Cererea de antrenare a raspunderii organelor de conducere. Legitimare procesuala activa
Legea nr. 85/2006, art. 138
Potrivit Daca adunarea creditorilor este un organ colectiv cu caracter esentialmente deliberativ, comitetul creditorilor este, in conceptia Legii nr. 85/2006, un organ executiv al adunarii creditorilor, un organ operativ de lucru, caracter subliniat de prevederile art. 17 din acest act normativ referitoare la atributiile comitetului.
Ca atare, se poate observa ca in procedura de atragere a raspunderii calitate procesuala are, in conditiile alin. 3 al art. 138, numai comitetul creditorilor si nu adunarea creditorilor ori creditorii priviti individual, comitetul reprezentand una dintre modalitatile prevazute de lege de aparare a intereselor comune ale tuturor creditorilor inscrisi la masa credala.
Cu alte cuvinte, chiar daca recurenta face parte din comitetul creditorilor, astfel cum a fost el desemnat in conformitate cu art. 16 din Legea insolventei, aceasta nu inseamna ca respectiva institutie creditoare are si calitate procesuala activa pentru a putea formula o actiune in atragerea raspunderii personale a fostilor administratori.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 614 din 9 septembrie 2008
Prin sentinta comerciala nr. 387/J.S. din 17 aprilie 2008 pronuntata in dosarul nr. 2009/115/2007 Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de creditoarea A Bucuresti impotriva paratilor B.C., R.D. si J.S. avand ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin sentinta comerciala nr. 957/J.S. din 14 iunie 2007 au fost admise in parte obiectiunile formulate de creditoarea A Bucuresti la raportul final si, in baza alin. (3) art. 138 din Legea insolventei, comitetul creditorilor debitoarei S.C. I S.A. Resita a fost autorizat sa promoveze actiunea in raspundere impotriva persoanelor care au facut parte din fosta conducere a societatii falite. Desi judecatorul-sindic, prin incheierea de sedinta din 30 noiembrie 2006, a desemnat ca facand parte din comitetul creditorilor trei institutii, respectiv: D Caras-Severin, I Caras-Severin si A Bucuresti, si a dat in sarcina acestui organism exercitarea atributiilor prevazute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, dispunand lichidatorului, prin incheierea din 12 iulie 2007, convocarea comitetului creditorilor pentru a se pronunta asupra oportunitatii formularii unei cereri in conditiile art. 138, reclamanta creditoare a promovat actiunea de atragere a raspunderii paratilor B.C., R.D. si J.S. contrar textului mentionat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea A Bucuresti solicitand, in principal, in temeiul art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, trimiterea cauzei spre rejudecare intrucat sentinta atacata contine motive contradictorii, iar in subsidiar, in conditiile art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 3041 din acelasi cod, modificarea hotararii intrucat ea are calitate procesuala activa sa formuleze cerere de chemare in judecata avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor care au facut parte din fosta conducere a debitoarei si, pe cale de consecinta, sa se trimita dosarul Tribunalului Caras-Severin in vederea solutionarii fondului.
In motivarea recursului a aratat ca tribunalul a respins actiunea fara a intra in solutionarea fondului cauzei, din motive care, astfel cum sunt expuse in continutul sentintei atacate, sunt contradictorii. Aceasta contradictorialitate este relevata de faptul ca in considerente se vorbeste de o lipsa a calitatii procesuale active a A Bucuresti de a formula cererea de chemare in judecata avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor care au facut parte din conducerea societatii debitoare desi, in aceeasi motivare, se retine ca judecatorul-sindic a autorizat comitetul creditorilor sa promoveze aceasta actiune, ceea ce face incident cazul prevazut la pct. 7 al art. 304 C.proc.civ.
Recurenta considera ca are calitate procesuala activa de a formula o asemenea actiune deoarece insusi judecatorul-sindic a autorizat-o in acest sens prin sentinta comerciala nr. 957/J.S./2007, astfel cum se retine, de altfel, si in motivarea solutiei tribunalului, hotarare prin care s-a dispus in mod irevocabil autorizarea comitetului creditorilor debitoarei, precum si a lichidatorului judiciar sa formuleze cererea de chemare in judecata intemeiata pe art. 138 din Legea nr. 85/2006. Avand in vedere dispozitiile acestei sentinte, precum si faptul ca A Bucuresti face parte din comitetul creditorilor este evident ca recurenta are legitimare procesuala in formularea acestei cereri si avand in vedere ca prima instanta nu a evocat in nici un fel fondul cauzei se impune trimiterea dosarului spre rejudecare.
Prin decizia civila nr. 614 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A Bucuresti impotriva sentintei comerciale nr. 387/J.S. din 17 aprilie 2008 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 2009/115/ 2005 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. I S.A. Resita, reprezentata prin lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, si paratii intimati B.C., R.D. si J.S.
