Litigiu comercial. Masuri asiguratorii. Conditii. Limite
Codul de procedura civila, art. 591-597
In conformitate cu dispozitiile art. 591 alin. 1 C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune, el putand fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta. De asemenea, potrivit art. 597 C.proc.civ., poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in conditiile stabilite de art. 591.
Masurile asiguratorii constituie mijloace procesuale puse la indemana creditorilor pentru a putea impiedica instrainarea sau degradarea, in timpul judecatii, a averii debitorului sau a bunului urmarit prin proces, asigurand astfel executarea hotararii viitoare. Cu alte cuvinte, ele au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale datornicului sau a bunurilor care formeaza obiectul procesului pentru a se evita disparitia sau deteriorarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Desi legea permite, ca masura de prevedere, creditorului care nu are inca un titlu executoriu pe care sa-l puna in executare sa apeleze la masurile asiguratorii pentru ca ulterior obtinerii titlului acesta sa treaca la valorificarea bunurilor indisponibilizate, acest lucru nu poate fi facut in orice mod, fiind imperios necesar ca intre cuantumul creantei detinute de creditor si nivelul masurilor asiguratorii obtinute sa existe o anumita corelare. Altfel, se poate ajunge la situatia ca debitorului, fie el si de rea-credinta (in sensul ca, desi are posibilitati materiale, nu doreste sa-si respecte obligatiile contractuale asumate), sa i se blocheze intreaga activitate comerciala cu consecinte in lant fata de toti partenerii sai de afaceri, fiind posibila si intrarea acestuia in stare de insolventa.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 1359 din 14 noiembrie 2007
Prin incheierea nr. 111/CC din 25 septembrie 2007 Tribunalul Timis a admis cererea formulata de creditoarea S.C. A S.R.L. C. impotriva debitoarei S.C. O. S.R.L. Timisoara si a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile apartinand societatii debitoare, precum si infiintarea popririi asiguratorii asupra contului acesteia deschis la Banca I -Sucursala Timisoara obligand, totodata, creditoarea la plata unei cautiuni de 41.620 lei reprezentand 10 % din valoarea creantei, in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instantei sa dispuna instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile apartinand debitoarei S.C. O. S.R.L., precum si infiintarea popririi asiguratorii asupra contului acesteia, motivand ca societatea parata a inregistrat fata de ea un debit total de 416.209,67 lei reprezentand contravaloarea marfurilor livrate si neachitate, creanta ce este constatata in scris.
Prima instanta a constatat ca din facturile fiscale si actele de conciliere directa a partilor, anexate cererii introductive, rezulta atat livrarea marfii, cat si faptul ca debitoarea a semnat si stampilat aceste facturi, recunoscand datoria sub rezerva unui discount de 83.324 lei, situatie in care creanta reclamantei este certa si exigibila, creditoarea formuland si actiune pe dreptul comun pentru recuperarea debitului, astfel ca in speta sunt indeplinite conditiile cerute de art. 591, 592 si 597 C.proc.civ.
Impotriva incheierii mentionate a declarat recurs debitoarea S.C. O. S.R.L. Timisoara solicitand, in principal, modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii cererii reclamantei avand ca obiect instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale societatii debitoare, precum si infiintarea popririi asiguratorii asupra contului acesteia ca fiind neintemeiata si nelegala, iar, in subsidiar, modificarea in parte a incheierii recurate in sensul limitarii masurilor asiguratorii la suma reclamata prin actiunea in pretentii inregistrata la Tribunalul Timis sub dosar nr. 6750/30/2007, adica 260.710,87 lei, considerand ca in mod gresit tribunalul a apreciat ca in cauza sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate prevazute de art. 591, 592 - 597 C.proc.civ.
