Imobil preluat de stat in baza Decretului-Lege nr. 92/1950. Actiune in rectificare de carte funciara formulata ulterior aparitiei Legii nr. 10/2001. Admisibilitate
C.civ., art. 480
Legea nr. 213/1998
Legea nr. 10/2001
ICCJ Bucuresti, Decizia nr. 32/2008
Este admisibila cererea de rectificare a cartii funciare formulata ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 si pronuntarii Deciziei nr. 32/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 524 din 19 mai 2010, F.S.)
Prin cererea inregistrata sub nr. 770/325/2009 la Judecatoria Timisoara, reclamantii C.E. si C.N.K. au solicitat ca instanta, in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Timisoara, sa constate nevalabilitatea preluarii de catre Statul Roman, in baza Decretului-Lege nr. 92/1950 a apartamentului 5/B situat in Timisoara; sa dispuna rectificarea cartii funciare, in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si al restabilirii situatiei anterioare pe numele fostilor proprietari; sa dispuna intabularea reclamantilor ca proprietari asupra apartamentului in litigiu.
In motivare au invocat ca imobilul a fost proprietatea antecesorilor lor, singurii mostenitori legali ai imobilului fiind reclamantii, conform certificatului de calitate de mostenitor depus in probatiune.
Decretul de preluare nu se constituie in titlu valabil, inclusiv prin prisma dispozitiilor Legii nr. 213/1998, iar apartamentul provine din subapartamentarile efectuate.
Au mai invocat neconcordanta dintre dispozitiile art. 22, art. 45 al. 5 din Legea nr.10/2001 si art. 6 si, respectiv, art. 1 din Primul Protocol la CEDO, referindu-se si la decizia civila nr. 33/2008 a ICCJ.
In drept au invocat dispozitiile art. 36 pct. 2 din Legea nr.7/1996, art. 34 lit. a din DL 115/1938 si sus-mentionatele norme ale legislatiei europene.
Prin sentinta civila nr. 4653/31.03.2009 Judecatoria Timisoara a admis cererea de chemare in judecata.
In consecinta, instanta a constatat nevalabilitatea titlului Statului Roman, respectiv nelegalitatea preluarii prin nationalizare in baza Decretului-Lege nr. 92/1950 a apartamentului 5/B; a dispus rectificarea cartii funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si restabilirea situatiei anterioare pe numele fostului proprietar; a dispus intabularea cu titlu de mostenire.
Pentru a dispune astfel, fata de probele administrate raportate la normele legale incidente in cauza, instanta a avut in vedere ca, potrivit cartii funciare imobilul a constituit proprietatea lui C.C., iar conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 13 emis in baza Legii nr.10/2001, reclamantii sunt singurii mostenitori legali ai acestuia.
Imobilul a fost preluat de stat in baza Decretului nr. 92/1950 cu titlul de nationalizare, inscrierea dreptului de proprietate al statului in cartea funciara, facandu-se in acest temei.
Imobilul a fost preluat in baza Decretului nr. 92/1950, act normativ ce nu reprezinta titlu valabil in sensul art.6 din Legea nr. 213/1998, calificare data si prin hotararile nr. 46/2003, 1424/2001 si 1945/2001 de fosta Curte Suprema de Justitie.
A mai avut in vedere instanta minuta deciziei nr. 33/2008 data de ICCJ in dosarul nr. 60/2007, precum si art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Impotriva sentintei a declarat apel paratul care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate invocand inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, lipsa calitatii sale procesual pasive (imobilul facand parte din capitalul social al SC ADP SA), precum si netemeinicia cererii de chemare in judecata.
Prin decizia civila nr. 723/A/23.10.2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul cu numarul mai sus-mentionat, apelul a fost admis, iar sentinta a fost schimbata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Sintetizand continutul deciziei (amplu motivata) se constata ca, pentru a dispune astfel, instanta de control judiciar a avut in vedere ca imobilul intra sub incidenta legii speciale de retrocedare (Legea nr. 10/2001) care reglementeaza situatia imobilelor preluate fara titlu sau cu titlu nevalabil, legea generala (art. 480-481 Cod civil) fiind exclusa de la aplicare ulterior intrarii in vigoare a sus-mentionatei legi speciale.
Cum anterior adoptarii Legii nr.10/2001 reclamantii nu au solicitat restituirea imobilului (aceasta fiind consecinta prezentului demers judiciar), ei au pierdut nu doar dreptul la actiune ci insusi dreptul de proprietate.
A mai retinut instanta de apel ca termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 pentru formularea cererilor de retrocedare a imobilelor ce intra sub incidenta sa fiind depasit, acestea raman in administrarea detinatorilor actuali care le pot instraina, reclamantii nemaijustificand calitatea procesual activa in a solicita restituirea unui imobil care a trecut la stat.
Reclamantii nu pot invoca existenta in patrimoniul fostului proprietar a unui bun in acceptia CEDO si nici a unei sperante in aceeasi acceptie cata vreme, nefiind parcursa procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost pierdut, iar dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate prin Legea nr. 1/2009.
Solutia tribunalului a mai fost fundamentata pe practica CEDO cu privire la Romania, pe interpretarea Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ cu referire la aceasta practica, precum si pe practica instantei europene in materie de proprietate, concluzia instantei de apel fiind cea potrivit cu care in patrimoniul reclamantilor nu se regaseste un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventie.
