Procedura insolventei. Desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu. Conditii
Legea nr. 85/2006, modificata, art. 11, art. 19
Spre deosebire de lichidarea voluntara a societatilor comerciale, care este facuta in interesul asociatilor sau actionarilor, procedura de insolventa urmareste in primul rand satisfacerea intereselor creditorilor, realizarea drepturilor acestora fata de debitorul insolvent. Tocmai de aceea, Legea nr. 85/2006, modificata, le confera creditorilor un rol activ prin intermediul caruia ei sa poata exercita un control asupra modului in care se desfasoara procedura, stiut fiind ca eficienta procedurii de insolventa este conditionata in mare masura de rapiditatea derularii fazelor sale procesuale.
In vederea desemnarii administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul-sindic va avea in vedere cererea depusa in acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, daca cererea introductiva ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei.
Desi instanta este tinuta, in desemnarea provizorie a administratorului/ lichidatorului judiciar, de propunerea facuta de creditorul declansator, nu inseamna ca, ulterior, pe parcursul administrarii dosarului de insolventa, chiar daca acesta nu-si indeplineste in mod corespunzator atributiile conferite de lege sau de tribunal, practicianul astfel ales nu poate fi dezinvestit din functie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1031 din 29 septembrie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 853 din 4 mai 2009 pronuntata in dosarul nr. 1236/108/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis in parte cererea formulata de creditoarea A.F.P. Arad in contradictoriu cu debitoarea S.C. C S.R.L. Arad si a dispus deschiderea procedurii simplificate impotriva societatii debitoare, in calitate de lichidator judiciar desemnand Casa de Insolventa R I.P.U.R.L. Arad, respingand, totodata, cererea institutiei creditoare avand ca obiect desemnarea practicianului in insolventa S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea A.F.P. Arad, solicitand modificarea ei partiala, in sensul desemnarii lichidatorului judiciar aratat in cererea introductiva.
Prin decizia civila nr. 1031 din 29 septembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1236/108/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul institutiei creditoare si a modificat in parte sentinta comerciala nr. 853 din 4 mai 2009 a Tribunalului Arad, in sensul ca a admis cererea creditoarei recurente de desemnare a lichidatorului judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, mentinandu-o in rest.
In considerente s-a retinut ca in mod gresit prima instanta a dispus respingerea cererii creditoarei A.F.P. Arad avand ca obiect desemnarea, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C S.R.L. Arad, a practicianului in insolventa S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, numind in aceasta functie un alt practician, dintre cei care au depus oferte la dosar, cu motivarea ca responsabilitatea pentru desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar revine tribunalului, ea nefiind impartita cu creditorul declansator, in considerarea faptului ca, potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, practicianului in insolventa ii revine sarcina administrarii procedurii de executare colectiva, rol deosebit de important si in folosul tuturor creditorilor, in cazul neindeplinirii sarcinilor sale, instanta putandu-i aplica acestuia amenzi sau putandu-l chiar schimba din oficiu ori la cererea comitetului creditorilor sau a adunarii creditorilor.
Intr-adevar, in conformitate cu alin. (1) lit. c) a art. 11 din Legea insolventei, astfel cum a fost ea modificata si completata prin O.U.G. nr. 173/2008, in vigoare la data pronuntarii hotararii recurate, una dintre principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul acestei proceduri judiciare, este si aceea de a desemna motivat, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixandu-i si remuneratia in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor in insolventa, precum si atributiile pentru aceasta perioada. In vederea desemnarii administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea in vedere cererea depusa in acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, daca cererea introductiva ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei.
In forma initiala acest text avea urmatorul cuprins: principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: (_) c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor, stabilirea remuneratiei in conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada; in vederea desemnarii provizorii a administratorului judiciar, judecatorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile in acest sens depuse de creditori si, dupa caz, de debitor, daca cererea introductiva ii apartine.