Ratiunea instituirii masurilor asiguratorii o constituie "asigurarea drepturilor ce se valorifica prin actiune", sintagma in cauza desemnand generic posibilitatile conferite de lege instantei sesizate cu solutionarea fondului litigiului de a ordona in limite adecvate, masuri de indisponibilizare si de conservare a unor bunuri fata de acte sau fapte de natura sa pericliteze posibilitatea realizarii efective a dreptului creditorului. In fata primei instante nu a fost administrata nici o proba care sa argumenteze masura dispusa de judecatorul fondului, in sarcina societatii debitoare neputandu-se retine nici o fapta de natura a obstacula, in varianta admiterii actiunii, indestularea pretinsului creditor.
Referindu-se la ipoteza instituirii sechestrului asigurator asupra averii unui debitor solvabil, instanta suprema a statuat ca incuviintarea sechestrului asigurator asupra averii datornicului este admisibila cand exista pericolul ca datornicul sa fuga sau sa-si risipeasca marfa. In consecinta, instituirea sechestrului in cazul solvabilitatii datornicului este nelegala. Ca atare, simpla existenta a unui proces cu privire la un bun nu justifica, prin ea insasi, instituirea masurii sechestrului asigurator in conditiile in care asupra solvabilitatii debitorului nu planeaza suspiciuni. Din cuprinsul ultimului bilant contabil - aferent anului 2006, se poate observa ca in patrimoniul S.C. O. S.R.L. exista bunuri in valoare de 7.767.123 lei si un capital social subscris si varsat de 719.400 lei.
Prima instanta a retinut in mod eronat ca din probatoriul administrat ar rezulta livrarea marfii si faptul ca debitoarea a semnat si stampilat facturile fiscale aferente sau, altfel spus, ca S.C. A. S.R.L. ar detine un inscris constatator al creantei reclamate, ceea ce este fals. Vizualizarea facturilor fiscale anexate la dosar releva indubitabil ca facturile fiscale cu nr. 0213359/09.10.2006 in valoare de 36.363,06 lei, 0213360/09.10.2006 in valoare de 44.791,33 lei si 0213361/ 09.10.2006 in valoare de 15.099,96 lei (in total 96.254,35 lei) au fost semnate doar de "vanzator" si de delegatul acestuia, nu si de catre reprezentantul societatii recurente. Mai mult, nici una dintre facturile anexate cererii creditoarei nu a fost acceptata de catre societatea debitoare, asa cum prevede art. 46 Cod comercial, astfel incat, sub aspect probator, nici unul dintre titlurile de creanta nu poate fi acceptat ca mijloc de proba a obligatiilor comerciale reclamate, situatie in care conditia prevazuta de art. 591 alin. 1 C.proc.civ. nu este indeplinita in cauza.
Pe de alta parte, incuviintarea masurii sechestrului si a popririi asiguratorii este de natura a-i crea debitoarei prejudicii ce depasesc cu mult suma reclamata prin actiune de pretinsa creditoare, avand in vedere perturbarea fluxului de incasari si plati, cautiunea depusa fiind insignifianta, derizorie in raport cu prejudiciul creat prin aceasta masura pur sicanatorie. Societatea debitoare are in derulare contracte de antrepriza de mai multe milioane de euro, iar sanctiunile contractuale convenite pentru nerespectarea termenelor generate de cererea nejustificata si abuziva pentru instituirea masurilor asiguratorii ii pot crea acesteia prejudicii ce nu pot fi acoperite de suma depusa de intimata cu titlul de cautiune.
In cazul in care instanta de control judiciar va aprecia, totusi, ca hotararea recurata este legala si temeinica, debitoarea a solicitat limitarea masurilor asiguratorii la suma reclamata prin actiunea in pretentii inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 6750/30/2007, adica 260.710,87 lei si nu 416.620 lei, cum s-ar putea deduce din cuprinsul incheierii atacate. Aceasta solicitare este grefata inclusiv pe omisiunea judecatorului de la fond de a stabili si limita masurile asiguratorii la creanta reclamata de societatea creditoare in actiunea in pretentii - 260.710,87 lei, in absenta unei asemenea limitari existand pericolul ca pana la finalizarea litigiului dintre parti, nu numai ca toate bunurile mobile si imobile ale debitoarei ar fi sechestrate, dar prin indisponibilizarea tuturor sumelor aflate in conturile societatii sa se poata ajunge la blocarea activitatii firmei cu consecinte previzibile, o solutie favorabila ulterioara fiind cu totul inutila si tardiva pentru solvabilitatea recurentei.
