Cerere de recurs. Perimare. Cerere de repunere pe rol anulata ca netimbrata. Consecinte
C. proc. civ., art. 248, art. 249
Chiar daca partea a formulat o cerere de repunere pe rol, care a fost anulata ca insuficient timbrata, mentinandu-se dispozitia de suspendare a judecatii, o asemenea imprejurare nu poate duce la intreruperea termenului de perimare avand in vedere ca prin anularea cererii aceasta a fost lipsita de efecte juridice, respectiva sanctiune intervenind ca si consecinta a incalcarii legii timbrului, care altfel ar fi lipsita de sanctiune in masura in care, desi partea nu respecta prevederile legale si dispozitia instantei, cererea ei ar putea produce totusi efectele scontate, si anume intreruperea curgerii termenului de perimare.
Nu orice act facut de parte intrerupe cursul perimarii ci, potrivit art. 249 din Codul de procedura civila, numai actul de procedura facut in vederea judecarii procesului, situatie in care nu se afla o cerere netimbrata, care nu indeplineste conditiile pentru a i se da curs si nici incheierea prin care se constata aceasta situatie.
(Decizia civila nr. 249 din 23 februarie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta comerciala nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata in dosarul nr. 6691/30/2007 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de creditoarea S.C. G S.A. Bocsa, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.A. din Otelu Rosu, si a dispus, in temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolventa fata de debitoarea S.C. O S.R.L. Timisoara, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, in calitate de administrator judiciar desemnand Cabinetul Individual de Insolventa B.D.I.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca desi cererea introductiva a fost comunicata debitoarei la 24 septembrie 2007, aceasta nu a formulat contestatie potrivit art. 33 din Legea nr. 85/2006. Constatand ca societatea debitoare se afla in incetare de plati, stare de fapt dovedita cu titlu executoriu - sentinta civila nr. 852 din 17 martie 2006 -, si ca creditoarea are o creanta comerciala, certa, lichida si exigibila a carei valoare depaseste pragul de 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12, de la a carei scadenta au trecut mai mult de 30 zile, tribunalul a admis cererea de chemare in judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs debitoarea S.C. O S.R.L. Timisoara, solicitand casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea respectarii dreptului sau la aparare, motivat de imprejurarea ca societatea nu a primit nicio citatie in acest dosar, luand cunostinta de declansarea procedurii de insolventa de la practicianul desemnat de judecatorul-sindic, care i-a cerut predarea documentelor contabile. Mai mult, deschiderea procedurii colective a fost solicitata in baza unei sentinte judecatoresti pe care nu o cunoaste, intre cele doua societati comerciale neexistand niciun litigiu de care sa aiba stiinta.
Prin decizia civila nr. 249 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel Timisoara a constatat perimat recursul formulat de debitoare impotriva sentintei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6691/30/2007.
In considerente s-a retinut ca din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca prezenta cauza a fost suspendata pentru lipsa nejustificata a partilor, care nu au solicitat judecarea si in lipsa, in baza art. 242 pct. 2 din Codul de procedura civila, prin incheierea de sedinta de la termenul din 9 iunie 2009, si de la aceasta data si pana la 2 februarie 2010 a stat in nelucrare din vina partilor, neefectuandu-se niciun act de procedura in vederea judecarii, cand recurenta a formulat cerere de repunere pe rol. Este adevarat ca societatea debitoare a mai solicitat repunerea cauzei pe rol si la data de 19 iunie 2009, insa aceasta cerere a fost anulata ca insuficient timbrata prin incheierea de sedinta din data de 8 decembrie 2009, mentinandu-se dispozitia de suspendare a judecatii. Dar o asemenea imprejurare nu poate duce la intreruperea termenului de perimare avand in vedere ca prin anularea primei cereri de repunere pe rol aceasta a fost lipsita de efecte juridice, respectiva sanctiune intervenind ca si consecinta a incalcarii legii timbrului, care altfel ar fi lipsita de sanctiune in masura in care, desi partea nu respecta prevederile legale si dispozitia instantei, cererea ei ar putea produce totusi efectele scontate, si anume intreruperea curgerii termenului de perimare. Pe de alta parte, nu orice act facut de parte intrerupe cursul perimarii ci, potrivit art. 249 din Codul de procedura civila, numai actul de procedura facut in vederea judecarii procesului, situatie in care nu se afla o cerere netimbrata, care nu indeplineste conditiile pentru a i se da curs si nici incheierea prin care se constata aceasta situatie.
Potrivit dispozitiilor art. 248 din acelasi cod, orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila sau de sase luni in materie comerciala. Conform art. 252, perimarea se constata la cerere sau din oficiu.
La data de 2 februarie 2010 recurenta a depus la dosar o noua cerere de repunere pe rol in care a aratat ca pana in prezent nu a avut posibilitatea de a se apara in fata niciunei instante de judecata, intrucat nu a avut acces la documentele societatii, avand anumite neintelegeri cu primaria in ceea ce priveste dreptul de folosinta al spatiilor inchiriate debitoarei. De asemenea, intrucat nici primaria nu-i recunoaste investitiile facute in spatiu, care depasesc, dupa parerea sa, cu mult valoare chiriei restante, solicita numirea unei comisii de specialitate care sa evalueze respectivele investitii.
Cu toate acestea, Curtea constata ca raportat la data suspendarii judecatii - 9 iunie 2009 si data inregistrarii cererii de redeschidere a judecatii - 2 februarie 2010 in speta nu se mai poate da curs solicitarii recurentei, in sensul de a se dispune repunerea cauzei pe rol si continuarea judecarii recursului sau declarat impotriva sentintei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6691/30/2007 in contradictoriu cu creditoarea intimata S.C. G S.A. Bocsa, reprezentata prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.A. din Otelu Rosu, si lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa B.D.I. Aceasta, motivat de imprejurarea ca textul art. 248 din Codul de procedura civila este lipsit de echivoc: orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila sau de sase luni in materie comerciala.
Perimarea este o sanctiune procesuala care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul nestaruintei vreme indelungata in judecata. Din cuprinsul articolului mentionat rezulta ca ramanerea cauzei in nelucrare si culpa partii sunt cele doua elemente esentiale care definesc perimarea ca pe o sanctiune procedurala, dar si ca o prezumtie de desistare de la judecata. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atat caracter de sanctiune a neglijentei partii, cat si caracterul unei prezumtii de desistare tacita.
Cum in cauza recursul paratei a ramas in nelucrare mai mult de sase luni raportat la data suspendarii judecarii cauzei, se impune a se constata faptul ca cererea acesteia este perimata de drept, potrivit dispozitiilor legale aratate si a principiului disponibilitatii specific procesului civil, pricina ramanand in nelucrare din vina recurentei, care nu a indeplinit niciun act de procedura valabil in vederea judecarii cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului, cu plata taxelor de timbru aferente, inainte de implinirea termenului de perimare, stiut fiind faptul ca in sistemul codului actual de procedura civila perimarea opereaza de drept la implinirea termenului prescris de lege, ea putand fi invocata si de instanta pe cale de exceptie.