Desemnare expert pentru analiza gestiunii societatii. Litigiu solutionat irevocabil. Cerere de repunere pe rol. Consecinte
Legea nr. 31/1990 republicata art. 136
C. proc. civ., art. 258 alin. (3), art. 3711
Articolul 136 din Legea nr. 31/1990, republicata, investeste instanta doar in ceea ce priveste desemnarea expertului, intocmirea efectiva a lucrarii fiind ulterioara si justificata tocmai de existenta acestor dispozitii cuprinse in hotararea judecatoreasca.
Principiul autoritatii lucrului judecat se coroboreaza cu regula ca, odata pronuntata hotararea definitiva, misiunea judecatorului care a participat la judecata se incheie, dupa pronuntare instanta nemaiputand reveni asupra celor decise, singura posibilitate de schimbare sau de corectare a solutiei ramanand exercitarea cailor de atac recunoscute de lege.
Odata ce un dosar a fost solutionat de catre instanta, cererea uneia dintre parti de repunere pe rol a acestei pricini in vederea continuarii judecatii apare a fi inadmisibila.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1646 din 15 decembrie 2009
Prin incheierea de sedinta din 5 august 2009 pronuntata in dosarul nr. 1676/30/2009 Tribunalul Timis a respins ca inadmisibila cererea de repunere pe rol a acestei pricini, formulata de reclamanta S S.A. Craiova in contradictoriu cu parata S.C. U S.A. Timisoara.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii sale de repunere pe rol a pricinii, in vederea investirii expertului de catre instanta, intocmirea raportului solicitat si inaintarea acestuia persoanelor prevazute de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare.
Prin decizia civila nr. 1646 din 15 decembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1676.1/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul reclamantei.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca in speta nu este incident cazul de recurs prevazut de pct. 9 al art. 304, incheierea Tribunalului Timis de respingere a cererii reclamantei avand ca obiect repunerea pe rol a dosarului nr. 1676/30/2008 al acestei instante nefiind lipsita de temei legal ori data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, cum fara temei sustine recurenta.
Intr-adevar, prin actiunea inregistrata la tribunal la data de 1 februarie 2008 sub dosar nr. 1676/30/2008 reclamanta S S.A. Craiova a chemat in judecata parata S.C. U S.A. Timisoara, solicitand, in temeiul art. 136 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, desemnarea unui expert independent in vederea intocmirii unui raport care sa analizeze operatiunile din gestiunea societatii parate legate de raporturile dintre S.C. U S.A. Timisoara si actionarul majoritar S.C. P S.A. Timisoara, precum si cele dintre S.C. U S.A. Timisoara si alte societati afiliate actionarului majoritar in perioada 2000 si pana in prezent, cerere care a fost admisa de instanta prin sentinta civila nr. 542 din 20 august 2008, in calitate de expert contabil fiind desemnata d-na. C.M., reclamantei incuviintandu-i-se, totodata, si un expert asistent. Ulterior, recursul declarat de S.C. U S.A. Timisoara impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 75 din 20 ianuarie 2009, hotararea primei instante ramanand, astfel, irevocabila.
Articolul 136 din Legea societatilor comerciale, pe care si-a fundamentat reclamanta demersul judiciar, statueaza urmatoarele: unul sau mai multi actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 10% din capitalul social vor putea cere instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii si sa intocmeasca un raport, care sa le fie inmanat si, totodata, predat oficial consiliului de administratie, respectiv directoratului si consiliului de supraveghere, precum si cenzorilor sau auditorilor interni ai societatii, dupa caz, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzatoare. Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va include raportul intocmit in conformitate cu alin. 1 pe ordinea de zi a urmatoarei adunari generale a actionarilor. Onorariile expertilor vor fi suportate de societate, cu exceptia cazurilor in care sesizarea a fost facuta cu rea-credinta.
Prin urmare, in mod judicios prima instanta a apreciat ca cererea din 23 iunie 2009 a societatii S S.A. Craiova avand ca obiect repunerea pe rol a dosarului nr. 1676/30/2008 in vederea citarii expertului desemnat in cauza - d-na. C.M. - pentru efectuarea lucrarii dispuse, cu motivarea ca restituirea dosarului de catre instanta de control judiciar s-a facut in vederea continuarii judecatii prin efectuarea expertizei, lucru care nu s-a mai intamplat, nu poate fi primita, fiind inadmisibila.