Prin decizia civila nr. 1359 din 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de debitoarea S.C. O S.R.L. impotriva incheierii susmentionate si a modificat in parte hotararea atacata in sensul limitarii masurilor asiguratorii dispuse de prima instanta pana la concurenta sumei de 260.710,87 lei (RON), pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta, desi a stabilit in mod corect starea de fapt dedusa judecatii si a apreciat in mod corespunzator probele administrate in cauza, a aplicat gresit legea, in speta fiind incident motivul de recurs prevazut de pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., caz neinvocat expres de recurenta, dar in care se incadreaza, in conditiile art. 306 alin. 3 din acelasi cod, criticile dezvoltate din cuprinsul cererii sale de recurs.
Astfel, tribunalul a retinut in mod corect ca in speta sunt indeplinite toate conditiile cumulative cerute de lege pentru incuviintarea masurilor asiguratorii solicitate de intimata creditoare. In conformitate cu dispozitiile art. 591 alin. 1 C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune, el putand fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta. De asemenea, potrivit art. 597 C.proc.civ., poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in conditiile stabilite de art. 591.
Masurile asiguratorii constituie mijloace procesuale puse la indemana creditorilor pentru a putea impiedica instrainarea sau degradarea, in timpul judecatii, a averii debitorului sau a bunului urmarit prin proces, asigurand astfel executarea hotararii viitoare. Cu alte cuvinte, ele au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale datornicului sau a bunurilor care formeaza obiectul procesului pentru a se evita disparitia sau deteriorarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Sechestrul asigurator este acea masura asiguratorie la care poate apela creditorul unei sume de bani si care consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului, pana la ramanerea definitiva (irevocabila) a hotararii date in procesul principal, in scopul valorificarii bunurilor in momentul in care creditorul obtine un titlu fata de debitorul sau.
Din analiza prevederilor art. 591 C.proc.civ.. rezulta existenta a trei cazuri in care creditorul poate solicita instantei competente luarea acestei masuri: a) creanta creditorului este exigibila si constatata prin inscris; b) creanta creditorului desi este exigibila, nu este constatata prin act scris; c) creanta creditorului nu este inca exigibila, fiecare dintre aceste situatii avand reglementate expres conditiile cerute pentru admisibilitatea unei cereri intemeiata pe acest text de lege.
Singura conditie pentru infiintarea sechestrului asigurator in primul caz - creditorul detine o creanta exigibila, care este constatata prin inscris - este ca titularul unei astfel de creante sa faca dovada ca a declansat procesul prin care tinde la realizarea acesteia, cerinta indeplinita in speta.
La data de 18 septembrie 2007, intimata S.C. A. S.R.L. s-a adresat Tribunalului Timis cu o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat, printre altele, obligarea paratei S.C. O. S.R.L la plata sumei de 260.710,87 lei, reprezentand diferenta ramasa neachitata rezultata in urma compensarii datoriilor reciproce ale celor doua societati, mentionand faptul ca incepand din anul 2006, in urma comenzilor recurentei, in calitate de furnizor, a efectuat catre aceasta o serie de livrari de produse si materiale de constructie constand in panouri Technoroof, panouri Technowall, tabla zinc, coama dantelata din otel prevopsit etc., operatiunile comerciale privind livrarea produselor si materialelor de constructie, cantitatea si pretul acestora fiind constatate prin facturi emise de catre creditoare. Desi produsele si materialele comandate de societatea debitoare i-au fost livrate de creditoare, pretul acestora nu a fost achitat, termenele de scadenta stabilite de parti de comun acord fiind implinit.
