispune in consecinta, efectuarea acestui calcul revenindu-i lichidatorului judiciar, dar aceasta nu inseamna ca practicianul mai avea dreptul sa aprecieze el insusi cu privire la valoarea partilor garantate, cum nelegal a procedat. Ca atare, suma mentionata, care reprezinta creanta avand ordinea de prioritate prevazuta de pct. 2 al alin. (1) al art. 121 din Legea insolventei, se de compune din: 334.200 lei soldul creditului acordat prin contractul nr. 168/1998; 571.337,46 lei dobanda calculata pana la data de 18 octombrie 2001 pentru acest credit; 19.051,02 lei, reprezentand 33,6% din valoarea soldului creditului acordat prin contractul nr. 59/1998 (asa cum a statuat deja instanta de control judiciar prin decizia civila nr. 1456 din 18 decembrie 2007); 32.569 lei dobanda calculata pana la data de 18 octombrie 2001 asupra partii de 33,6% din soldul creditului acordat prin contractul nr. 59/1998. Suma de 102.012,45 lei, reprezentand creanta chirografara, se compune din: 37.648,98 lei, adica 64,4% din valoarea soldului creditului acordat prin contractul nr. 59/1998, la care se adauga dobanda calculata pana la data de 18 octombrie 2001 asupra partii de 64,4% din acest credit.
Exceptiile autoritatii de lucru judecat si cea a tardivitatii in mod corect au fost respinse de tribunal, pe de o parte, nefiind indeplinita cerinta triplei identitati, in prezentul litigiu fiind contestata, printre altele, noua inscriere facuta de lichidator in tabelul definitiv de creante, cea din 24 septembrie 2009, prin care banca intimata a fost trecuta cu suma de 1.059.869,61 lei, defalcata dupa cum urmeaza: suma de 530.970,2 lei, creanta garantata, avand ordinea de prioritate prevazuta de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea insolventei, si suma de 528.899,41 lei, creanta chirografara, conform dispozitiilor art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, iar pe de alta parte, intrucat contestatia creditoarei a fost depusa in termenul legal de 10 zile, prevazut de Legea nr. 85/2006, modificata, respectiv la data de 28 septembrie 2009.
Nici exceptia de nulitate a hotararii primei instante nu poate fi primita, intrucat la dezbaterile asupra fondului, ce au avut loc la termenul din 22 octombrie 2009, lichidatorul judiciar C I.P.U.R.L. Resita a pus concluzii prin ec. B.G., care este practicianul in insolventa ce activeaza in cadrul acestei persoane juridice (stiut fiind faptul ca, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 86/2006, practicienii in insolventa isi pot exercita profesia ca persoane fizice independente sau ca asociati, colaboratori ori angajati ai unor societati profesionale cu personalitate juridica; persoanele juridice se organizeaza si functioneaza sub forma societatii profesionale cu personalitate juridica sau sub forma intreprinderii unipersonale cu raspundere limitata), iar cata vreme respectiva persoana fizica si-a sustinut punctul de vedere in fata judecatorului-sindic nu se poate afirma ca nu se stie daca dl. B.G. a vorbit in nume propriu sau in numele paratei C I.P.U.R.L. Resita, nefiind incalcat nici principiul contradictorialitatii ori al oralitatii si nici cel al dreptului la aparare. De asemenea, practicianul in insolventa a avut calitatea de parat in acest dosar, prin adresa nr. 2470/01.07.2009 reclamanta precizandu-si actiunea, in sensul ca doreste sa se judece cu atat cu Societatea Profesionala C I.P.U.R.L., cat si cu dl. B.G., iar necomunicarea hotararii catre una dintre parti nu are drept consecinta nulitatea acesteia, ci faptul ca termenul de contestare a hotararii care-i este nefavorabila nu a inceput sa curga fata de acea parte.
In fine, judecatorul-sindic nu a fost incompatibil, raportat la prevederile art. 12 din Legea nr. 85/2006, intrucat hotararea pe care a pronuntat-o anterior (este vorba de incheierea comerciala nr. 713 din 19 aprilie 2007) a fost modificata in parte de catre instanta de control judciar. Or, textul mentionat statueaza ca dispozitiile art. 24 alin. (1) din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa casarea hotararii in recurs.
Retinand culpa procesuala a intimatei, la cererea recurentului C I.P.U.R.L. Resita, vazand si dispozitiile art. 274, raportat la art. 276 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat reclamanta R S.A. Bucuresti la plata sumei de 1.000 lei catre lichidatorul judiciar reprezentand onorariu de avocat partial in calea de atac, potrivit chitantei nr. 142/04.05.2010 eliberata de Cabinet Individual de Avocat B.I. din Baroul Caras-Severin, avand in vedere ca din cele doua aspecte sub care practicianul a criticat sentinta tribunalului - gresita admitere a contestatiei bancii si nelegala sa obligare la plata sumei de 7.250 lei cu titlu de prejudiciu adus averii debitoarei - instanta de control judiciar a primit doar ultima critica, cealalta fiind considerata nejustificata, concomitent cu acceptarea apararilor corespunzatoare formulate de creditoare.