Sustinerile petentei in sensul ca recursul ar fi fost promovat anterior finalizarii dosarului de fond, care, in opinia sa, s-ar fi realizat numai prin efectuarea expertizei de specialitate, sunt nefondate, intrucat calea de atac declarata de parata intimata viza verificarea legalitatii si temeiniciei sentintei Tribunalului Timis prin care dosarul nr. 1767/30/2008 a fost solutionat, si nu vreo incheiere premergatoare, preparatorie sau interlocutorie. De altfel, cum in mod corect a observat si judecatorul fondului, textul de lege ce a constituit fundamentul cererii reclamantei investeste instanta doar in ceea ce priveste desemnarea expertului, intocmirea efectiva a lucrarii fiind ulterioara si justificata tocmai de existenta acestor dispozitii cuprinse in hotararea judecatoreasca. Solutionand dosarul constituit ca urmare a formularii de catre reclamanta a cererii de chemare in judecata, tribunalul a epuizat problema de drept cu care a fost investit, aspect confirmat in faza controlului judiciar de catre Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul paratei, mentinand intrutotul hotararea de desemnare a expertului.
Desesizarea instantei este primul efect al hotararii judecatoresti, acest efect producandu-se din chiar momentul pronuntarii hotararii. Articolul 258 alin. (3) din Codul de procedura civila prevede in mod expres ca dupa pronuntarea hotararii niciun judecator nu mai poate reveni asupra parerii sale. El reprezinta o componenta esentiala a ideii de justitie, a asigurarii puterii de lucru judecat si a ocrotirii drepturilor procesuale ale partilor, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autoritatii lucrului judecat (res judecata) se coroboreaza cu regula ca, odata pronuntata hotararea definitiva, adica cea prin care se solutioneaza respectivul dosar, misiunea judecatorului care a participat la judecata se incheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care tine de ordinea publica, pronuntarea hotararii are si efect de desesizare a instantei, iar judecatorul care s-a pronuntat nu poate reveni asupra parerii sale in respectiva cauza, cu mentiunea ca partii nemultumite ii ramane insa posibilitatea de a cere indreptarea greselilor materiale care s-au strecurat in hotarare. Altfel spus, dupa pronuntarea unei hotarari definitive, instantele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau de corectare a solutiei ramanand exercitarea cailor de atac recunoscute de lege.
De aceea, apararea intimatei in sensul ca daca reclamanta a fost nemultumita de cuprinsul sentintei civile nr. 542 din 20 august 2008 a Tribunalului Timis ar fi avut la dispozitie calea de atac a recursului impotriva acesteia, prin care sa ceara modificarea sau casarea hotararii pentru motivele pe care le-ar fi justificat, lucru pe care nu l-a facut, este intemeiata, fiind de neacceptat ca acum, ea sa solicite repunerea pe rol a pricinii cu motivarea ca tribunalul, contrar practicii altor instante, care initial numesc expertul prin incheiere, iar ulterior pronunta o hotarare finala, dupa depunerea raportului, ar fi omis ca la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 542/2008 sa mai efectueze o operatiune, aceea de a incunostiinta expertul ca a fost desemnat in cauza, fie prin emiterea unei adrese, fie, cel putin, prin comunicarea hotararii judecatoresti, pentru realizarea acestei operatiuni singura instanta competenta fiind cea de fond, masura impunandu-se pentru investirea expertului in vederea realizarii lucrarii de specialitate, operatiune prin care se da eficienta hotararii pronuntate, repunerea pe rol solicitata avand ca scop doar crearea cadrului procesual pentru ca prima instanta sa realizeze comunicarea catre expert a hotararii judecatoresti si nu repunerea in discutie a unei sentinte ramasa irevocabila.
In opinia Curtii, tribunalul nu a omis nicio operatiune juridica, legea neimpunand nici trimiterea unei adrese catre expertul desemnat, ca in dosarele in care se incuviinteaza, in temeiul art. 201 si urmat. din Codul de procedura civila, administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate, si nici comunicarea catre acesta a sentintei prin care a fost admisa actiunea reclamantei, pentru simplul motiv ca o asemenea comunicare are loc doar catre partile aflate in litigiu si numai in scopul de a incepe sa curga, pentru fiecare dintre ele, termenul de declarare a caii de atac reglementata de lege, precum si pentru a lua cunostinta de motivele pentru care judecatorul a pronuntat acea solutie. Or, expertul desemnat in temeiul art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, nu a fost parte in litigiul purtat intre cele doua societati, instiintarea lui despre obligatia intocmirii raportului asupra anumitor operatiuni din gestiunea intimatei putand fi facuta direct de partea interesata. De altfel, o asemenea instiintare a si avut loc prin adresa nr. 7541/18.08.2009, la care expertul a emis raspunsul nr. 27/19.08.2009, in sensul ca nu refuza efectuarea lucrarii, dar ca pana in prezent nu i-a fost transmisa vreo comunicare oficiala de desemnare a sa in aceasta calitate.