Parata S.C. O. S.R.L., atat prin adresa nr. 4455/30.05.2007, cat si prin procesul-verbal de conciliere directa recunoaste faptul ca datoreaza societatii intimate suma totala de 416.209,67 lei, sub rezerva emiterii unei facturi de discount in valoare de 83.324 lei, suma datorata rezultand din insumarea valorii ramase neachitate din facturile emise de catre creditoarea S.C. A S.R.L. si depuse la dosarul de prima instanta.
Sustinerile recurentei in sensul ca incuviintarea sechestrului asigurator este admisibila numai atunci cand exista pericolul ca datornicul sa fuga ori sa-si risipeasca averea sunt neintemeiate deoarece, potrivit alin. 3 al art. 591 din C.proc.civ., instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea, in aceste cazuri, creditorul trebuind sa dovedeasca si indeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin. 1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta. Asadar, conditia impusa de legiuitor ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea este prevazuta doar in ipoteza in care creanta creditorului nu este exigibila, situatie neintalnita in speta, unde creanta societatii intimate este exigibila, termenele de scadenta pentru efectuarea platii fiind implinite.
Chiar daca se poate accepta faptul ca instituirea masurilor asiguratorii este permisa de lege numai in acele cazuri in care trebuie eliminate eventualele posibilitati de sustragere de la executare, neluarea unor asemenea masuri urmand sa faca dificila sau chiar imposibila asigurarea eficacitatii pana la capat a actiunii judiciare, in cazul de fata exista suficiente temeiuri care sa justifice incuviintarea cererii reclamantei pentru luarea masurilor asiguratorii solicitate fata de parata, existand serioase dubii in ceea ce priveste solvabilitatea societatii debitoare in conditiile in care aceasta inregistreaza datorii foarte mari, realizarea creantei intimatei putand fi pusa sub semnul indoielii fata de faptul ca mai multe bunuri ale recurentei sunt ipotecate pentru datorii de ordinul milioanelor de lei.
Relevante in acest sens sunt extrasele de carte funciara depuse la dosar de intimata din cuprinsul carora rezulta fara putinta de tagada ca imobilul inscris in cartea funciara, constand in teren intravilan cu depozit de materiale de constructii si sediu administrativ are ca sarcina un drept de ipoteca de rang I pentru suma de 525.000 lei plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri in favoarea Bancii I S.P.A.; drept de ipoteca de rang II pentru suma de 1.500.000 lei plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri in favoarea Bancii I. S.P.A.; drept de ipoteca de rang III pentru suma de 120.000 Euro plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri in favoarea Bancii I. S.P.A.; ca imobilul inscris in cartea funciara constand in teren cu cladire pentru croitorie, cladire depozit, garaje, depozit de materiale de constructii are ca sarcina o interdictie de instrainare, grevare, demolare, restructurare si inchiriere in favoarea in favoarea Bancii I. S.P.A.; interdictie de instrainare, grevare, demolare, restructurare si inchiriere in favoarea in favoarea Bancii I S.P.A.; drept de ipoteca de rang I pentru suma de 1.500.000 lei plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri in favoarea Bancii I S.P.A.; drept de ipoteca rang II pentru suma de 120.000 Euro plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri in favoarea Bancii I. S.P.A., iar imobilul inscris in cartea funciara constand in teren cu depozit de materiale de constructii are ca sarcina o interdictie de instrainare, grevare, demolare, restructurare si inchiriere in favoarea Bancii I S.P.A. asupra lui A-I-9; interdictie de instrainare, grevare, demolare, restructurare si inchiriere in favoarea Bancii U. S.A. asupra lui A-I-8; drept de ipoteca de rang I pentru suma de 180.000 euro (echivalentul a 6.591.060.000 lei vechi) plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri aferente in favoarea Bancii I. S.P.A.; drept de ipoteca rang I pentru suma de 280.000 euro plus dobanzi, dobanzi penalizatoare, speze, comisioane si costuri aferente in favoarea Bancii U S.A. asupra lui A-I-8.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca sustinerile recurentei referitoare la existenta in patrimoniul S.C. O. S.R.L. a unor bunuri in valoare de 7.767.123 lei si a unui capital social subscris si varsat de 719.400 lei, desi reale, astfel cum reiese din cuprinsul bilantului contabil prescurtat al societatii la 31 decembrie 2006 depus la dosar, nu mai pot prezenta vreo relevanta juridica in sensul dorit de aceasta parte. Pe de alta parte, solvabilitatea unui debitor nu impiedica aplicarea sechestrului asigurator, cata vreme acesta este o masura de conservare, ce nu prejudiciaza activitatea debitorului in plan economic si social.