Prin Legea nr. 277/2009 norma a suferit o noua modificare, in sensul ca, in prezent, desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa compatibili care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, desi se face tot de catre judecatorul-sindic, acesta din urma va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de catre creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de catre debitor, daca cererea ii apartine. Doar in situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din randul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
Din interpretarea istorico-teleologica a textului art. 11 din legea-cadru se poate deduce cu usurinta care a fost intentia legiuitorului roman si, mai ales, scopul urmarit prin adoptarea acestei norme juridice (este vorba, asadar, de descoperirea sensului subiectiv al legii, de investigarea ratio legis), si anume aceea ca prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei judecatorul-sindic sa numeasca practicianul propus de creditorul declansator, respectiv de debitor, daca cererea ii apartine, numai daca o asemenea propunere nu exista, tribunalul putand desemna unul dintre administratorii/lichidatorii judiciari care au depus oferta de servicii la dosar.
Aceasta concluzie rezulta fara dubiu din aceea ca, daca in forma initiala, art. 11 prevedea ca, in vederea desemnarii provizorii a administratorului judiciar, judecatorul-sindic va tine cont nu numai de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, ci si de cererile in acest sens depuse de creditori si, dupa caz, de debitor, daca cererea introductiva ii apartine, prin modificarea de la sfarsitul anului 2008 textul statua expres ca, in vederea desemnarii administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea in vedere cererea depusa in acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, daca cererea introductiva ii apartine si doar in situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei, pentru ca in prezent norma sa aiba urmatorul cuprins: judecatorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de catre creditorul care a cerut deschiderea procedurii sau de catre debitor, daca cererea ii apartine; in situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din randul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
De asemenea, art. 19 arata ca, in vederea desemnarii provizorii, practicienii in insolventa interesati au dreptul de a depune la dosar oferte de preluare a pozitiei de administrator judiciar in cazul respectiv, prin oferta de servicii aratand disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului de insolventa si bunei administrari a cazului, la oferta de servicii fiind obligatoriu a se anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare de raspundere profesionala. In situatia in care in dosar nu exista nicio astfel de oferta, judecatorul-sindic va desemna provizoriu un practician, pana la prima adunare a creditorilor, in mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. Creditorii au posibilitatea ca, in cadrul adunarii creditorilor, sa-l confirme in calitate de administrator judiciar pe practicianul desemnat provizoriu, anterior, de catre judecatorul-sindic, dupa cum ei au dreptul sa decida desemnarea altui practician decat cel numit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa, situatie in care tribunalul va desemna administratorul judiciar ales de creditori dispunand, totodata, incetarea atributiilor administratorului numit provizoriu. Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia.
Altfel spus, ca urmare a modificarii textului art. 11 alin. (1) lit. c) si d) si a introducerii la art. 19 a alin. (21) prin O.U.G. nr. 173/2008, desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz, apartine competentei adunarii creditorilor numai daca nu exista un creditor care sa detina cel putin 50% din totalul creantelor. Numai in faza initiala judecatorul-sindic are in vedere propunerea facuta de debitor, autor al cererii de deschidere a procedurii, sau de creditorul care a cerut deschiderea procedurii si, in subsidiar, in lipsa unor asemenea propuneri, judecatorul-sindic selectioneaza pe unul dintre practicienii care au depus oferte. In faza urmatoare va fi confirmat administratorul judiciar sau lichidatorul, desemnat ori de adunarea creditorilor, ori de creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, atat hotararea adunarii creditorilor, cat si decizia creditorului majoritar fiind contestabile, dar in absenta unei contestatii, confirmarea de catre judecatorul-sindic a practicianului desemnat conform celor expuse mai sus se face fara citarea partilor in camera de consiliu.