In considerente s-a aratat ca potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
In conformitate cu alin. (3) al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. 1, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea in raspundere impotriva persoanelor la care se refera alin. (1) si aceasta ameninta sa se prescrie.
Intr-adevar, prin sentinta comerciala nr. 957/J.S. din 14 iunie 2007 Tribunalul Caras-Severin a admis obiectiunile formulate de creditoarea A Bucuresti impotriva raportului final intocmit de lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, desemnat sa administreze procedura insolventei fata de debitoarea S.C. I S.A. Resita, si a autorizat, in temeiul alin. (3) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sa introduca actiunea in raspundere prevazuta de alin. (1) al articolului mentionat impotriva persoanelor care au facut parte din organul de conducere al societatii debitoare, hotarare ramasa irevocabila prin nerecurare.
Anterior pronuntarii acestei sentinte, tot judecatorul-sindic, prin incheierea de sedinta de la termenul din 30 noiembrie 2006 a constituit comitetul creditorilor societatii debitoare, din acest organism facand parte urmatoarele trei institutii: D Caras-Severin, I Caras-Severin si A Bucuresti, in calitate de presedinte fiind desemnat primul creditor, dand, totodata, in sarcina acestui comitet exercitarea atributiilor prevazute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Totusi, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a membrilor fostei conduceri a debitoarei S.C. I S.A. Resita, in persoana paratilor intimati B.C., R.D. si J.S. a fost formulata numai de catre creditoarea A Bucuresti, in nume propriu, la dosar neexistand nici o imputernicire in acest sens din partea comitetului creditorilor, cum in mod corect au invederat si paratii intimati.
In aceste conditii, in mod judicios prima instanta a retinut ca noua Lege a insolventei, in art. 138, enumera limitativ persoanele care au calitate procesuala activa de a promova actiune pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a celor care se fac vinovati de insolventa debitorului, avand o asemenea legitimare procesuala, in principal, administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz, si numai pe cale de exceptie comitetul creditorilor, alin. (3) al acestui text permitand judecatorului-sindic sa autorizeze introducerea actiunii in raspundere de catre comitet, daca practicianul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea si raspunderea persoanelor vinovate ameninta sa se prescrie.
Daca adunarea creditorilor este un organ colectiv cu caracter esentialmente deliberativ, comitetul creditorilor este, in conceptia Legii nr. 85/2006, un organ executiv al adunarii creditorilor, un organ operativ de lucru, caracter subliniat de prevederile art. 17 din acest act normativ referitoare la atributiile comitetului. Ca atare, se poate observa ca in procedura de atragere a raspunderii calitate procesuala are, in conditiile alin. (3) al art. 138, numai comitetul creditorilor si nu adunarea creditorilor ori creditorii priviti individual, comitetul reprezentand una dintre modalitatile prevazute de lege de aparare a intereselor comune ale tuturor creditorilor inscrisi la masa credala. Cu alte cuvinte, chiar daca recurenta face parte din comitetul creditorilor, astfel cum a fost el desemnat in conformitate cu art. 16 din Legea insolventei, aceasta nu inseamna ca respectiva institutie creditoare are si calitate procesuala activa pentru a putea formula o actiune in atragerea raspunderii personale a fostilor administratori.
De aceea, criticile recurentei in sensul ca hotararea tribunalului ar contine motive contradictorii intrucat, pe de o parte, judecatorul-sindic a retinut ca in speta comitetul creditorilor a fost autorizat sa introduca actiunea reglementata de art. 138 din Legea insolventei, dar pe de alta parte, a constatat in mod gresit ca A Bucuresti nu ar avea calitate procesuala activa de a formula o astfel de cerere de chemare in judecata nu sunt intemeiate, nefiind incident pct. 7 al art. 304 din Codul de procedura civila.
In speta nu este prezent nici cazul de recurs prevazut la pct. 9 al acestui articol, neputandu-se sustine cu temei ca sentinta atacata ar fi lipsita de temei legal ori ca a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, institutia creditoare aflandu-se in eroare in ceea ce priveste conditiile cerute de legiuitor pentru a se putea promova o actiune in temeiul normei susmentionate.
Desi hotararea atacata nu poate fi atacata cu apel, ceea ce face ca in cauza sa fie incidente si prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu inseamna ca un recurs omisio medio devine in mod automat admisibil. Aceasta, pentru ca instanta de control judiciar, solutionand calea de atac a recursului, nu trebuie sa procedeze la o judecata din nou a procesului, ci numai sa verifice daca hotararea primei instante a fost sau nu pronuntata cu respectarea legii, acest examen urmand sa fie facut numai in raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Insa, din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 alin. (2) din acelasi cod, instanta poate ridica numai motive de ordine publica, asemenea motive nefiind identificate in speta.
Fata de cele retinute, sentinta tribunalului fiind temeinica si legala, iar recursul institutiei creditoare nefondat, vazand si prevederile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a dispus respingerea caii de atac.