Nici criticile privitoare la nedetinerea de catre intimata a unui inscris constatator al creantei reclamate intrucat trei dintre cele paisprezece facturi depuse la dosar nu ar fi acceptate, nefiind semnate de catre reprezentantul legal al societatii debitoare, nu pot fi primite motivat de imprejurarea ca din continutul adresei adresa nr. 4455/30.05.2007 emisa de recurenta, precum si din cuprinsul procesului-verbal de conciliere directa incheiat de reprezentantii celor doua societati rezulta ca S.C. O. S.R.L. a acceptat toate facturile emise de S.C. A. S.R.L. in calitate de furnizor, recunoscand chiar si cuantumul debitului pretins de aceasta creditoare, mentionand si ca este de acord cu stingerea lui in modalitatile precizate (prin plata sumei in trei rate egale in fiecare data de 14 a lunii incepand cu luna iunie 2007, respectiv prin emiterea a trei bilete la ordin avand scadentele la 20 septembrie, 20 octombrie si 20 noiembrie 2007).
Factura reprezinta o dovada cu privire la existenta raportului juridic in sensul executarii operatiunii comerciale care a format obiectul sau, acceptarea acesteia putand fi nu numai expresa, ci si tacita. Factura este acceptata in mod expres atunci cand destinatarul ei semneaza pe un exemplar al actului, care, ulterior, este restituit furnizorului (vanzatorului), precum si atunci cand destinatarul cumparator confirma factura. Acceptarea facturii este tacita in situatia in care din atitudinea cumparatorului rezulta manifestari neindoielnice din care se poate trage concluzia ca acesta si-a manifestat vointa juridica de a accepta factura (spre ex., vanzarea catre terti a unei parti din marfa primita de la emitentul facturii). In speta, debitoarea a revandut catre proprii clienti materialele de constructie livrate de creditoare, asa cum recunoaste expres prin adresa nr. 4455/30.05.2007 emisa catre intimata, din aceasta atitudine a sa rezultand in mod indubitabil ca a acceptat facturile furnizorului, astfel ca orice eventuala lipsa a stampilei societatii beneficiare de pe unele facturi nu mai prezinta relevanta.
Din atitudinea paratei recurente care, dupa ce a recunoscut in scris in mai multe randuri existenta debitului fata de societatea creditoare, acum contesta insusi temeiul juridic al creantei reclamate de intimata, se poate deduce cu usurinta ca aceasta nu are intentia de a-si respecta obligatia contractuala asumata, nedorind decat sa amane cat mai mult posibil plata sumelor datorate, incercand sa tergiverseze satisfacerea creantei societatii creditoare, lucru care nu poate fi acceptat pentru ca este stiut faptul ca activitatea comerciala se fundamenteaza atat pe promovarea creditului, cat si pe securitatea si celeritatea operatiilor comerciale, acestea reprezentand functii vitale ale mediului economic. Toti comerciantii care si-au asumat obligatii participand la raporturi juridice sunt tinuti sa si le execute, neexecutarea unei obligatii prejudiciind nu numai pe creditorul respectivei obligatii, ci si pe partenerii comerciali ai acestuia din urma.
