Restituirea pretului de piata al imobilului. Art. 501 din Legea nr.10/2001 nu este incident in cazul in care anterior, prin hotarari judecatoresti irevocabile, s-a stabilit ca locuinta ce a facut obiectul contractului de vanzare cumparare, nu putea face obiectul Legii nr.112/1995.
Potrivit art. 501 alin. 1 din Legea 10/2001, proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Sectia civila -Decizia civila nr. 17/20 ianuarie 2011
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Sibiu sub dosar nr. 3119/306/2009, reclamantii P.I. si P.A. au solicitat in contradictoriu cu paratul MFP, ca prin hotarare sa se dispuna obligarea paratului la restituirea pretului de piata a imobilului situat administrativ in S. str. T nr. 18 ap. 1 inscris in CF 47232 S top 100/8 stabilit conform standardelor internationale de evaluare in baza unui raport de expertiza.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca reclamantii au dobandit proprietatea imobilului mentionat in petitul actiunii, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3696/1997 incheiat cu SC U. SA. Prin sentinta civila nr. 7011/2003 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosar nr. 4524/2003 modificata prin decizia civila nr. 1142/A/2004 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 1253/2004, decizia civila nr. 856/2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 5440/2005 a fost constatata nulitatea absoluta a contractului nr. 3696/1997 dispunandu-se revenirea la situatia anterioara de carte funciara.
In drept s-a invocat art. 50 alin. 2 indice 1, art. 50 indice 1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009.
Prin sentinta civila nr. 968/28.01.2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat si respinsa actiunea civila formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul MFP.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat administrativ in S str. T nr. 18 ap. 1 inscris in CF 47232 Sibiu top 100/8 prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3696/1997 incheiat cu SC U. SA. Prin decizia civila nr.856/2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 5440/2005 a fost constatata nulitatea absoluta a contractului nr. 3696/1997 dispunandu-se revenirea la situatia anterioara de carte funciara. In decizia nr. 856/2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia s-a statuat cu privire la contractul de vanzare-cumparare prin care reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra locuintei, ca nu-i sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.112/1995 care vizau exclusiv imobile preluate cu titlu de locuinta de la persoanele fizice, ori in speta imobilul a apartinut unei persoane juridice si nici prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr.85/1992 cata vreme imobilul nu a fost construit din fondurile statului si nici nu a apartinut regiilor autonome, institutiilor sau asociatiilor cu capital de stat sau privat care si-au incetat existenta dupa 6 martie 1945 sau au devenit prin reorganizare unitati economice sau bugetare de stat. De aceea, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite cerintele legii, respectiv art. 50 alin. 2/1 din Legea nr.10/2001 pentru admiterea actiunii.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a fost respinsa avand in vedre ca reclamantii s-au prevalat de Legea nr.1/2009, si raportat la intrarea in vigoare a acesteia - actiunea apare ca formulata in termenul instituit de art. 3 din Decretul 167/1958.
Apelul declarat impotriva sentintei de reclamanti a fost respins prin decizia civila nr. 387/22.10.2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu-sectia civila, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 50 /1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii solicitand admiterea recursului, casarea hotararilor recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare reala si efectiva.
Criticand decizia pronuntata de instanta de apel, reclamantii sustin ca interpretarea art.50/1 din Legea nr.10/2001 se efectueaza teleologic, scopul legii fiind de rezolvare a problemelor acelor chiriasi care in urma Legii nr.112/1995 au cumparat de la stat imobilul, chiriasi de buna-credinta, care au ajuns in strada pentru ca au respectat legea si reconsiderarea pozitiei fata de chiriasii de buna credinta ramasi fara casa. Prin Legea nr.1/2009 statul a recunoscut inechitatile juridico-sociale pe care le-a savarsit si urmarind indrumarile CEDO a restabilit dezechilibrul creat.
Analizand legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la ar. 304 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este nefondat pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 501 alin. 1 din Legea nr.10/2001, proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare. Acest articol a fost introdus prin Legea nr.1/2009 publicata in M. Of. nr. 63/3.02.2009.
Textul de lege stabileste ca au dreptul la despagubiri la nivelul pretului de piata a imobilelor doar proprietarii (ale caror contracte au fost desfiintate) care au avut contracte incheiate cu respectarea Legii nr.112/1995. Or, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit (decizia nr.856/2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia) ca nu erau aplicabile contractului de vanzare-cumparare incheiat de P.I. si P.A. cu SC U. SA dispozitiile Legii nr.112/1995, care vizau exclusiv imobilele preluate cu titlu de locuinta de persoane fizice, insa imobilul a apartinut unei persoane juridice, deci nu a facut obiectul Legii nr.85/1992. Prin urmare, contractul s-a incheiat cu incalcarea Legii nr.112/1995, astfel ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 501 din Legea nr.10/2001, asa cum corect au retinut instantele. Expunerea de motive care insoteste proiectul unei legi nu completeaza dispozitiile acesteia, mai ales cand textul legal este clar si explicit, cum este cazul de fata.
Jurisprudenta invocata de recurenti-cazul Raicu vs. Romania - nu este similar cauzei pendinte, in conditiile in care in acea cauza reclamanta avusese o hotarare prin care se constata buna sa credinta, cata vreme in speta de fata situatia este contrara.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila s-a respins recursul reclamantilor ca nefondat, mentinandu-se decizia atacata.