Impotriva deciziei au declarat recurs in termen reclamantii care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii apelului.
In motivare au invocat ca, desi instanta retine nevalabilitatea preluarii imobilului, calitatea lor de mostenitori ai fostului proprietar si admisibilitatea actiunii de drept comun anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, in mod nelegal retine ca, ulterior aparitiei legii, nerespectarea procedurii prevazute de legea speciala atrage pierderea dreptului de proprietate, fiind data o gresita interpretare a Conventiei Europene, Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, dispozitiilor art. 480, 481 Cod civil.
Au mai invocat retinerea de catre tribunal a unor motive straine de natura pricinii precum si acordarea a ceea ce nu s-a cerut, instanta apreciind - fara ca aceasta imprejurare sa fie pusa in discutie - ca reclamantii nu au calitate procesuala activa.
In drept au invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 9 Cod procedura civila.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 306 alin. (2) Cod procedura civila, fata de dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila, vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii au solicitat constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului in litigiu, radierea dreptului astfel inscris in cartea funciara cu consecinta restabilirii situatiei anterioare de carte funciara si inscrierea reclamantilor ca proprietari asupra apartamentului 5/B inscris cartea funciara, apartament neinstrainat de stat care a preluat astfel imobilul.
Din interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1), (3) din Legea nr. 213/1998 rezulta ca instantele sunt competente sa verifice valabilitatea titlului statului, fara ca Legea nr. 10/2001 sau Decizia nr. 33/2008 sa interzica un asemenea control.
Avand in vedere ca primul petit al cererii reclamantilor are in vedere sus-mentionata verificare, aparitia legii speciale la care se refera art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu are relevanta prin prisma aptitudinii instantei in a stabili valabilitatea preluarii imobilului de Statul Roman in baza Decretul nr. 92/1950.
In consecinta, instanta are aptitudinea de a verifica in ce masura titlul statului (D.92/1950) era in concordanta cu Constitutia de la acea data, cu tratatele internationale la care Romania era parte si cu legile in vigoare la data preluarii de catre stat.
Instanta de apel nu a verificat aceste sustineri ale reclamantilor si nici considerentele avute in vedere de prima instanta cu privire la aceste sustineri ci, fara a se pronunta pe fondul acestui petit, a retinut ca Legea nr. 10/2001 are caracter special si ca, oricum, ea este actul normativ care reglementeaza restituirea imobilelor abuziv preluate (fara titlu sau cu titlu nevalabil), act normativ a carui intrare in vigoare a suprimat posibilitatea revendicarii bunului pe calea dreptului comun.
Desi reclamantii au invederat ca temeiul de drept al cererii formulate este dreptul comun in materie, instanta de apel a retinut ca fiind incidente dispozitiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009 care a abrogat dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Or, reclamantii au invocat dreptul comun in materie de dobandire a dreptului de proprietate pe cale de succesiune; chiar daca si-au intemeiat sustinerile pe un certificat de calitate de mostenitor eliberat in baza Legii nr. 10/2001 acest act se refera la un alt imobil, astfel ca in cauza sunt incidente art. 650 si urm. Cod civil in materie de succesiune.
Nici o dispozitie legala nu impiedica persoanele ce se pretind mostenitorii persoanei de la care, afirmativ, imobilul a fost preluat fara titlu de stat sa solicite instantei a constata ca, in calitate de mostenitori ai defunctului spoliat, lipsirea acestuia de proprietatea sa s-a produs in lipsa unui titlu valabil.
Contrar considerentelor instantei de apel, nici Legea nr. 10/2001 si nici Decizia nr. 33/2008 a ICCJ nu lipsesc reclamantii in cauza de calitatea procesual activa ce le permite sa formuleze sus-mentionatele petite.
In continuare, instanta de recurs retine ca Decizia nr. 33/2008 sus-mentionata se impune cu caracter obligatoriu instantelor judecatoresti in temeiul art.329 Cod procedura civila. Avand un veritabil caracter normativ, ea trebuie interpretata ca si legea, in sensul producerii de efecte si nu in sens contrar. Or, decizia prevede ca in caz de neconcordanta intre legea speciala - respectiv Legea nr. 10/2001 care impune urmarea unei proceduri speciale pentru restituirea bunului ce intra in sfera ei de reglementare, apartenenta ce nu a fost negata de tribunal - si Conventie, actiunea in revendicare de drept comun este admisibila in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Pe calea prezentei cereri de chemare in judecata, reclamantii au solicitat si constatarea nevalabilitatii titlului statului.
In cazul in care acest petit ar fi apreciat ca fiind intemeiat (aceasta presupunand o verificare pe fond de catre tribunal a celor retinute de prima instanta), statul nu ar putea invoca in favoarea sa un drept de proprietate apt de a nu suporta o atingere in sensul celor mai sus aratate.
La fel, in situatia in care, cu privire la apartamentul ce face obiectul litigiului, nu s-au stabilit raporturi juridice ulterioare preluarii (de exemplu prin valabila instrainare catre un tert), prezenta cerere de chemare in judecata nu ar mai fi supusa exceptiei inadmisibilitatii.
Avand in vedere aceste considerente si raportandu-le la decizia atacata, instanta de recurs retine ca in mod gresit tribunalul nu a procedat la examinarea fondului pricinii.
In consecinta, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamanti, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta, Tribunalul Timis, conform considerentelor mai sus aratate.