Critica referitoare la "cuantumul insignifiant" al cautiunii la care a fost obligata creditoarea intimata si care nu ar putea, in opinia debitoarei, sa-i acopere eventualele prejudicii cauzate nu este intemeiata pentru simplul motiv ca nivelul cautiunii este lasat de legiuitor la aprecierea suverana a instantei de judecata, iar cuantumul de 10% din creanta reclamata este unul rezonabil, neputandu-i-se impune creditorului ca, dupa ce se vede nevoit sa-l actioneze in judecata pe debitorul rau platnic, sa mai achite, tot el, si o cautiune exagerata.
Nu in ultimul rand, nici sustinerile reprezentantului recurentei cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului, in sensul limitarii masurilor asiguratorii numai asupra bunurilor mobile ale societatii, astfel cum prevad dispozitiile C.com., nu pot fi avute in vedere de catre Curte motivat de imprejurarea ca in cuprinsul cererii de recurs aceasta critica nu este mentionata, ceea ce face ca, raportat la dispozitiile fara echivoc ale art. 3021 si 303 C.proc.civ., instanta sa nu poata analiza legalitatea incheierii atacate sub acest aspect.
Cu toate acestea, recursul declarat de debitoarea S.C. O. S.R.L. Timisoara este fondat.
Din verificarea actelor si lucrarilor dosarului se constata ca la luarea masurilor asiguratorii instanta de fond nu a tinut seama de cuantumul concret al creantei pretinse de reclamanta creditoare fata de societatea debitoare prin actiunea in pretentii in sensul ca, desi cererea de chemare in judecata a fost formulata numai pentru suma de 260.710,87 lei, reprezentand diferenta ramasa neachitata rezultata in urma compensarii datoriilor reciproce ale celor doua societati, tribunalul a dispus in mod nelegal instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile apartinand debitoarei, precum si infiintarea popririi asiguratorii asupra contului acesteia deschis la Banca I. Astfel, desi legea permite, ca masura de prevedere, creditorului care nu are inca un titlu executoriu pe care sa-l puna in executare sa apeleze la masurile asiguratorii pentru ca ulterior obtinerii titlului acesta sa treaca la valorificarea bunurilor indisponibilizate, acest lucru nu poate fi facut in orice mod, fiind imperios necesar ca intre cuantumul creantei detinute de creditor si nivelul masurilor asiguratorii obtinute sa existe o anumita corelare, nefiind posibil ca pentru o creanta de aproximativ 2,6 miliarde lei vechi sa fie indisponibilizate bunuri de peste 77 miliarde lei vechi, precum si toate sumele detinute sau care vor intra in contul bancar al debitorului. Altfel, se poate ajunge la situatia ca debitorului, fie el si de rea-credinta (in sensul ca, desi are posibilitati materiale, nu doreste sa-si respecte obligatiile contractuale asumate), sa i se blocheze intreaga activitate comerciala cu consecinte in lant fata de toti partenerii sai de afaceri, fiind posibila si intrarea acestuia in stare de insolventa. Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca apararile invocate de intimata in cuprinsul intampinarii depuse la dosar referitoare la imposibilitatea practica de limitare a masurilor asiguratorii in acest stadiu procesual sunt neintemeiate, art. 593 C.proc.civ.. reglementand, nu infiintarea sechestrului asigurator, ci tocmai modalitatile practice de aducere la indeplinire a acestei masuri asiguratorii, iar in cazul in care partea creditoare este nemultumita de modul in care executorul judecatoresc isi indeplineste atributiile in acest sens, si ea are posibilitatea de a formula contestatie in conditiile alin. 4 al articolului mentionat.