Insolventa. Cerere de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce o actiune in raspundere materiala impotriva persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, rep. Caracterul necontencios al unei astfel de cereri. Consecinte.
Cadrul procesual a fost clar stabilit de creditoare - conform principiului disponibilitatii -, prin cererea formulata in temeiul disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, rep., aceasta criticand atitudinea de pasivitate a lichidatorului judiciar care nu a formulat cerere de angajare a raspunderii materiale a persoanelor vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa. Asadar, partile cauzei sunt creditoarea care a investit judecatorul sindic si lichidatorul judiciar.
Neavand un caracter contencios, cererea nu trebuia sa contina date referitoare la alte persoane, in afara de lichidatorul judiciar. Judecatorul sindic avea doar obligatia de a verifica daca lichidatorul a omis sa formuleze o actiune pe temeiul disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, rep. - actiune pe cale de a se prescrie. In consecinta, judecatorul sindic nu a fost chemat sa se pronunte asupra oportunitatii autorizarii comitetului creditorilor de a introduce o astfel de cerere, ci numai asupra legalitatii acestei autorizari - cu referire la indeplinirea celor doua conditii stabilite de disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, rep.
Fata de caracterul cererii, suspendarea acesteia pe temeiul disp. art. 1551 Cod proc. civ., pentru neindicarea unor date, a probelor si pentru lipsa multiplului exemplar constituie o masura nelegala. Prin incheierea din 18 noiembrie 2009, pronuntata de judecatorul sindic desemnat in dosarul Tribunalului Comercial Mures, s-a dispus, in conditiile art. 1551 si ale art. 114 alin. 4 Cod procedura civila, coroborate cu cele ale art. 149 din Legea insolventei, suspendarea judecarii cererii promovata de petenta creditor Autoritatea Nationala a Vamilor, reprezentata prin Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Brasov, pana la acoperirea neregularitatilor constatate de judecatorul sindic prin rezolutia din 23 octombrie 2009.
In considerentele incheierii s-a retinut ca cererea formulata de creditoarea Ministerul Economiei si Finantelor, prin Autoritatea Nationala a Vamilor, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Brasov, pentru autorizarea comitetului creditorilor sa promoveze actiunea judiciara speciala reglementata de dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prezenta mai multe neregularitati formale si anume: cererea nu a fost depusa cu respectarea multiplului exemplar, nu s-a aratat numele si prenumele sau denumirea celor in contradictoriu cu care intelege sa se judece, nu s-au aratat dovezile pe care se sprijina cererea, astfel ca in raport cu dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 1, 5 si ale art. 113 Cod procedura civila , raportat la art. 149 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a stabilit in sarcina contestatoarei completarea acestor lipsuri, sub sanctiunea prevazuta de art. 114 alin. 4 Cod procedura civila. Termenul pentru indeplinirea acestor obligatii procesuale a fost fixat la data de 11 noiembrie 2009. La termenul de judecata din 18 noiembrie 2009 s-a procedat la verificarea indeplinirii sarcinilor procesuale de catre contestatoare si s-a constatat o pasivitatea din partea acesteia, care prin memoriul infatisat la 10 noiembrie 2009 a precizat ca a inteles sa promoveze o simpla cerere si nu o actiune judiciara, omitand sa se conformeze obligatiilor procesuale stabilite in sarcina ei.
In conditiile in care creditoarea nu s-a conformat dispozitiilor instantei si nu a inteles sa acopere neregularitatile constatate de judecatorul sindic, s-a aplicat dispozitia art. 155 alin. 1 Cod procedura civila, dispunandu-se suspendarea judecatii cererii.
Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs creditoarea ANAF prin Autoritatea Nationala a Vamilor, solicitand modificarea incheierii atacate in sensul admiterii cererii de autorizare pentru introducerea actiunii de angajare a raspunderii in numele comitetului creditorilor.
Se arata in cuprinsul cererii de recurs ca judecatorul sindic in mod gresit a calificat cererea ca fiind o actiune propriu-zisa pentru atragerea raspunderii patrimoniale, desi cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cerere prin care a solicitat sa fie autorizat comitetul creditorilor sa introduca actiunea prevazuta de art. 138 alin. 1 din aceeasi lege.
Prin urmare, apreciaza ca lipsurile constatate de judecatorul sindic nu influentau solutionarea cererii, intrucat numai dupa pronuntarea de catre judecatorul sindic asupra autorizarii comitetului creditorilor sa introduca actiunea in angajarea raspunderii materiale prevazuta de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se impunea completarea cererii cu mentiunile indicate de catre judecatorul sindic.
Examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 1551 Cod procedura civila, instanta poate suspenda judecata cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate.
In cauza judecatorul sindic a dispus suspendarea judecatii cererii pe motiv ca petitionara, in calitate de creditoare, nu a completat cererea de chemare in judecata, asa cum s-a dispus in sensul infatisarii cererii de chemare in judecata cu respectarea multiplului exemplar, aratarea numelui, prenumelui, ori a denumirii celor in contradictoriu intelege sa se judece, infatisarea mijloacelor de proba.
Verificand daca aceste completari solicitate de judecatorul sindic sunt de natura celor prevazute de art. 155 Cod procedura civila, instanta de control retine urmatoarele:
In legatura cu dispozitia de completare a continutului cererii cu numele, prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul, celor in contradictoriu cu care intelege sa se judece, instanta constata ca judecatorul sindic a fost sesizat cu o cerere de autorizare a comitetului creditorilor sa introduca o actiune in raspunderea materiala impotriva persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cerere reglementata de art. 138 alin. 3 din aceeasi lege de natura necontencioasa, prin care creditoarea ANAF prin DRV Brasov, critica atitudinea de pasivitate a lichidatorului judiciar, care nu a inteles sa formuleze o cerere de angajare a raspunderii materiale a persoanelor vinovate de starea de insolventa a societatii debitoare. Din continutul acestei cereri rezulta asadar cadrul procesual stabilit de catre creditoare si anume: intre creditoare si lichidator, acesta din urma fiind prezent la sedinta publica din 18 noiembrie 2009, data la care a pus concluzii fata de cererea creditoarei. Cererea neavand un caracter contencios, creditoarea nu avea obligatia sa indice si alte persoane in afara de lichidator, in conditiile in care judecatorul sindic sesizat cu o astfel de cerere avea obligatia sa verifice numai daca lichidatorul a omis sa formuleze o actiune in raspundere si aceasta este pe cale sa se prescrie. Prin aceasta cerere judecatorul nu a fost chemat sa se pronunte asupra oportunitatii autorizarii ci numai asupra legalitatii, respectiv daca sunt indeplinite cele doua conditii prevazute de art. 138 alin. 3 din lege.
Prin precizarea facuta s-a indicat materia supusa judecatii, precum si faptul ca nu este supus judecatii un adevarat litigiu.
In atare situatie, se apreciaza ca neindicarea altor persoane cu care creditoarea intelege sa se judece , nu era de natura sa impiedice desfasurarea normala a procesului, atata timp cat s-a precizat in mod expres raportul procesual ca fiind stabilit intre creditoare si lichidator, precum si faptul ca demersul facut de creditoare fata de judecatorul sindic avea un caracter necontencios.
Nu era necesara nici indicarea dovezilor pe care se sprijina cererea, intrucat asa cum s-a aratat mai sus, judecatorul sindic nu a fost chemat sa se pronunte asupra oportunitatii autorizarii ci numai asupra legalitatii, respectiv daca exista cele doua conditii prevazute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 si anume daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice in raportul sau persoanele culpabile de starea de insolventa a debitoarei, or daca acesta a omis sa formuleze actiunea in raspunderea persoanelor prevazute la alin. 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006 si aceasta actiune ameninta sa se prescrie.
Mai mult, neindicarea probelor pe care se sprijina cererea de chemare in judecata, are drept consecinta respingerea acesteia si nicidecum suspendarea.
Nici cerinta multiplului exemplar impusa de judecatorul sindic nu este de natura celor prevazute de art. 1551 Cod procedura civila in conditiile in care creditoarea a precizat in mod expres caracterul necontencios al demersului sau in fata judecatorului sindic, nefiind aplicabile in speta dispozitiile art. 113 Cod procedura civila. Mai mult, lichidatorul prezent in fata instantei nu a invocat faptul ca nu avea cunostinta de cererea creditoarei, dimpotriva, a inteles sa puna concluzii pe aceasta cerere la sedinta publica din 18 noiembrie 2009.
Fata de cele prezentate mai sus, instanta urmeaza ca in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 5 Cod procedura civila, sa admita recursul, sa caseze incheierea recurata si sa trimita cauza judecatorului sindic pentru continuarea judecatii.