Dispozitivul sentintei civile nr. 542 din 20 august 2008 a Tribunalului Timis constituie tocmai o astfel de instiintare pentru expert, referirile sale la prevederile art. 201-214 din Codul de procedura civila neavand legatura cu obiectul cauzei. De asemenea, chiar daca alineatul 3 al acestui articol statueaza ca onorariile expertilor vor fi suportate de societate, cu exceptia cazurilor in care sesizarea a fost facuta cu rea-credinta, nu inseamna ca instanta initial investita ar avea obligatia, in lipsa oricarui text de lege, sa intervina in continuare in acest diferend, cum fara temei sustine recurenta, pentru a obliga partea adversa sa plateasca onorariului de expert, dar si pentru a obliga intimata sa permita accesul acestuia in societate si de a-i pune la dispozitie toate documentele necesare intocmirii lucrarii de specialitate, toate aceste obligatii rezultand in mod indirect din continutul sentintei mentionate. Aceasta, deoarece reclamanta, beneficiind, sub acest aspect, de o hotarare judecatoreasca favorabila, are la dispozitie posibilitatea punerii ei in executare silita, daca parata nu intelege ca respecte cele prevazute in art. 3711 din Codul de procedura civila, care statueaza ca obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie si doar in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel; executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. Totodata, daca societatea intimata nu doreste sa suporte costurile expertizei, recurenta, ca persoana direct interesata in intocmirea acestui raport, are posibilitatea sa avanseze costurile lucrarii, urmand ca ulterior sa-si recupereze sumele avansate de la parata.
Intr-o alta ordine de idei, lasand la o parte faptul ca jurisprudenta nu este, in dreptul roman, izvor de drept, Curtea apreciaza ca practica altor instante de a numi initial expertul, printr-o incheiere de sedinta, care nu poate fi alta decat una interlocutorie, ce "leaga" judecatorul, in sensul ca acesta nu mai poate reveni ulterior asupra celor decise si sa dea o alta solutie, iar ulterior pronunta o hotarare finala, dupa depunerea lucrarii de specialitate, nu este una conforma cu normele legale incidente in cauza, pentru simplul motiv ca, atata timp cat singurul petit al cererii de chemare in judecata este acela de a se desemna un expert independent in vederea analizarii anumitor operatiuni din gestiunea societatii si, mai apoi, intocmirea un raport, care sa fie inmanat actionarului sau actionarilor ce reprezinta, individual sau impreuna, cel putin 10% din capitalul social, odata ce judecatorul se pronunta in sensul numirii expertului - principalul aspect litigios, fata de care parata a manifestat opozitie in primul proces -, instanta trebuie sa se si dezinvesteasca de judecata acelui litigiu, diferendul dedus ei spre solutionare fiind lamurit. Pe de alta parte, se poate pune si problema cum ar mai putea respectivul magistrat sa judece in continuare acel dosar, din moment ce el s-a pronuntat, printr-o hotarare, fie ea si o incheiere interlocutorie, asupra celor solicitate de partea reclamanta, stiut fiind faptul ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, impartialitatea se defineste ca fiind absenta oricarei prejudecati sau a oricarei idei preconcepute privitoare la solutia unui proces. Altfel spus, lipsa de impartialitate consta in judecarea unei cauze inainte de a pronuntarea unei solutii. Curtea de la Strasbourg a statuat ca notiunea de "impartialitate" trebuie luata intr-un dublu sens: demersul subiectiv, care inseamna incercarea de a se determina convingerea personala a unui judecator intr-o anumita imprejurare, adica "impartialitatea subiectiva" si demersul obiectiv, prin care se urmareste a se determina daca judecatorul cauzei ofera garantii suficiente spre a se exclude, in persoana sa, orice banuiala legitima, adica "impartialitatea obiectiva" a tribunalului, care include si situatia in care judecatorul se antepronunta in cauza, ceea ce, in mod rezonabil, poate fi interpretat ca exprimand pareri cu privire la problema litigioasa decisa anterior finalizarii dezbaterilor contradictorii ale partilor.
Ca atare, in contextul in care dosarul nr. 1676/30/2008 a fost solutionat de catre Tribunalul Timis prin sentinta civila nr. 542 din 20 august 2008, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 75 din 20 ianuarie 2009 a Curtii de Apel Timisoara, cererea reclamantei de repunere pe rol a acestei pricini in vederea continuarii judecatii prin intocmirea raportului de expertiza apare a fi inadmisibila.
Nu in ultimul rand, cu toate ca societatea petenta a invocat si pct. 8 al art. 304 din Codul de procedura civila, care arata ca modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, in lipsa oricaror dezvoltari in cuprinsul petitiei de recurs instanta de control judiciar se afla in imposibilitate a analiza si acest caz mentionat de parte.
Exceptia de inadmisibilitate a caii de atac, invocata de intimata prin intampinare, nu poate fi primita atata timp cat prin hotararea recurata tribunalul a respins cererea reclamantei avand ca obiect repunere pe rol a dosarului nr. 1676/30/2008, iar alineatul 2 al art. 2441 din Codul de procedura civila statueaza fara echivoc ca recursul se poate declara si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.