Printre noutatile aduse de actuala Lege a insolventei se numara si cresterea rolului adunarii creditorilor in supravegherea activitatilor si operatiunilor comerciale efectuate de administratorul judiciar sau lichidator si transferarea aspectelor economice in responsabilitatea comitetului creditorilor, prin aceasta urmarindu-se amplificarea rolului activ al creditorilor in cadrul procedurii, ei fiind, in cele din urma, cei care sunt direct interesati de dinamismul si eficienta procedurii de executare colectiva. Spre deosebire de lichidarea voluntara a societatilor comerciale, care este facuta in interesul asociatilor sau actionarilor, procedura de insolventa urmareste in primul rand satisfacerea intereselor creditorilor, realizarea drepturilor acestora fata de debitorul insolvent. Tocmai de aceea, Legea nr. 85/2006, modificata, le confera creditorilor un rol activ prin intermediul caruia ei sa poata exercita un control asupra modului in care se desfasoara procedura, stiut fiind ca eficienta procedurii de insolventa este conditionata in mare masura de rapiditatea derularii fazelor sale procesuale. In acest sens, legiuitorul a organizat masa credala in doua structuri reprezentative: adunarea creditorilor si comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor este alcatuita din toti creditorii cunoscuti ai debitorului supus procedurii de executare colectiva. Acest organism constituie cadrul juridic in care creditorii discuta si aproba, in conditiile legii, actele si operatiunile privind desfasurarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, fata de debitorul aflat in insolventa, si cu toate ca adunarea creditorilor este un organism deliberativ, cu caracter nepermanent si fara personalitate juridica, prezenta acestei entitati este indispensabila pentru a conferi procedurii insolventei nu numai transparenta, ci si un real caracter colectiv.
In ceea ce priveste critica recurentei referitoare la nerespectarea de catre prima instanta a unui "act normativ in vigoare si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei", respectiv a Ordinului nr. 1009 din 23 iulie 2007 al Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala privind procedurile de selectie a practicienilor in insolventa agreati de aceasta agentie, Curtea constata ca ea nu poate fi primita in considerarea faptului ca, raportat la prevederile constitutionale si cele ale Legii nr. 24/2001, nu se poate adauga la lege (stricto sensu) prin acte normative cu valoare inferioara (in speta, un ordin al unui presedinte de agentie guvernamentala), neputandu-se astfel limita sau ingradi reglementarile in materie de insolventa privitoare la desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar, ordinul invocat avand valoarea unei reglementari cu caracter intern prin care se stabileste conduita pe care organele fiscale, atunci cand isi exercita atributiile prevazute de Capitolul II din Legea nr. 85/2006, modificata, trebuie sa o adopte (in acest sens fiind si art. 2 alin. (3) si (4), art. 4 etc. din Ordinul nr. 1009/2007).
Nu in ultimul rand, este de precizat faptul ca, desi judecatorul-sindic este tinut, in desemnarea provizorie a practicianului, de propunerea facuta de creditorul declansator, nu inseamna ca, ulterior, pe parcursul administrarii dosarului de insolventa, chiar daca acesta nu-si indeplineste in mod corespunzator atributiile conferite de art. 20 din lege sau pe cele conferite de tribunal in temeiul alin. (2) al articolului mentionat, practicianul astfel ales nu poate fi dezinvestit din functie. Potrivit alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 85/2006, in orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, il poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere motivata, pentru motive temeinice. Incheierea de inlocuire se pronunta in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, in conformitate cu art. 24 alin. (1) norma aplicandu-se, in mod corespunzator, si lichidatorului. Posibilitatea conferita de lege judecatorului-sindic de a dispune, chiar din oficiu, inlocuirea practicianului este una logica si rationala atata timp cat, tot legea este cea care permite creditorilor sa desemneze un alt administrator judiciar/lichidator decat cel numit provizoriu prin hotararea de deschidere a procedurii, caz in care instanta nu are ce face decat sa-l confirme in aceasta calitate pe cel ales de creditori. Or, pe parcursul administrarii procedurii colective judecatorul-sindic are atributia sa vegheze ca toate actele si masurile adoptate de administratorul judiciar sau, dupa caz, de lichidator, sa se desfasoare cu respectarea normelor imperative ale Legii nr. 85/2006, modificata.